Andrew Newberg – Dumnezeu este un substantiv

Ne-am născut cu un mecanism neurologic de identificare a obiectelor, iar primele obiecte pe care copiii învaţă să le identifice sunt familia şi cei care au grijă de ei. Cu fiecare obiect pe care copilul învaţă să îl recunoască, creierul îl etichetează, primul dintre mulţii paşi care transformă o imagine într-un concept si un cuvânt. Prin urmare, primele cuvinte pe care copiii le spun sunt cele care îi identifică pe oamenii pe care îi văd. Dar singura parte a persoanei pe care copilul o recunoaşte este faţa.

Copiii mici pot înţelege numai cele mai simple concepte, deoarece capacitatea neurologică de a înţelege concepte abstracte se va maturiza abia la adolescenţă. Tipul cel mai uşor de cuvânt pe care îl poate învăţa un copil este un substantiv concret, pentru că se referă la ceva pe care copilul îl poate vedea, atinge sau gusta. Copiii mici nu pot înţelege cuvinte precum „pace sau „democraţie” pentru că exprimă idei foarte sofisticate, iar locurile din creier unde sunt procesate substantivele abstracte rămân slab dezvoltate timp de mulţi ani. Creierul unui copil mic nu are de ales decât să îl vizualizeze pe Dumnezeu ca pe un chip care este localizată undeva în lumea fizică vizibilă şi aceasta este şi ceea ce aflăm când analizăm desenele copiilor sub zece ani.

Studiile bazate pe scanarea creierului arată că substantivele sunt in primul rând legate de regiunile vizuale de procesare a obiectului. Mai mult, de fiecare dată când este introdusă o idee nouă, creierul răspunde cu activitate sporită în părţile specifice ale emisferei drepte, în aceleaşi zone care construiesc reprezentările noastre vizuale ale realităţii. Prin urmare, când unui copil i se prezintă un concept spiritual, creierul îi dă automat un sens de realitate şi semnificaţie personală. Copiilor care continuă educaţia religioasă li se vor prezenta noi modalităţi de a-l conceptualiza pe Dumnezeu şi de fiecare dată când se întâmplă aceasta, creierul va revizui harta sa „spirituală”, deci nu este de mirare că vedem desenele copiilor devenind mai complexe pe măsură ce se maturizează.

Dumnezeu este un substantiv, iar substantivele stimulează partea „unde” şi „care” a creierului, regiuni specifice ale lobului parietal. Acest lob este responsabil pentru identificarea şi integrarea formelor pe care le percepem în lume,“ şi din cate stim despre felul în care procesează creierul obiectele vizuale, putem presupune că lobul parietal al copilului este foarte activ atunci când se gândeşte la natura lui Dumnezeu. Prin urmare, creierul încearcă să îl plaseze pe Dumnezeu undeva între frontierele universului observabil fizic. Ca rezultat, este mai puţin probabil ca, în ce-i priveşte pe copii, să aibă intenţionat un sentiment de unitate cu Dumnezeu. După cum au arătat rezultatele noastre de scanare a creierului, numai meditatorii avansaţi pot suprima voit activitatea din zona parietală.

In orice caz, copiii mai mari pot fi capabili „să modifice” creierul mutând atenţia neurologică dinspre centrele vizuale spre regiunile frontale, unde are loc gândirea abstractă. Studiile bazate pe scanarea creierului arată că aceasta se produce când adulţii se concentrează pe idei complexe şi când se întâmplă aşa ceva, ne deconectăm neurologic de la orientarea noastră vizuală. Aceasta ar permite lui Dumnezeu să îşi piardă genul, chipul şi poziţia în relaţie cu noi înşine şi deci frontierele „Dumnezeu” şi „sine” încep să se înceţoşeze sau să se contopească. Aşa cum vom descrie în următoarele câteva secţiuni, unii credincioşi adulţi şi-au reprezentat experienţa spirituală desenând oglinzi pentru a-l simboliza pe Dumnezeu şi sinele, ca fiind unul şi acelaşi lucru.

Procesele lobului frontal matur sunt de asemenea responsabile pentru o mai mare imaginaţie, creativitate şi originalitate, pe care adulţii le folosesc când încearcă să descrie calităţile imateriale ale lui Dumnezeu. Dacă aceste idei noi sunt repetate, vechile circuite ale memoriei pot fi permanent schimbate. Totuşi, noţiunile de Dumnezeu din copilăria noastră vor continua să ne influenţeze gândurile. Şi acest lucru poate fi văzut în ilustrările lui Dumnezeu.

 
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 



Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul nostru? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la noi prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.






 

Dacă materialele găsite aici te-au ajutat, poți spune "mulțumesc" printr-o donație: