Allan Kardec – Pluralitatea existentelor

Despre reîncarnare. Cum poate sufletul care n-a putut atinge perfecţiunea în timpul vieţii corporale, să-şi termine purificarea? „Suportând proba unei noi existenţe”. Cum desăvârşeşte sufletul această nouă existenţă? Prin transformarea sa în Spirit? „Sufletul, purificându-se, suferă fără îndoială o transformare, dar pentru aceasta îi este necesară proba vieţii corporale”. Deci sufletul are mai multe existenţe corporale? „Da, noi toţi avem mai multe existenţe. Cei ce vă spun contrariu vor să vă menţină în ignoranţa în care se găsesc ei înşişi; este dorinţa lor”. Pare a rezulta din acest principiu că sufletul după ce a părăsit un corp, îşi ia altul; altfel spus, el se reîncarnează într-un nou corp. „Evident”.


Care este scopul reîncarnării? „Ispăşirea, ameliorarea progresivă a umanităţii, fără de care n-ar exista dreptate.” Numărul existenţelor corporale ale unui Spirit este limitat, sau Spiritul se reîncarnează pe veşnicie? „Cu fiecare existenţă nouă, Spiritul face un pas pe drumul progresului; când s-a debarasat de toate impurităţile sale, nu mai are nevoie de probele vieţii corporale”. Numărul încarnărilor este acelaşi pentru toate Spiritele? „Nu; cel ce avansează repede este cruţat de încercări. Totodată, aceste încarnări succesive sunt întotdeauna foarte numeroase, căci progresul este aproape infinit”. Ce devine Spiritul după ultima sa încarnare? „Spirit preafericit; este Spiritul pur”.

Justeţea reîncarnării.

Pe ce este fondată dogma reîncarnării? „Pe dreptatea lui Dumnezeu şi pe revelaţie, căci noi vă repetăm fără încetare: Un tată
bun lasă întotdeauna copiilor săi o poartă deschisă căinţei. Nu-ţi spune raţiunea că ar fi nedrept să privezi definitiv de fericirea eternă pe toţi cei a căror îmbunătăţire nu depinde de ei ? Nu sunt toţi oamenii copiii lui Dumnezeu, chiar dacă printre cei egoişti se întâlnesc nedreptatea, ura implacabilă şi pedepsele fără milă?” Toate Spiritele tind spre perfecţiune şi Dumnezeu le dă mijloacele prin probele vieţii corporale Dar în dreptatea sa, el le hărăzeşte să desăvârşească în noi existenţe ceea ce n-au putut face sau termina într-o primă încercare.

Nici dreptatea şi nici bunătatea lui Dumnezeu nu impresionează pentru totdeauna pe cei ce au putut întâlni obstacole în ameliorarea lor, chiar în mediul în care se găsesc, în afară de voinţa lor. Dacă soarta omului era irevocabil fixată după moartea sa, Dumnezeu nu ar fi cântărit de loc acţiunile tuturor în aceeaşi balanţă, şi nu le-ar fi tratat de loc cu imparţialitate.

Doctrina reîncarnării, care constă în a admite omului mai multe existenţe succesive, este singura ce răspunde ideii că dreptatea lui Dumnezeu se face şi în privinţa oamenilor aflaţi într-o condiţie morală inferioară. Această doctrină este singura care poate să ne explice viitorul şi să îndreptăţească speranţele noastre, de vreme ce ea ne arată mijlocul de a ne răscumpăra greşelile prin noi încercări. Raţiunea ne-o sugerează şi Spiritele ne-o înfăţişează.

Omul care are Conştiinţa inferiorităţii sale capătă prin doctrina reîncarnării o speranţă consolatoare. Dacă el crede în dreptatea lui Dumnezeu, nu poate spera să fie pentru eternitate egalul acelor ce au făcut mai mult bine decât el. Gândul că această inferioritate nu-l dezmoşteneşte pentru totdeauna de binele suprem, şi că îl va putea cuceri prin noi eforturi, ăl susţine şi îl reanimă curajul. Cine este cel care, la sfârşitul carierei sale, nu regretă că a căpătat prea târziu o experienţă de care nu mai poate profita? Această experienţă tardivă nu este de loc pierdută; o va folosi într-o nouă viaţă.

Încarnarea în diferitele lumi. Diferitele noastre existenţe corporale se realizează toate pe pământ? „Nu, nu toate, ci în diferitele lumi: cea de aici nu este nici prima şi nici ultima, ci este una dintre cele mai materiale şi mai îndepărtate de perfecţiune”. Sufletul la fiecare nouă existenţă corporală, trece dintr-o lume într-alta, sau poate realiza mai multe existenţe pe aceeaşi planetă? „Poate reînvia de mai multe ori pe aceeaşi planetă, dacă nu este suficient de avansat pentru a trece într-o lume superioară”. Astfel putem reapărea de mai multe ori pe pământ? „Cu certitudine”. Putem reveni pe pământ după ce am vieţuit în alte lumi? „Desigur; aţi putut deja trăi şi în altă parte şi pe pământ”. Există necesitatea de a retrăi pe pământ? „Nu; dar dacă nu avansaţi, puteţi merge într-o altă lume în care nu este mai bine şi în care poate fi mai rău”. Există un avantaj în a reveni să locuieşti pe pământ? „Nici un avantaj deosebit, în afară de a te afla în misiune; atunci se avansează, aici ca şi în altă parte”.

Nu ar fi mai fericit cel ce ar rămâne Spirit? „Nu, nu, ar rămâne staţionar; or, ceea ce se doreşte este apropierea de Dumnezeu”. După ce au fost încarnate în alte lumi, pot Spiritele să apară acolo unde nu au fost vreodată? „Da, aşa cum aţi fost şi voi, în altele. Toate lumile sunt solidare: ce nu se
îndeplineşte într-una se îndeplineşte în alta”. Există oameni care se află pe pământ pentru prima dată? „Există în multe şi diverse feluri”. Se poate recunoaşte după un semn oarecare când un Spirit este la prima sa apariţie pe pământ? „Nu ar fi de nici un folos”.

Pentru a atinge perfecţiunea şi fericirea supremă – care este scopul final al tuturor oamenilor – este oare nevoie ca Spiritul să treacă prin filiera tuturor lumilor existente în univers? „Nu, căci există multe lumi de acelaşi grad, şi unde Spiritul nu ar învăţa nimic nou”. Cum se explică atunci pluralitatea existenţelor sale pe aceeaşi planetă? „Spiritul poate să se găsească acolo de fiecare dată în poziţii foarte diferite, care reprezintă pentru el tot atâtea ocazii de a acumula experienţă”.

Pot Spiritele să retrăiască corporal într-o lume relativ inferioară celei în care au vieţuit deja? „Da, când au de îndeplinit o misiune de favorizare a progresului, şi atunci acceptă cu bucurie frământările acestei existenţe, deoarece le oferă un mijloc de a avansa”. Acest lucru nu poate avea loc prin ispăşire? Dumnezeu nu poate trimite Spiritele rebele în lumi inferioare? „Spiritele pot rămâne staţionare, dar nu retrogradează, şi atunci pedeapsa lor e de a nu avansa şi de a reîncepe existenţele rău folosite în mediul ce convine naturii lor”. Care sunt Spiritele nevoite să reînceapă aceeaşi existenţă? „Cele care greşesc în misiunea sau în încercările lor”.

Entităţile care populează fiecare lume au ajuns la acelaşi grad de perfecţiune? „Nu, este ca pe pământ: unele sunt mai avansate, altele mai puţin avansate”. Trecând din această lume în alta, Spiritul îşi păstrează inteligenţa ce o avea în lumea noastră? „Fără îndoială, inteligenţa nu se pierde, dar poate să nu aibă aceleaşi mijloace de manifestare; depinde de superioritatea sa şi de starea corpului pe care-l va lua.” Entităţile care populează diferitele lumi au corpuri asemănătoare cu ale noastre? „Fără îndoială, au corpuri, căci trebuie ca spiritul să fie reînveş-mântat în materie pentru a acţiona asupra materiei; dar acest înveliş este mai mult sau mai puţin material după gradul de puritate atins de Spirite, şi aceasta dă diferenţa între lumile pe care trebuie să le străbatem; căci există mai multe lăcaşuri ale Tatălui nostru şi de aici mai multe grade. Unii o ştiu şi au conştiinţa faptului pe acest pământ, alţii nu o au de loc”.

Putem cunoaşte cu exactitatea starea fizică şi morală a diferitelor lumii? „Noi, Spiritele, vă putem răspunde că această cunoaştere depinde de gradul de puritate la care vă aflaţi; adică noi nu trebuie să revelăm aceste lucruri tuturor, căci nu toţi sunt în stare să le înţeleagă şi aceasta i-ar tulbura”. Pe măsură ce spiritul se purifică, corpul ce-l înveşmântează se apropie de asemenea de natura Spiritelor. Materia este mai puţin densă, el nu se mai târăşte cu greutate la suprafaţa solului, necesităţile fizice sunt mai puţin grosolane, entităţile vii nu mai au nevoie de a se devora între ele pentru a se hrăni. Spiritul este mai liber şi are pentru lucrurile îndepărtate percepţii ce ne sunt necunoscute: el vede prin ochii corpului ceea ce noi nu vedem decât prin gândire. Purificarea Spiritelor aduce făpturilor în care sunt încarnate perfecţionarea morală. Pasiunile animalice slăbesc şi egoismul face loc sentimentului fratern. Astfel încât, în lumile superioare celei pământene, războaiele sunt necunoscute: ura şi discordia sunt acolo fără obiect, căci nimeni nu se gândeşte să facă rău aproapelui său. Intuiţia ce o au despre viitor, securitatea dată de o conştiinţă lipsită de remuşcări, face ca moartea să nu le mai provoace nici o teamă; o văd venind fără frică, o văd ca o simplă transformare. Durata vieţii, în diferitele lumi, pare a fi proporţională cu gradul de superioritate fizică şi morală a acestor lumi, şi este perfect raţional. Cu cât corpul este mai puţin material, cu atât el este subiectul vicisitudinilor care îl dezorganizează; cu cât Spiritul este mai pur, cu atât are mai puţine pasiuni ce-l macină. Este aici încă o binefacere a Providenţei ce vrea astfel să reducă suferinţele.

Trecând dintr-o lume în alta, Spiritul trece printr-o nouă copilărie? „Copilăria e pretutindeni o tranziţie necesară, dar nu este peste tot atât de stupidă ca la voi”. Spiritul poate alege noua lume unde trebuie să locuiască? „Nu întotdeauna, dar o poate cere, şi o poate obţine dacă o merită; căci lumile nu
sunt accesibile Spiritelor decât după gradul lor de elevaţie”. Dacă Spiritul nu cere nimic, cine hotărăşte lumea unde se va reîncarna? „Gradul său de elevaţie”.

Starea fizică şi morală a entităţilor vii este perpetuu aceeaşi pe fiecare planetă? „Nu, lumile sunt de asemenea supuse legii progresului. Toate au început ca şi a voastră prin a fi într-o condiţie inferioară, şi pământul însuşi va suporta o transformare asemănătoare; el va deveni un paradis terestru atunci când oamenii vor fi devenit buni”. Astfel eminţiile care populează astăzi pământul vor dispărea într-o zi şi vor fi înlocuite de făpturi din ce în ce mai perfecte; aceste seminţii transformate vor urma celor actuale, tot aşa cum acestea au succedat altora şi mai primitive.

Există lumi unde spiritul, căutând să locuiască într-un corp material, nu are ca înveliş decât perispiritul? „Da, şi acest înveliş devine atât de eterat, încât pentru voi e ca şi cum n-ar exista; este starea spiritelor pure”. Pare a rezulta de aici că nu există o demarcaţie netă între starea ultimelor încarnări şi cea a Spiritului pur? „Această demarcaţie nu există; diferenţa ştergându-se puţin câte puţin, devine insesizabilă precum întunericul ce se şterge în faţa primelor lumini ale zilei”.

Substanţa perispiritului este aceeaşi pe toate planetele? „Nu, este mai mult sau mai puţin eterată. Trecând de la o lume la alta, Spiritul se acoperă cu materia proprie fiecărei lumi; dar aceasta durează mai puţin decât o scânteiere”. Spiritele pure locuiesc în anumite lumi, sau mai degrabă ele există în spaţiul universal fără a fi ataşate unei lumi mai mult decât alteia? „Spiritele pure locuiesc în anumite lumi, dar acolo ele nu sunt izolate asemenea
oamenilor de pe pământ; ele pot să fie pretutindeni” *.

* Conform Spiritelor, dintre toate planetele ce compun sistemul nostru planetar, Pământul este una dintre cele ai căror locuitori sunt cel mai puţin avansaţi din punct de vedere fizic şi moral; Marte i-ar fi inferior, iar Jupiter cu mult superior în toate privinţele. Soarele nu ar fi o lume locuită de entităţi corporale, ci un loc de întâlnire pentru Spiritele superioare care, de acolo, radiază prin gândire către alte lumi pe care le dirijează prin mijlocirea Spiritelor mai puţin elevate cărora li se transmite prin intermediul fluidului universal. Constituţia fizică a Soarelui ar fi cea a unei vetre de electricitate. Toţi Sorii ar putea să fie într-o poziţie identică.
Volumul şi depărtarea de Soare nu au o legătură necesară cu gradul de avansare al lumilor, de vreme ce ar părea că Venus este mai avansat decât Pământul, şi Saturn inferior lui Jupiter. Mai multe Spirite care au animat persoane cunoscute pe pământ au afirmat că au fost reîncarnate pe Jupiter, una din lumile cele mai apropiate de perfecţiune, şi s-au mirat văzând pe această planetă atât de avansată oameni a căror opinie nu-i aşeza la acest nivel aici, pe pământ. Nimic nu trebuie să surprindă dacă se consideră că anumite Spirite locuind această planetă au putut fi trimise pe pământ pentru a îndeplini o misiune care, în ochii noştri, nu le situa în primă poziţie; în al doilea rând, că între existenţa lor terestră şi cea de pe Jupiter am putut avea şi altele intermediare, în care s-au ameliorat; în al treilea rând, că în această lume, ca şi în a noastră, există diferite grade de dezvoltare, şi între aceste grade poate exista aceeaşi distanţă ce separă la noi sălbaticul de omul civilizat. Astfel, despre cel ce locuieşte pe Jupiter nu s-ar spune că este la nivelul celor mai avansate făpturi, aşa cum cineva nu este la nivelul unui academician doar pentru că locuieşte la Paris. Condiţiile de longevitate nu sunt peste tot aceleaşi ca şi pe pământ, şi vârsta nu se poate compara. O persoană decedată de câţiva ani, fiind evocată, spunea că s-a încarnat de şase luni întro lume al cărei nume ne este complet necunoscut. Interogată asupra vârstei avute în acea lume, răspunse: „Nu pot aprecia, deoarece noi nu numărăm ca voi; apoi modul de existenţă nu mai este acelaşi; dezvoltarea este aici mult mai rapidă; totuşi, deşi nu am împlinit decât şase luni de ale voastre, pot spune că, în privinţa inteligenţei, am treizeci de ani din vârsta ce o aveam pe pământ”. Multe răspunsuri asemănătoare au fost date şi de alte Spirite, şi aici nu e nimic neverosimil. Nu vedem pe pământ o mulţime de animale obţinând în câteva luni dezvoltarea lor normală? De ce nu ar fi la fel cu omul în alte sfere? Remarcăm în plus că dezvoltarea obţinută de om pe pământ la vârsta de treizeci de ani nu poate fi decât un fel de copilărie, comparativ cu cea care trebuie atinsă. Înseamnă a avea vederea foarte scurtă considerându-ne superiori fată de toate celelalte tipuri ale creaţiei, şi a umili Divinitatea crezând că în afară de noi nimic nu i-ar mai fi cu putinţă.

Transmigraţia progresivă.

Pornind de la principiul formării sale, se bucură Spiritul de plenitudinea facultăţilor sale? „Nu, căci Spiritul, asemenea omului, îşi are copilăria sa. La origine, Spiritele nu au decât o existenţă instinctivă şi o palidă conştiinţă de sine şi de actele lor; abia după aceea inteligenţa lor se dezvoltă treptat”. Care este starea sufletului la prima sa încarnare? „Starea copilăriei vieţii corporale; inteligenţa sa abia pâlpâie: el face proba vieţii”. Sufletele sălbaticilor sunt oare suflete în starea de copilărie? „Copilărie relativă, dar sunt suflete deja dezvoltate; ele au pasiuni”. Pasiunile sunt deci un semn al dezvoltării? „Al dezvoltării, da, dar nu al perfecţiunii; sunt un semn al activităţii şi al conştiinţei eului în timp ce în sufletul primitiv inteligenţa şi viaţa sunt în stare de germen”. Viaţa Spiritului, în ansamblul său, parcurge aceleaşi faze pe care le vedem în viaţa corporală. El trece în mod gradat de la starea de embrion la cea de copilărie, pentru a ajunge printr-o succesiune de perioade la starea de adult, care este cea a perfecţiunii, cu următoarele diferenţe: că nu există declin şi decrepitudine ca în viaţa corporală; că viaţa sa, care a avut un început, nu va avea sfârşit; că îi trebuie un timp nemărginit, din punctul nostru de vedere, pentru a trece de la copilăria spiritistă la o dezvoltare completă; şi că progresul său se realizează, nu pe o singură planetă, ci trecând prin lumi diverse. Viaţa spiritului se compune astfel dintr-o serie de existenţe corporale încât fiecare este pentru el o ocazie de progres, aşa cum fiecare existenţă corporală se compune dintr-o serie de zile şi în fiecare zi omul obţine un spor de experienţă şi instrucţie. Dar, aşa după cum, în viaţa omului, există zile ce nu aduc nici un rod, în cea a Spiritului sunt existenţe corporale rămase fără rezultat, pentru că el nu a ştiut să profite de ele.

Se poate, încă din această viaţă, printr-o conduită exemplară, să se sară peste toate gradele şi să se devină Spirit pur fără a trece prin alte stadii intermediare? „Nu, căci ceea ce crede omul a fi perfect este departe de perfecţiune; există calităţi ce-i sunt necunoscute şi pe care nu le poate înţelege. Astfel poate fi perfect potrivit naturii sale terestre, dar aceasta nu este perfecţiunea absolută. Tot aşa un copil oricât de precoce ar fi, trebuie să treacă prin tinereţe înainte de a ajunge la vârsta matură; tot aşa bolnavul trece prin convalescenţă înainte de a-şi recăpăta sănătatea în totalitate. Şi apoi, Spiritul trebuie să avanseze în ştiinţă şi moralitate; dacă nu a progresat decât într-un sens, el trebuie să progreseze şi în celălalt pentru a atinge înălţimea scării spiritiste; dar cu cât omul avansează mai mult în viaţa sa prezentă, cu atât probele următoare vor fi mai puţin lungi şi grele”.

Cel puţin omul îşi poate asigura încă din această viaţă o existenţă viitoare mai puţin plină de amărăciune? „Da, fără îndoială, pot reduce lungimea şi dificultăţile drumului. Singur nepăsătorul se găseşte întotdeauna în acelaşi punct”.

Un om, în noile sale existenţe, poate coborî mai jos decât a fost? „Ca poziţie socială, da; ca Spirit, nu”. Sufletul unui om caritabil poate, într-o nouă încarnare, să anime corpul unui scelerat? „Nu, întrucât el nu poate degenera”. Sufletul unui om pervers poate deveni cel al unui om caritabil? „Da, dar numai dacă s-a căit, şi atunci starea aceasta devine o recompensă”. Drumul spiritelor este progresiv şi niciodată retrograd; ele se ridică în mod gradat în ierarhie, şi nu coboară deloc din rangul la care au ajuns. În diferitele lor existenţe corporale ele pot coborî ca oameni, dar nicidecum ca Spirite. Astfel sufletul unui puternic al zilei poate mai târziu să anime cel mai umil lucrător, şi invers; căci rangul printre oameni este adesea în raport invers cu elevaţia sentimentelor morale. Irod era rege şi Isus dulgher.

Posibilitatea de a se ameliora într-o altă existenţă nu poate face ca anumite persoane să persevereze pe un drum greşit prin gândul că vor putea întotdeauna să se corijeze mai târziu? „Cel ce gândeşte astfel nu crede în nimic; ideea unei pedepse eterne nu-l reţine mai mult, căci raţiunea lui o respinge, şi această idee conduce la neîncredere în toate. Dacă nu s-ar fi folosit doar mijloace raţionale pentru a conduce oamenii, nu ar fi fost atâţia sceptici. Un Spirit imperfect poate, într-adevăr, să gândească aşa cum ai spus în timpul vieţii sale corporale; dar odată degajat de materie, el gândeşte altfel, căci observă curând că a făcut un calcul fals, şi aceasta îi dă, într-o nouă existenţă, un sentiment contrar. Astfel se realizează progresul şi iată de ce pe pământ unii oameni sunt mai avansaţi decât alţii; unii au deja o experienţă pe care alţii nu o au încă, dar o vor obţine puţin câte puţin. Depinde de ei să-şi accelereze progresul sau să-l amâne la nesfârşit”. Omul care are o poziţie rea, doreşte să o schimbe, făcând tot ce este posibil. Cel ce este convins că frământările din această viaţă sunt consecinţa imperfecţiunilor sale va căuta să-şi asigure o existenţă mai puţin împovărătoare; şi acest gând îl va întoarce mai degrabă de pe calea răului decât gândul focului etern în care nu crede.

Spiritele, neputându-se ameliora decât suportând frământările vieţii corporale, ar rezulta că viaţa materială ar fi un fel de sită deasă sau purificatoare pe unde trebuie să treacă făpturile lumii spiritiste pentru a ajunge la perfecţiune, „Da, e bine spus. Ele se ameliorează în aceste încercări evitând răul şi practicând binele. Dar numai după mai multe încarnări sau purificări succesive, ele ating într-un timp mai mult sau mai puţin lung, şi conform eforturilor depuse, scopul către care tind”.

Corpul este cel ce influenţează Spiritul spre a se ameliora, sau Spiritul este cel ce influenţează corpul? „Spiritul tău este totul; corpul pe care îl posezi e un veşmânt ce se strică: asta-i tot”. O comparaţie materială pentru diferitele grade de purificare a sufletului o găsim în mustul viţei de vie. Acesta conţine licoarea numită alcool, dar amestecată cu o mulţime de materii străine ce îi alterează esenţa; mustul nu ajunge la puritatea absolută decât după mai multe distilări, la fiecare dintre acestea depunându-se câteva impurităţi. Alambicul este corpul în care sufletul trebuie să intre pentru a se epura; materiile străine sunt asemenea perispiritului care se epurează el însuşi pe măsură ce Spiritul se apropie de perfecţiune.

Soarta copiilor după moarte. Spiritul unui copil mort la vârstă fragedă este tot atât de avansat ca cel al adultului? „Câteodată şi mai mult, căci este posibil ca el să fi trăit mult mai mult şi să aibă mai multă experienţă, mai ales dacă a progresat”. Spiritul unui copil poate fi astfel mai avansat decât cel al tatălui său? „Se întâmplă destul de frecvent; nu observaţi aceasta voi înşivă adesea pe pământ?”

Spiritul copilului care moare la vârstă fragedă, neputănd deci face rău, aparţine nivelurilor superioare? „Este adevărat că el nu a făcut rău de loc, dar nu a făcut nici bine, şi Dumnezeu nu-l scuteşte de încercările la care trebuie să se supună. Dacă este pur, nu se datorează faptului că e un prunc, ci pentru că era mai avansat”.

Din ce motiv viaţa cuiva este adeseori întreruptă încă din timpul copilăriei ? „Durata de viaţă a copilului poate fi pentru Spiritul încarnat în el completarea unei existenţe întrerupte înainte de termenul scadent; adeseori, moartea sa trebuie văzută şi ca o încercare sau o ispăşire pentru părinţi”.

Ce devine Spiritul unui copil care moare la vârstă fragedă? „Reîncepe o nouă existenţă”. Dacă omul nu ar avea decât o singură existenţă, şi dacă după această existenţă soarta sa viitoare ar fi fixată pentru eternitate, care ar fi meritul unei jumătăţi din specia umană care moare la vârstă fragedă, pentru a se bucura de fericire eternă, şi cu ce drept ar fi eliberată de condiţiile adesea atât de dure impuse celeilalte jumătăţi? O astfel de ordine a lucrurilor nu ar fi conformă dreptăţii lui Dumnezeu. Prin reîncarnare, egalitatea este pentru toţi, viitorul aparţine tuturor fără excepţie şi fără favorizarea nimănui; cei ce vin ultimii nu se pot face răspunzători decât pentru ei înşişi. Omul trebuie să aibă răsplata actelor sale, aşa cum are şi responsabilitatea lor. De altfel nu este raţional a considera copilăria ca o stare normală a inocenţei. Oare nu se întâlnesc copii dotaţi cu cele mai rele instincte la o vârstă când educaţia nu a putut să-şi exercite de loc influenţa? Nu par ei să arate de la început viclenie, prefăcătorie, chiar instinctul furtului şi al omorului, în ciuda exemplelor bune de care sunt înconjuraţi? Legea civilă le absolvă faptele rele, deoarece, zice ea, au acţionat fără discernământ; are dreptate, căci într-adevăr ei acţionează mai mult din instinct decât premeditat; dar de unde pot proveni aceste instincte atât de diferite la copii de aceeaşi vârstă, crescuţi în aceleaşi condiţii şi supuşi aceloraşi influenţe? De unde vine această perversitate precoce, dacă nu din inferioritatea Spiritului, de vreme ce educaţia nu înseamnă nimic? Cei care sunt vicioşi datorează aceasta Spiritului lor ce a progresat mai puţin, şi atunci a suferit consecinţele, nu pentru actele sale de copil, ci pentru cele ale existenţelor sale anterioare, şi astfel legea este aceeaşi pentru toţi şi dreptatea lui Dumnezeu se exercită asupra întregii omeniri.

Sexele Spiritelor. Spiritele au sex? „Nu în sensul în care înţelegeţi voi, căci sexele depind de alcătuire, între spirite există dragoste şi simpatie, dar bazate pe similitudinea sentimentelor”. Spiritul care a animat corpul unui bărbat poate, într-o nouă existenţă, să anime pe cel al unei femei, şi reciproc? „Da, sunt aceleaşi Spirite care animă bărbaţii şi femeile”. În starea de Spirit, acesta preferă a fi încarnat în corpul unui bărbat sau al unei femei? „Pentru Spirit importă mai puţin; dar de aici apar probele la care trebuie să se supună”. Spiritele se încarnează bărbaţi sau femei, deoarece ele nu au sexe; dar cum ele trebuie să progreseze, fiecare sex, ca şi fiecare poziţie socială le oferă încercări şi îndatoriri speciale şi ocazia de a căpăta experienţă. Cel care va fi întotdeauna bărbat nu va şti decât ceea ce ştiu bărbaţii.

Paternitate, filiaţie. Părinţii transmit copiilor o parte din sufletul lor, sau nu fac decât să le dea viaţa trupească căreia un suflet nou vine mai târziu să-i adauge viaţa morală? „Doar viaţa trupească, întrucât sufletul este indivizibil. Un tată stupid poate avea copii talentaţi, şi viceversa”.
Întrucât noi am avut mai multe existenţe, paternitatea vine din epoca anterioară existenţei noastre actuale? „Nu putea fi altfel. Succesiunea existenţelor corporale stabileşte între Spirite legături ce urcă spre existenţele voastre anterioare; de aici apar adesea motive de simpatie între voi şi anumite Spirite care vă par străine”.  În ochii anumitor persoane, doctrina reîncarnării pare să distrugă legăturile de familie făcându-le să urce dincolo de existenţa actuală. „Le întinde, dar nu le distruge. Paternitatea fiind fondată pe afecţiunile anterioare, legăturile ce unesc membrii unei aceleiaşi familii sunt mai stabile. Sporesc astfel îndatoririle fraterne, de vreme ce, în vecinul vostru, sau în servitorul vostru, se poate găsi un Spirit legat de voi prin legături de sânge”. Ea diminuează în acelaşi timp importanţa pe care unii o dau filiaţiei lor, de vreme ce se poate să fi avut drept tată un Spirit aparţinând unei alte seminţii, sau vieţuind în oricare altă condiţie. „Este adevărat, căci această importantă este bazată pe orgoliu; ceea ce majoritatea onorează la strămoşii lor sunt titlurile, rangul, norocul. Astfel că ar roşi dacă ar fi avut drept bunic un cizmar onest, şi s-ar lăuda că descind dintr-un gentilom dezmăţat. Dar indiferent de ceea ce ar spune şi ar face, nu vor împiedica lucrurile să fie ceea ce sunt, căci Dumnezeu nu a rânduit legile naturii după vanitatea lor”.

Deoarece nu există filiaţie între Spiritele descendenţilor unei aceleiaşi familii, înseamnă că şi cultul strămoşilor este un lucru ridicol? „Cu siguranţă nu, căci trebuie să fii fericit dacă aparţii unei familii în care s-au încarnat Spiritele elevate. Deşi Spiritele nu se trag unele din altele, nu au mai putină
afecţiune pentru cei care ţin la ele prin legături de familie, căci aceste Spirite sunt adesea atrase de cutare sau cutare familie prin motive de simpatie sau prin legături anterioare; dar fiţi convinşi că Spiritele strămoşilor voştri nu sunt de loc onorate de cultul întreţinut de voi din orgoliu; meritul lor nu se răsfrânge asupra voastră atâta timp cât nu va străduiţi să urmaţi exemplul bun pe care vi l-au dat, şi doar atunci amintirea voastră poate nu numai să fie agreabilă, ci chiar utilă”.

Similitudini fizice şi morale. Părinţii transmit adesea copiilor lor o asemănare fizică. Le transmit şi o asemănare morală? „Nu, de vreme ce au suflete sau Spirite diferite. Corpul purcede din corp, dar Spiritul nu purcede din Spirit, între descendenţii neamurilor nu există decât consanguinitate”. De unde provin asemănările morale ce există câteodată între părinţi şi copiii lor? „Sunt Spirite care se atrag prin similitudinea predispoziţiilor lor”. Spiritul părinţilor mai are vreo influenţă asupra spiritului copilului după ce acesta se naşte? „Una foarte mare. După cum am spus, Spiritele trebuie să conlucreze pentru a progresa. Ei bine, Spiritul părinţilor are misiunea de a-l dezvolta pe cel al copiilor lor prin educaţie; aceasta reprezintă pentru el o sarcină: dacă nu o face, este vinovat”. De ce părinţii buni şi cinstiţi dau naştere unor copii de natură perversă? Altfel spus, de ce bunele calităţi ale părinţilor nu atrag întotdeauna, prin simpatie, un Spirit bun pentru a anima copilul lor? „Un Spirit rău poate cere părinţi buni, în speranţa că sfaturile lor îl vor îndrepta pe o cale mai bună, şi adesea Dumnezeu îl încredinţează acestora”. Părinţii pot, prin gândurile şi rugăciunile lor, să atragă în trupul copilului lor un Spirit bun mai degrabă decât un Spirit inferior? „Nu, dar pot să amelioreze Spiritul copilului pe care l-au făcut să se nască şi care le-a fost încredinţat; este datoria lor, copiii răi sunt o încercare pentru părinţi”.

De unde provine similitudinea caracterului ce există adesea între doi fraţi, mai ales la gemeni? „Spiritele simpatice care se apropie prin similitudinea sentimentelor lor şi care sunt fericite de a fi împreună”. În copiii ale căror corpuri sunt lipite şi care au anumite organe comune, există
două Spirite? altfel spus, două suflete? „Da, dar asemănarea lor izbitoare vă face adeseori să nu vedeţi decât unul”. De vreme ce Spiritele se încarnează în gemeni prin simpatie, de unde vine aversiunea ce se constată uneori între aceştia? „Nu este o regulă că gemenii au doar spirite care se simpatizează; Spiritele rele pot dori să lupte împreună pe scena vieţii”.

Ce se gândeşte despre poveştile cu copii ce se bat încă de la sânul mamei ? „Poezii! Pentru a descrie că ura lor era înrădăcinată, i-au stabilit obârşia înainte de naşterea lor. În general, nu trebuie să ţineţi cont de expresiile poetice”.

De unde provine caracterul distinctiv ce se remarcă la fiecare popor? „Spiritele au de asemenea familii formate prin similitudinea înclinaţilor lor, mai mult sau mai puţin purificate după elevaţia lor. Ei bine, un popor este o mare familie unde se adună Spirite care se simpatizează. Tendinţa pe care o au membrii acestor familii de a se reuni este sursa asemănării existente în caracterul distinctiv al fiecărui popor. Crezi că Spiritele bune şi umane vor umbla după un popor dur şi grosolan? Nu, Spiritele simpatizează cu masele, aşa cum ele simpatizează cu indivizii; acolo, ele sunt în mijlocul lor”

Oare omul păstrează, în noile sale existenţe, trăsături ale caracterului moral din existenţele sale anterioare? „Da, poate veni cu el; dar ameliorându-l, îl schimbă. Poziţia sa socială poate de asemenea să nu mai fie aceeaşi; dacă din stăpân devine sclav, gusturile sale vor fi cu totul diferite şi va fi greu să-l recunoaşteţi. Spiritul fiind acelaşi în diversele încarnări, manifestările sale pot avea de la un caz la altul anumite analogii, modificate, totuşi, de obiceiurile din noua sa poziţie, până când o perfecţionare notabilă să fi schimbat complet caracterul său, căci din orgolios şi meschin poate deveni modest şi uman, dacă s-a căit”.

Omul, în diferitele sale încarnări, păstrează trăsături ale caracterului fizic din existenţele anterioare? „Corpul este distrus şi cel nou nu are nici o legătură cu cel vechi. Totuşi, Spiritul se reflectă în corp; desigur, corpul nu e decât materie, dar cu toate acestea el este modelat după capacităţile Spiritului ce îi imprimă un anumit caracter, mai ales asupra figurii, şi astfel cu adevărat ochii au fost denumiţi oglinda sufletului. Căci persoana urâtă în mod excesiv are totuşi ceva ce place atunci când este învelişul unui Spirit bun, înţelept, uman, în timp ce există figuri foarte frumoase care te fac să nu simţi nimic, sau faţă de care să
încerci repulsie. Ai putea crede că nu există decât corpuri bine făcute ce constituie învelişul celor mai complete Spirite, în timp ce întâlneşti în fiecare zi oameni de bine cu înfăţişări diforme. Fără a avea o asemănare pronunţată, similitudinea gusturilor şi înclinaţiilor poate aşadar să dea ceea ce se numeşte un aer de familie”. Corpul îmbrăcat de suflet într-o nouă încarnare neavând nici o legătură necesară cu cel părăsit, de vreme ce provine din cu totul altă sursă, ar fi absurd să concepi o succesiune de existenţe cu o asemănare care nu este decât fortuită. Totuşi calităţile Spiritului modifică adesea organele ce servesc manifestărilor
sale şi imprimă asupra figurii, şi chiar asupra modului de comportament, o notă distinctivă. Astfel încât sub învelişul cel mai umil, se poate întâlni expresia grandorii şi a demnităţii, în timp ce sub veşmântul unui mare senior se vede câteodată expresia josniciei şi ticăloşiei. Anumite persoane provenite din medii sociale modeste împrumută fără efort obiceiurile şi manierele lumii înalte. Ele par că se află aici în elementul lor, în timp ce altele, în ciuda naşterii şi a educaţiei, întotdeauna se simt aici stinghere. Cum se explică acest fapt altfel decât ca un reflex a ceea ce a fost spiritul?

Ideile înnăscute

Spiritul încarnat nu păstrează nici o urmă a percepţiilor avute şi a cunoştinţelor acumulate în existenţele sale anterioare? „Îi rămâne o vagă amintire ce-i dă ceea ce numim idei înnăscute”. Deci teoria ideilor înnăscute nu este o iluzie. „Nu, cunoştinţele acumulate în fiecare existenţă nu se pierd; Spiritul, degajat de materie, şi le aminteşte întotdeauna, în timpul încarnării, el poate să le uite parţial şi momentan, dai intuiţia ce-i rămâne ajută la înaintarea sa; fără aceasta, ar trebui întotdeauna să o ia de la capăt. Cu fiecare nouă existenţă, Spiritul ia ca punct de plecare pe cel de unde a rămas în precedenta sa existenţă”. Trebuie astfel să vedem aici o mare conexiune între două existenţe succesive ? „Niciodată atât de mare pe cât ai putea crede, căci poziţiile sunt adesea foarte diferite şi în intervalul dintre ele Spiritul a putut progresa”.

Care este originea facultăţilor neobişnuite ale indivizilor care, fără studiu prealabil, par a avea intuiţia anumitor cunoştinţe cum ar fi limbile străine, calculul matematic etc.? „Amintirea trecutului; progresul anterior al sufletului, dar despre care acesta nu are cunoştinţă. De unde vrei să vină? Corpul se schimbă, dar Spiritul nu se schimbă, cu toate că-şi schimbă veşmântul”. Prin schimbarea corpului se pot pierde anumite facilităţi intelectuale, nemaiavând, de exemplu, gustul pentru arte? „Da, dacă această inteligenţă a fost pătată, sau i s-a dat o rea întrebuinţare, întradevăr,
o facultate intelectuală poate fi latentă în timpul unei existenţe, deoarece Spiritul vrea să-şi exercite o alta cu care aceasta nu are nici o legătură; atunci ea rămâne în stare latentă pentru a apărea din nou mai târziu. Este o amintire retrospectivă căreia omul îi datorează, chiar în stare de sălbăticie, sentimentul instinctiv al existenţei lui Dumnezeu, şi presentimentul vieţii viitoare? „E o amintire despre ceea ce ştia, ca Spirit, înainte de a fi încarnat; însă orgoliul înăbuşă adesea acest sentiment”. Este aceeaşi amintire căreia îi sunt datoare anumite credinţe ale doctrinei spiritiste, şi pe care o reîntâlnim la toate popoarele? „Doctrina e tot atât de veche ca şi lumea; şi deoarece se regăseşte pretutindeni, constituie o probă că este adevărată. Spiritul încarnat, păstrând intuiţia stării sale de Spirit, are conştiinţa instinctivă a lumii invizibile, dar adesea aceasta e denaturată de prejudecăţi şi ignorantă în amestec cu superstiţia”.

 
Cartile lui Allan Kardec se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.