Jonathan Black – Viziunea mistica

Există printre noi oameni care văd lumea cealaltă, a îngerilor, la fel de clar pe cat văd stâncile, pietrele şi copacii pe care le vedem noi toţi. Li s-a spus în multe feluri — uneori deloc politicos -, dar aici le vom spune mistici.

Uneori ei trăiesc şi lucrează în structuri clerice, dar cel mai adesea funcţionează în afara lor. In general sunt solitari, uneori retraşi.

Pentru structurile oficiale din sfera religiei, misticii au fost întotdeauna o pacoste. Dacă eşti un preot sincer, silitor, care se roagă din credinţă, dar îşi face griji în adâncul sufletului că nu a avut niciodată o experienţă mistică vrednică de acest nume, sigur îţi e greu dacă la câţiva kilometri mai încolo trăieşte o tânără care vede mereu îngeri şi vorbeşte cu ei în fiecare zi. Cum să aperi dogmele Bisericii cu deplină convingere, când bănuieşti că alţii au parte de trăiri nemijlocite, personale cu fiinţe spirituale, alte realităţi despre care tu ştii doar din teorie?

E de la sine înţeles că şi ateii le sunt ostili misticilor. Pentru ei, viziunile cu îngerii sunt simple înşelătorii. Aşa-zişii mistici sunt fie mincinoşi, fie nebuni. Mă doare când îmi dau seama că, dacă ar pune mâna pe prietenii mei, nişte psihiatri cu autoritate ar încerca să-i diagnosticheze cu schizofrenie.

Confruntaţi cu atâta ostilitate, trebuie să lămurim o neînţelegere răspândită. Viziunea mistică nu este neapărat în contradicţie cu aceea a oamenilor de ştiinţă. Misticii nu pun sub semnul întrebării dovezile palpabile. Ei nu afirmă că tot ce ştiinţa şi bunul-simţ îţi spun că vezi nu există cu adevărat.

Nu susţin nici că lucrurile nu se întâmplă în ordinea descrisă de ştiinţă. Nu, misticii spun doar că lucrurile se întâmplă aşa pentru că le-au pus la cale îngerii si alte fiinţe spirituale, pentru că ele au făcut manevre „din culise”.

De unde ştiu? Câteodată misticii văd numai ce vedem şi noi – lumea concretă. Alteori intră într-o stare vizionară în care lumea fizică dispare şi o văd doar pe cea spirituală. Iar alteori văd cele două lumi îmbinându-se.

Un mistic poate să vadă un eveniment cu cei doi ochi ai săi — ca o mamă care verifică de două ori dacă e bine legată centura de siguranţă a copilului dar şi cu un al treilea ochi, un ochi spiritual. Pe umărul mamei stă îngerul ei păzitor, îndemnând-o să se mai uite o dată, fiindcă nu s-a fixat bine clema.

Şi când ea face asta, îngerul păzitor al copilului zâmbeşte cu recunoştinţă şi se luminează în lumina albastră, strălucitoare şi limpede a înţelegerii.

Ceea ce vede al treilea ochi, ochiul spiritual, este posibil să nu aparţină lumii fizice, dar nu se poate spune că e în dezacord cu ce văd ceilalţi doi ochi. Acest alt ochi mai degrabă deschide o nouă dimensiune ce pătrunde în şi iese din lumea fizică.

E important să ţinem cont de această viziune dublă când ne gândim la Creaţie. Ca şi în cazul mamei care verifică centura copilului, cred că atunci când vine vorba despre facerea lumii, şi misticii, şi oamenii de ştiinţă se gândesc la aceeaşi succesiune de întâmplări. Doar că le privesc din unghiuri diferite. In primul capitol din Facerea, cartea biblică în versiunea ei oficială:

« Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină (…). Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să se despartă apele de ape (…) Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul! (…) Să dea pământul din sine verdeaţă… Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele (…) Să scoată pământul fiinţe vii (…) fiare sălbatice (…) Să facem om (…).»

Dincolo de limbajul poetic, ce găsim în această descriere? O succesiune de lichid („apele”), solid („uscat”), forme rudimentare de vegetaţie („verdeaţă”), forme primitive de viaţă marină („să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele”), animale terestre („fiarele pământului”) şi, în cele din urmă, omul, modern din punct de vedere anatomic („Să facem om”). Privită astfel, Facerea e în concordanţă cu viziunea ştiinţifică modernă.

Ateii care vor să discrediteze povestea biblică a facerii lumii şi o privesc cu dispreţ, tot insistă că întâmplările au avut loc în doar şapte zile. Dar în Biblie nu s-a precizat niciodată că lumea s-a făcut în şapte zile, în sensul modern al cuvântului „zi”, pentru că o reprezintă durata mişcării de rotaţie a Pământului în raport cu Soarele, iar la început nu existau nici Pământ, nici Soare. In Facerea, cuvântul „zi” desemnează probabil o unitate vastă de timp, cum ar fi eonul. Facerea oferă o relatare a unor evenimente petrecute înainte ca timpul, aşa cum îl ştim acum, să fie măsurabil, poate chiar înainte ca timpul să existe.

Şi mai provocator este că Biblia spune că îngerii l-au ajutat pe Dumnezeu să-şi ducă planul la bun sfârşit şi s-au şi bucurat de faptele Lui.

Biblia este sursa a multe poveşti cu îngeri, dar mai sunt şi alte surse, unele mai vechi decât aceasta. Unele tradiţii iudaice şi creştine sunt, într-un fel, comentarii asupra Bibliei. Miturile şi legendele evreilor, Talmudul şi tradiţiile mistice ale Cabalei, pe care le vom examina mai târziu, sunt pline de descrieri ale îngerilor din Biblie. Misticii au susţinut întotdeauna că intuiesc rolul îngerilor, care poate nu e explicit în Scriptură, dar la care se face aluzie şi care e codificat în scrierea sfântă. In tradiţia mistică iudaică şi creştină, Arhanghelul Mihail, de exemplu, joacă un rol deosebit în crearea formei umane, faptele şi personalitatea lui şi ale altor îngeri subînţelegându-se printre literele şi cuvintele din Facerea. Aşadar, există mituri şi poveşti populare iudaice şi creştine, mărturii ale misticilor şi sfinţilor şi, aşa cum vom vedea, şi alte religii au tradiţii sacre şi mistice care par a spune aceleaşi poveşti despre aceleaşi fiinţe.

Să aruncăm acum o privire la principalele perspective conturate de aceşti mistici şi vizionari, la panorama creată de eforturile angelice, de hoardele şi dinastiile de îngeri, de conducători şi eroi angelici şi, da, îngeri ai răului, în cele ce urmează vom vedea galaxii extinzându-se şi dispărând şi civilizaţii angelice înflorind şi prăbuşindu-se.

Să fie luptele dintre îngeri rodul imaginaţiei noastre, cum susţin ateii?

Să fie vieţile şi iubirile noastre ecouri ale vieţilor şi ale iubirilor îngerilor?

Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație: