Stiinta si Religie – Originile religiei, Persistenta ideii de bine
Dumnezeu a murit …Nietzsche
Nietzsche a murit…Dumnezeu
– Graffito –
Când filosoful Friedrich Nietzsche, în 1885, a făcut faimoasa declaraţie că Dumnezeu a murit, el spunea, desigur, că Dumnezeu, de fapt, nu a trăit deloc. Ca alţi mari gânditori raţionalişti din secolul al XlX-lea şi începutul secolului XX — Marx, Freud, James Frazer, Ludwig Feuerbach şi Bertrand Russell, ca să pomenim numai câţiva — Nietzsche îl privea pe Dumnezeu ca pe un alt vestigiu al trecutului neştiinţific pe care umanitatea avea să-l depăşească în curând. Marea aşteptare a multora din acea generaţie de gânditori ai lumii în schimbare era ca, pe măsură ce nivelul educaţional s-a ridicat, iar ştiinţa a oferit mai multe explicaţii realiste pentru misterele existenţei, atracţia iraţională pentru religie să pălească, iar Dumnezeu, în toate încarnările sale, să dispară pur şi simplu.
Dumnezeu totuşi nu S-a supus şi, intrând în noul mileniu — o epocă a unei iluminări ştiinţifice şi tehnologice fără precedent —, religia şi spiritualitatea continuă să dăinuie. Dacă Nietzsche şi contemporanii săi ar fi trăit ca să vadă aceasta, foarte probabil că ar considera supravieţuirea lui Dumnezeu drept un triumf al ignoranţei asupra raţiunii. Convinşi că credinţa religioasă este bazată pe superstiţie şi iluzionarea sinelui temător, nu ar avea altă soluţie decât să tragă concluzia — aşa cum au făcut mulţi raţionalişti moderni — că oamenii se atârnă de Dumnezeu pentru că le lipseşte puterea şi curajul de a înfrunta lumea fără El.
Această interpretare cinică este atât de bine înrădăcinată în gândirea materialismului raţional, încât puţini gânditori raţionalişti s-ar mai deranja să mai pună la îndoială, dar o cercetare cu mintea deschisă arată că această idee s-ar putea să nu fie atât de luminată intelectual precum pare. Noi credem, de fapt, că tenacitatea remarcabilă a religiei este înrădăcinată în ceva mai adânc, mai simplu şi mai sănătos decât negarea minţii slabe sau pura dependenţă psihologică.
Dovezile sugerează că originile cele mai profunde ale religiei sunt bazate pe experienţa mistică şi că religiile persistă, deoarece conexiunile creierului uman continuă să ofere credincioşilor o gamă de experienţe unitare care sunt adesea interpretate drept asigurări că Dumnezeu există. Aşa cum am văzut, este improbabil că maşinăria neurologică a transcendenţei a evoluat special din motive spirituale. Totuşi, credem că evoluţia a adoptat această maşinărie şi a favorizat capacităţile religioase ale creierului religios, deoarece credinţele şi comportamentele religioase s-au dovedit a fi bune pentru noi în modalităţi profunde şi pragmatice.
O întreagă tradiţie de cercetare ne spune că este adevărat. Studiile au arătat că bărbaţii şi femeile care practică orice credinţă dintre cele mari trăiesc mai mult, au mai puţine atacuri cerebrale, mai puţine afecţiuni ale inimii, o mai bună funcţionare a sistemului imunitar şi o tensiune arterială mai scăzută decât majoritatea populaţiei. De fapt, beneficiile religiei pentru sănătate sunt atât de impresionante, încât, după ce au studiat mai mult de o mie de cazuri referitoare la impactul religiei asupra sănătăţii, dr. Harold Koenig de la Centrul Medical Universitar Duke a declarat recent în The New Republic că: „Lipsa implicării religioase are un efect asupra mortalităţii echivalent cu patruzeci de ani de fumat un pachet de ţigări pe zi.”
Se pare că religia este cel puţin la fel de bună pentru corp pe cât este pentru suflet, dar efectele benefice ale comportamentelor religioase nu iau sfârşit cu psihologia; cercetări tot mai numeroase ne arată clar că religia poate fi legată şi de sănătatea mintală superioară. Această idee vine ca o surpriză pentru o mare parte din comunitatea psihiatrică modernă care, urmând încă paşii lui Freud, a privit mult timp comportamentul religios, în cel mai bun caz, drept o stare de dependenţă, iar, în cel mai rău, drept o condiţie patologică. Până în 1994, de exemplu, Asociaţia Psihiatrică Americană a clasificat oficial „credinţele religioase puternice” drept o tulburare mintală.
Noi informaţii ne arată că credinţele şi practicile religioase pot îmbunătăţi sănătatea mintală şi emoţională în câteva moduri semnificative. De exemplu, cercetările arată că rata abuzului de droguri, a alcoolismului, divorţului şi a suicidului este mult mai scăzută în rândul indivizilor religioşi, decât în marea majoritate a restului populaţiei. Pare, de asemenea, clar că este mult mai puţin probabil ca oamenii care practică religia să sufere de depresie şi anxietate decât populaţia, în general, şi, dacă acest lucru de întâmplă, îşi vor reveni mult mai repede. Alte experimente au legat activităţile religioase specifice de rezultate psihologice pozitive; s-a demonstrat că practicile spirituale, cum ar fi meditaţia, rugăciunea sau participarea la slujbele religioase reduc substanţial sentimentul de anxietate şi de depresie, încurajează stima de sine, îmbunătăţesc calitatea relaţiilor interpersonale şi generează o viziune mai pozitivă asupra vieţii.
Cercetarea nu a găsit niciun motiv concludent pentru efectele sănătoase ale religiei, dar foarte probabil este că atitudinile şi comportamentele presupuse de religii joacă un rol important. Infierând sexul promiscuu, drogurile, abuzul de alcool şi alte vicii riscante, de exemplu, şi încurajând un stil de viaţă de moderaţie şi stabilitate moderată, cele mai multe religii promovează automat comportamente care sunt inerent sănătoase.
Puternicele reţele de sprijin social care caracterizează comunităţile religioase sunt aproape sigur un alt factor benefic. Sprijinul emoţional al prietenilor şi membrilor familiei este un element evident şi important pentru sănătatea mintală a oricui, dar comunităţile puternice pot exercita un efect pozitiv şi foarte practic asupra bunăstării psihice, de asemenea. Aceste beneficii sunt în mod deosebit importante şi pentru cei mai bătrâni care, în comunităţile mai strânse, nu vor rămâne izolaţi, ci foarte probabil vor căpăta ajutor ce constă din hrană, medicamente, transport la medic şi sprijin în alte activităţi cotidiene care contribuie la o mai bună sănătate psihică.
Comportamentele religioase ar mai putea, de asemenea, să contribuie mai direct la o sănătate mai bună prin intermediul efectelor pe care le au asupra sistemelor de excitare şi inhibiţie ale corpului. O rugăciune în tăcere, un imn sublim, o oră petrecută în meditaţie pot activa funcţia de repaos a corpului, diminua ritmul inimii şi tensiunea arterială, restricţiona eliberarea în sânge a hormonilor de stres atât de dăunători şi genera sentimente de calm şi bunăstare. Evident, orice comportament, care produce constant acest răspuns de inhibiţie, promovează niveluri mai ridicate de sănătate mintală şi fizică.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina