Rudolf Steiner – Destinul omului imediat dupa moarte

Astăzi aş vrea să închei oarecum consideraţiile pe care le-am făcut aici în ultima vreme. Pentru început vreau să vă atrag atenţia asupra faptului că dumneavoastră ştiţi deja care este destinul omului imediat după moarte. Mai întâi, omul şi-a depus corpul fizic şi el se află într-o situaţie în care nu se poate găsi niciodată în timpul vieţii sale pământeşti, cu conştienţa obişnuită. El îşi mai are Eul, trupul astral şi trupul eteric în sine si cu sine. Acest trup eteric rămâne unit de-a lungul întregii vieţi dintre naştere şi moarte cu trupul fizic, iar în timpul somnului omul se ridică numai cu Eul şi cu trupul său astral în afara trupurilor sale eteric şi fizic. Şi când omul îşi mai are încă trupul eteric scurtă vreme după moarte — acest răstimp durează doar câteva zile – el este în stare, datorită acestui fapt, să privească înapoi la întreaga sa viaţă pământească. Cursul vieţii sale pământeşti este propriu-zis conţinut în acest trup eteric. Şi eu am expus şi în conferinţele publice că, atunci când omul îşi poate elibera prin iniţiere trupul eteric, el poate urmări parcursul vieţii sale pământene.

Dar după moarte, trupul eteric nu poate fi menţinut vreme îndelungată, căci el este legat de fapt de întregul Cosmos; el vrea să se extindă tot mai mult în Cosmos. Dacă in ţimpul vieţii noastre ne-am pierde pentru o clipă trupul fizic, trupul eteric ar primi imediat tendinţa de a se dizolva în întregul Cosmos.

Şi numai datorită acestui trup fizic, înlăuntrul căruia rămâne mereu trupul eteric, se menţine el de-a lungul vieţii. Dacă nu mai avem forţa de reţinere a trupului fizic, trupul eteric începe să se extindă, şi după câteva zile, datorită marii sale extinderi, nu va mai exista pentru noi. Dumneavoastră ştiţi că o mică picătură de apă pe care o încălzim, se dilată în toate părţile şi apoi se volatilizează, până când nu o mai putem vedea. Tot aşa se extinde şi trupul eteric după moarte, după câteva zile nemaifiind prezent.

Inţelepciunea iniţiatică arată că acest lucru durează numai câteva zile, deoarece prin înţelepciunea iniţiatică se ajunge la a detaşa oarecum artificial trupul eteric în viaţa pământească. El rămâne atunci înlăuntrul trupului fizic, dar este folosit în sensul că trupul fizic nu se mai ia în considerare, şi poate avea loc retrospectiva vieţii pământeşti. Dar prin faptul de a avea o privire retrospectivă asupra vieţii pământeşti, străluceşte totodată în trupul eteric şi o reflectare a întregului Univers. în trupul eteric este conţinut, în acelaşi timp întregul cer înstelat. Nu puteţi vedea trupul eteric separat de trupul fizic, fără ca trupul eteric să nu vă arate peste tot lumea stelară, planetele şi stelele fixe. Şi aceste planete şi stele fixe preiau în final trupul eteric. Şi de aceea ştiinţa iniţiatică, înţelepciunea iniţiatică pot menţine aceste imagini, pe care le obţine în trupul eteric în acest mod, cel mult trei până la patru zile, pentru că după aceea ele dispar, si trebuie să ne întoarcem mai înainte în trupul fizic, dacă vrem să menţinem o legătură cu el, pentru ca trupul eteric să mai rămână laolaltă. Căci altfel, acest trup eteric dispare, aşa cum dispare la câteva zile după moarte. Dar datorită acestui fapt, ne răspândim tot mai mult în lumea stelară.

Pentru început, după ce ne-am depus trupul eteric, ne simţim străini înlăuntrul lumii stelare. Ceea ce ne este, ca să spunem aşa, cunoscut în cadrul lumii stelare, sunt numai forţele lunare. Pentru început, Luna ne apare astfel încât o vedem ca pe o copie a staturii sale fizice. Dar totodată învăţăm să cunoaştem mai exact ce fel de puteri spirituale sunt unite cu Luna. Şi învăţăm realmente să cunoaştem faptul că de Lună este legată forţa lui Iahve din Univers, după cum v-am spus ultima oară. Pentru cel care a trecut prin poarta morţii, Luna se transformă într-o colonie de entităţi spirituale, al căror conducător este Iahve. Si acum învăţăm să cunoaştem după moarte lucrurile despre care ştiinţa iniţiatică poate să vorbească prin faptul că aducem în viaţa pământeană imagini despre astfel de lucruri, învăţăm să cunoaştem ce înseamnă când un om moare pe Pământ. Invăţăm să cunoaştem importanţa morţii tocmai datorită forţelor lunare, forţelor lui Iahve.

Atunci când contemplăm moartea pe Pământ, ni se arată cum trupul fizic al unui om devine lipsit de viaţă, cum tot ceea ce pătrunsese trupul fizic ca spiritual-sufletesc şi eteric a dispărut din acesta. Trupul fizic este preluat de către forţele Pământului, de elementele Pământului, fie de către forţele pământului şi ale apei, dacă trupul este înmormântat, fie de către forţele focului şi ale aerului, dacă el este incinerat. Aşadar, trupul omenesc este preluat de forţele Pământului. El a fost depus de către fiinţa omenească. Ce înseamnă, de fapt, că trupul fizic a fost depus de către fiinţa omenească şi a intrat într-o stare de distrugere? Aceasta înseamnă că: atunci când omul se naşte are în sine forţele de creştere ale copilului, dar şi atunci când încă nu s-a născut, dar se află în stare embrionară. Intr-un trup pregătit de Pământ în corpul mamei, in el clădesc şi sunt active aceleaşi forţe care ne întâmpină ca forţe distructive la moarte, care apar deci in moarte, deoarece corpul fizic se distruge. Omul trece într-o lume spirituală datorită trăirilor sale eterice şi trăirilor sale astrale, iar aici pe Pământ se desprinde ceva din trupul fizic, ceva care apare drept spiritual, şi care păşeşte oarecum în afara trupului fizic. Am putea spune că, pe de o parte, iese omul adevărat, pe de altă parte iese o altă fiinţă din om. Căci lucrurile stau într-adevăr aşa că trupul fizic al omului este depus prin moarte, că omul însuşi îl părăseşte, dar în acelaşi timp îl părăseşte şi o altă fiinţă. Iar această altă fiinţă este constituită tocmai din forţele lunare ce vieţuiesc pe Pământ. Căci, dacă-mi este îngăduit să mă exprim aşa, forţele lunare sunt într-adevăr concentrate în Luna cosmică, dar ele îşi extind activitatea până departe. Si aceasta se arată pe Pământ în fortele de moarte. Aceste forte de moarte sunt totodată forţe de naştere. Ele conduc omul în viată, şi apar din nou atunci când omul iese din viată. Dobândim în felul acesta o imagine intuitivă despre legătura dintre naştere şi moarte. Şi dacă vom considera toţi oamenii care au murit succesiv, lucrurile stau astfel că din fiecare om apare, ca să spunem aşa, această manifestare a morţii, care se reuneşte cu o atmosferă spirituală ce învăluie Pământul ca şi atmosfera de aer, şi care conţine ceea ce cedează moartea şi preia imediat naşterea. Din forţele care urcă oarecum din cadavrele oamenilor se nasc din nou alţi oameni. Da, puterile noastre de creştere depind strâns din punct de vedere spiritual de puterile morţii, de puterile care apar prin moarte în sfera Pământului.

Acum reţineţi următoarele: aceste forţe ale morţii, care sunt şi forţe ale naşterii, sunt forţe lunare. In aceste forte lunare se amestecă tot ceea ce a acumulat omul drept valori si calităţi morale, de la naştere până la moarte. Dacă am fost buni într-o oarecare privinţă, în această sferă a forţelor lunare de moarte se află oarecum o fiinţă care conţine în sine o forţă rămasă din bunătatea noastră. Dar această fiinţă are în sine şi tot ce a rămas din răutatea noastră. Şi în timp ce noi trăim pe Pământ, alcătuim această fiinţă. Conştienţa noastră obişnuită nu ştie nimic despre aceasta, dar noi purtăm această fiinţă în noi. O purtăm în noi în aşa fel, încât o părăsim în fiecare noapte când dormim; atunci când ieşim din trupurile noastre fizice, această fiinţă rămâne înlăuntrul trupului fizic. Eu v-am spus că sentimentele morale şi sentimentele religioase sunt lăsate în urmă în trupurile fizic şi eteric. Şi acolo este lăsată si această fiinţă reală pe care o constituim în timpul vieţii noastre pământeşti, ca purtătoare a karmei noastre. Dar această fiinţă rămâne în legătură cu noi atâta timp cât ne aflăm în sfera forţelor lunare. Şi întrucât această fiinţă ne menţine înlăuntrul forţelor lunare, aşadar în apropierea Pământului, noi rămânem uniţi, în prima perioada de după moarte, atât cu aceste forte lunare, cât si cu karma noastră. Astfel încât trebuie să trăim într-adevăr retrospectiv toate acţiunile pe care le-am înfăptuit între naştere şi moarte pe Pământ, şi anume trebuie să le vieţuim într-un mod spiritual, cu o viteză de trei ori mai mare — cum am spus în conferinţa publică — decât le-am înfăptuit pe Pământ. Insă trebuie să le retrăim, să le trăim retrospectiv, si petrecem astfel un timp după moarte – e drept că nu prin intermediul trupului fizic pe care l-am depus, dar în care rămânem uniţi cu forţele lunare de moarte – un timp în care, ca fiinţe spiritual-sufletesti, trebuie sâ îndeplinim acţiuni ce se află într-o strânsă legătură cu acţiunile noastre pământeşti. Aşadar, noi re-parcurgem încă o dată viaţa noastră în succesiune inversă, şi abia în felul acesta devenim într-adevăr conştienţi de karma noastră,

Dumneavoastră trebuie să trataţi în mod spiritual ceea ce este de natură spirituală. Dacă aţi iubit un om pe Pământ, vă veţi forma probabil sentimentul: Ah, acum omul acesta trebuie să vieţuiască după moarte tot ceea ce a făcut el rău şi nedesăvârşit! Şi pornind de la punctul dumneavoastră de vedere fizic-pământesc, ajungeţi la o anumită compătimire faţă de ceea ce trebuie să parcurgă acel om. Dar dacă l-aţi întreba pe acela care a trecut prin poarta morţii, dacă şi el apreciază lucrurile în acelaşi mod, el vă va răspunde că nu. — El v-ar spune: Eu nu vreau să parcurg această viaţă de după moarte altfel decât în sensul de a vieţui din nou totul, cu judecata pe care o am eu acum, ca fiinţă spiritual-sufletească, pentru ca lucrurile să se imprime în adevărata mea esenţă sufletească. Căci dacă am săvârşit vreo acţiune pe Pământ care mă face să apar ca om nedesăvârşit, şi nu aş vieţui-o din nou ca atare în mine, eu nu aş simţi impulsul să o compensez. Eu nu aş vrea să mă eliberez de această nedesăvârşire. Şi tocmai prin faptul că vieţuiesc din nou acţiunea în mod spiritual-sufletesc, eu dobândesc impulsul de a o compensa printr-o acţiune desăvârşită. Cel mort nu ar dori cu nici un preţ să se lipsească de această re-parcurgere a faptelor sale, căci ea îi dă puterea să-şi atingă pe deplin omenia. Trebuie să vă fie clar că aşa cum aici pe Pământ lucrurile se văd altfel din vale decât din vârful muntelui, tot aşa arată viaţa altfel de aici, din lumea fizică, decât de dincolo. Şi de aceea se poate spune adesea că nu apreciem foarte corect legăturile dintre viaţa pământeană şi viaţa suprasensibilă, legăturile cu viaţa de după moarte.

Să luăm un alt caz. Să presupunem că dumneavoastră sunteţi un foarte bun antroposof, plin de entuziasm pentru antroposofie,şi că aveţi un membru al familiei, pe cineva de care sunteţi strâns legat,şi care urăşte antroposofia ca pe cel mai mare duşman al său. Veţi putea probabil spune că dumneavoastră regretaţi imens faptul că îi produceţi celui în cauză o durere atât de mare, prin aceea că dumneavoastră sunteţi adept al antroposofiei, iar el urăşte antroposofia. Din punctul de vedere al vieţii pământene, lucrurile sunt probabil judecate corect. Dar foarte adesea rezultă,privind din cealaltă direcţie, că respectivul avea în karma sa pur şi simplu faptul de a nu se putea apropia de antroposofie datorită reticenţelor pe care le-a adus cu sine din viaţa anterioară, şi care i-au modelat capul de maniera de a face din el un om care să urască antroposofia. Capul său nu poate tolera antroposofia. El devine imediat neliniştit, şi începe să se agite numai când aude ceva despre antroposofie. Dar asta nu înseamnă că inima sa respinge antroposofia. Căci atunci când respectivul moare, se poate întâmpla ca după moarte el să aibă o cerinţă foarte intensă de antroposofie, astfel încât adesea procedaţi corect dacă, după moartea sa, vă îndreptaţi tocmai înspre cineva care a urât antroposofia aici în viaţă, pentru a-i aduce gânduri provenite din antroposofie.

Putem spune, oricât de paradoxal ar suna, că unii membri de familie care au tunat şi au fulgerat că un alt membru al familiei devenise antroposof, au devenit după moartea lor cei mai entuziaşti aderenţi. Aşadar, trebuie să consideraţi cu toată seriozitatea, şi în această privinţă, ceea ce v-am spus la sosirea mea precedentă în acest loc, anume că de dincolo viaţă se judecă cu totul altfel decât de aici.

Putem vedea astfel că omul devine cu totul altfel. Gândiţi-vă că aici, în viaţa pământeană fizică, aveţi creierul în cutia craniană, ceva mai în jos, înăuntrul trupului, plămânii şi celelalte organe, şi în afară sunt simţurile. Prin toate acestea dumneavoastră percepeţi lumea; dumneavoastră percepeţi lumea exterioară prin tot ceea ce se află închis înlăuntrul pielii dumneavoastră. Dar apoi, ieşiţi din trup. Pentru început, stelele strălucesc numai înlăuntrul trupului dumneavoastră eteric; după ce-l veţi fi depus pe acesta, dumneavoastră înşivă vă identificaţi cu stelele.

Mai înainte, aveaţi un creier înlăuntrul capului. Acum aveţi înlăuntrul dumneavoastră entităţile spirituale, ale lui Venus, ale lui Mercur, ale Soarelui ş.a.m.d. Atunci puteţi spune: Aşa cum pe Pământ am în mine plămânii, inima, rinichii ş.a.m.d., aşa am acum înlăuntrul meu Luna, Soarele, Mercur ş.a.m.d. – Sunteţi identici cu Universul înlăuntrul dumneavoastră. Şi credeţi cumva că Universul vă menţine aceeaşi raţiune ca şi creierul dumneavoastră? – De acolo, lumea se vede altfel; şi dacă privim de pe Soare la Pământ, vedem dintr-o altă perspectivă, cea spirituală, decât dacă privim de pe Pământ la Soare. Şi aşa parcurgem realmente retrospectiv această viaţă pământeană, rămânând în legătură cu Luna, Mercur şi Venus. In această perioadă, legătura cu planetele exterioare Jupiter, Marte şi Saturn este slab dezvoltată, iar legătura cu stelele fixe este şi mai slab dezvoltată.

Şi după ce am parcurs retrospectiv acţiunile noastre până la naştere, apreciem aceste acţiuni din punctul de vedere stelar. Acum, nu dobândim în privinţa noastră judecata pe care ne-o formăm privind înapoi, ci judecata privirii înainte; dobândim judecata: Trebuie să faci asta, pentru a compensa această acţiune, şi cealaltă, pentru a compensa cealaltă acţiune — facem această experienţă în următorii douăzeci-treizeci de ani ai vieţii noastre de după moarte, în funcţie de vârsta pe care o avem când murim, anume circa o treime din viaţa pământească. Copiii îşi petrec un răstimp foarte scurt aici. Abia dacă se pune problema acestei perioade pentru copiii foarte mici, după cum vă puteţi imagina conform expunerilor mele. Şi vieţuim încă o dată retrospectiv vieţile noastre, într-adevăr, în acest mod, în măsura în care mai avem o legătură sufletesc-spirituală cu pământescul. Şi când ajungem la momentul naşterii rezultă că din toate, ne rămâne amintirea. Este ca şi cum ar trebui să depunem din nou un trup. Se spune că ne depunem trupul astral. Dar în realitate, activitatea vie în care eram mai înainte se transformă într-o imagine de gânduri, numai că acum gândeşte o altă conştienţă, o conştienţă stelară, pe când înainte a gândit 0 constiienta terestră.

Şi acum, păşiţi în continuare pe calea dumneavoastră, în lumea spirituală, trebuind să trăiţi cu acele fiinţe a căror imagine fizică sunt Soarele, Luna şi stelele. Acum trebuie să trăiţi împreună cu spiritele stelelor. Şi dumneavoastră purtaţi cu dumneavoastră amintirea acelei fiinţe purtătoare de karmă pe care a trebuit să o depuneţi anterior împreună cu trupul dumneavoastră astral. Faptul de a fi trebuit să o depuneţi nu înseamnă însă nimic altceva decât că toate cele în care v-aţi aflat implicat anterior în mod activ, au devenit acum o amintire, pe care o avem ca oameni cosmici. Noi păşim într-o lume pur spirituală, împovăraţi cu amintirea pe care ne-a lăsat-o viaţa noastră pământească.

Atât timp cât omul parcurge această vieţuire retrospectivă a vieţii sale de pe Pământ, el se află de fapt în sfera planetară. S-ar putea spune că atât timp cât omul trece de la forţele spirituale ale Lunii la forţele spirituale ale lui Venus, Mercur, Soare, Marte, Jupiter, până la forţele lui Saturn, adică atât timp cât se află între sfera lunară şi sfera lui Saturn sau, cu alte cuvinte, atât timp cât se simte în Cosmosul planetar, în răstimpul acela el se află înlăuntrul acestei parcurgeri retrospective a vieţii sale scurse pe Pământ.

V-am spus deja în ultimele zile că forţele lunare se opun forţelor lui Saturn. Luna conţine acele forte care coboară sufletele pe Pământ, si vrea să-l menţină pe om pe Pământ. Saturn, dimpotrivă, ar dori să-l conducă în afară, în Universul stelar, dar în aşa fel încât atunci când omul păşeşte între moarte şi o nouă naştere în acest Univers stelar, el să nu vadă strălucirea fizică a stelelor, ci să vieţuiască împreună cu fiinţele spirituale care aparţin stelelor respective.

Şi dacă am trecut, după moarte, prin sfera lui Saturn, devenim maturi pentru vieţuirea unei lumi pur spirituale. Eu am caracterizat această trecere în cartea mea Teosofia drept trecerea de la lumea sufletească în ţara spiritului. După cum am expus acolo, omul nu poate realiza această trecere prin propriile sale puteri, deoarece este înlănţuit de amintirea referitoare la viaţa sa scursă. El are nevoie de un ajutor în lumea spirituală.

Or, eu am atras atenţia şi în privinţa acestui ajutor. In timpurile de dinaintea Misteriului de pe Golgotha, iniţiaţii puteau spune discipolilor lor: Dacă v-aţi trimis în mod corect forţele de jertfă în lumea spirituală, veţi putea afla înalta fiinţă solară care vă va însoţi începând din momentul în care părăsiţi sfera solară, care vă va însoţi ca entitate spirituală pe cealaltă parte a Soarelui, unde Soarele străluceşte oarecum spiritual în spaţiul cosmic, aşa cum străluceşte fizic asupra Pământului. Această înaltă fiinţă solară vă va însoţi până în sfera lui Saturn, şi apoi şi mai departe, până în sfera stelară. Soarele spiritual vă va lumina într-un anume fel, astfel încât să puteţi găsi calea din lumea sufletelor în tara spiritului.

Prin Misteriul de pe Golgotha această fiinţă solară a coborât pe Pământ, luând trup în Iisus din Nazareth, si de aceea omul care îşi îndreaptă aici pe Pământ simţămintele si sentimentele “înspre Christos şi Misteriul de pe Golgotha primeşte deja de aici puterea de a trece dincolo de sfera solară şi cea a lui Saturn, înspre ţara spiritului, ceea ce înseamnă puterea de a intra în lumea stelară. Acolo el se dăruieşte stării pe care o parcurge în continuare, între moarte şi o nouă naştere. Pentru a vă descrie această stare pe care o parcurge omul acum, în timpul de după Misteriul de pe Golgotha, datorită faptului că a preluat puterea lui Christos, trebuie să vă spun următoarele. Pentru început, trebuie să vă atrag atenţia asupra ce înseamnă de fapt când te afli acolo, în lumea stelară -, în ţara spiritului, ce înseamnă: „Poţi avea amintirea vieţii pământeşti”. Iar acest lucru vă poate deveni inteligibil în felul următor.

Dacă se trece dincolo de sfera lui Saturn, se ajunge în acea sferă pe care vechile concepţii despre lume au numit-o Cercul Zodiacal. El nu constituie decât reprezentantul cerului, stelelor fixe, adică al ţării spiritului în general. Dar tocmai reunind stelele ce constituie Zodiacul se obţine calea pe care o parcurge omul pentru a-şi putea alcătui germenele spiritual al următorului său trup fizic, din întregul Cosmos şi împreună cu entităţile spirituale ale ierarhiilor.

Şi dacă veţi spune: Aici, pe Pământ, noi avem o activitate interesantă, noi putem promova cultura, noi putem lucra pentru omenire şi aşa mai departe, trebuie să fie extrem de monoton ceea ce înfăptuim acolo sus, dacă acolo noi nu facem altceva decât să ne producem singuri trupul, propriul nostru corp – atunci greşiţi întru totul. Căci tot ceea ce puteţi realiza dumneavoastră pe Pământ nu are măreţia şi varietatea a ceea ce îndepliniţi atunci când alcătuiţi din lumea stelară trupul omenesc, „Templul lui Dumnezeu”. Aceasta este o activitate cu mult mai variată şi mai sublimă. Şi dumneavoastră nu vă formaţi pur şi simplu, numai trupul dumneavoastră, ci, după cum veţi vedea imediat, dumneavoastră vă formaţi acest trup în aşa fel încât el să aparţină întregii omeniri, căci, în măsura în care karma dumneavoastră v-a adus în legătură cu un om sau altul, trebuie să vă formaţi noul trup astfel încât el să primească tendinţa de a se putea raporta corect la aceşti oameni, de a ajunge în mod corect împreună cu acei oameni, pentru a vă putea compensa karma faţă de ei. Aşadar, dumneavoastră lucraţi într-o măsură cu mult mai mare pentru întreaga omenire acolo sus, decât o puteţi face aici pe Pământ. Şi cum lucraţi? – Eu vreau să vă descriu în amănunt acest lucru; numai că vă rog să fiţi atenţi la faptul că trebuie să mă exprim în imagini atunci când vorbesc despre aceste lumi sublime, după cum v-am spus şi ultima oară, căci conceptele omeneşti sunt astfel formate încât nu mă pot exprima fără imagini.

Dumneavoastră trebuie, deci, să alcătuiţi germenele spiritual al întregului dumneavoastră trup fizic. El va fi format din toate părţile constitutive ale Universului. In măsura în care vieţuiţi, de exemplu, acele entităţi spirituale al căror reflex fizic îl constituie Constelaţia Berbecului, lucraţi împreună cu ierarhia spirituală care îşi are sediul în Constelaţia Berbecului la capul dumneavoastră, la viitorul dumneavoastră cap, care este realmente un Cosmos, un întreg Cosmos, care se restrânge doar în trupul dumneavoastră fizic: dar în cap, dumneavoastră purtaţi întregul Cosmos, aşa cum se vede el de pe Constelaţia Berbecului. Insă atunci când lucraţi pe Constelaţia Berbecului, împreună cu ierarhia de pe Berbec, planetele vă apar în mod spiritual dintr-o altă perspectivă decât cea a aparenţei, aşa cum ne apar ele de aici, de pe Pământ. Să presupunem acum că dumneavoastră continuaţi să lucraţi, şi lucraţi pornind din Constelaţia Berbecului până în Constelaţia Taurului. In răstimpul în care lucraţi în Constelaţia Taurului şi colaboraţi cu ierarhiile, dumneavoastră elaboraţi legătura dintre laringe şi plămâni. Şi atunci când Marte luminează din sfera planetară înspre sfera Taurului, în mişcarea lui Marte se exprimă tot ceea ce aţi făcut dumneavoastră corect sau greşit pe Pământ datorită instrumentului dumneavoastră de vorbire. Orice neadevăr pe care l-a rostit omul este radiat spiritual de către Marte în sfera Taurului, atunci când omul lucrează înlăuntrul acestei sfere. Vă puteţi deci imagina ce este această amintire, pe care o avem acolo în faptele noastre. După moarte, aflăm că această amintire este înscrisă în Univers, ba chiar că ne vorbeşte ca Logos din Univers, de cealaltă parte. Astfel încât noi trebuie să lucrăm la această parte a viitorului nostru trup în aşa fel, încât suntem favorizaţi sau împiedicaţi la alcătuirea instrumentelor de vorbire, în funcţie de faptul că am spus adevărul sau am minţit.

Şi la fel stau lucrurile când trecem, de exemplu, prin Constelaţia Leului. Acolo radiază spre noi dinspre Soare toate imperfecţiunile noastre pe care le-am înfăptuit datorită inimii noastre, mai superficială sau mai profundă, simpatiile şi antipatiile noastre, care aici pe Pământ sunt legate de temperamentul nostru şi de circulaţia noastră sanguină; astfel că noi lucrăm la viitorul nostru trup în aşa fel încât întreaga noastră viaţă precedentă ne răsună ca limbaj al planetelor în spaţiul cosmic.

Da, aşa stau lucrurile – oricât de ciudate ar părea din punct de vedere pământesc -, dar atunci când privim acolo, afară, mişcările planetare, când vedem cum îşi execută, de exemplu, Marte mişcarea sa înspre Taur, vedem cum această mişcare constituie o scriere care în acelaşi timp răsună. Iar aceasta este scrierea stelară, care este înscrisă în spaţiul cosmic prin propriile noastre fapte. Nu e nici o mirare deci că atunci când ne întoarcem pe Pământ ne pregătim ceea ce ne va aparţine corespunzător karmei noastre. Căci noi nu ne putem pregăti viitorul nostru trup fizic decât ascultând continuu acest limbaj al stelelor.

Şi aşa muncim neîncetat: parcurgând ţinutul spiritual, acest ţinut spiritual pe care îl străbatem pe o durată cu atât mai mare cu cât legătura dintre conştienta noastră din viata pământească, de-a lungul întregii noastre vieţi pământeşti – eu am spus acest lucru şi în conferinţa publică – şi cealaltă conştienţă, pe care am avut-o pe când eram copii, când aveam o stare atenuată de conştienţă, căci acum ne aflăm într-o altă stare de conştienţă care trece dincolo de conştienţă noastră pământească. Ca adulţi avem pe Pământ o conştienţă care depăşeşte conştienţă de vis a copilului. Există trei trepte de conştientă. Când omul a atins vârsta de treizeci de ani, şi până la vârsta de cinci ani a trăit în conştienţă de vis, atunci el a trăit o perioadă de şase ori mai lungă în conştienţă superioară. Iar acum, el trăieşte din nou de şase ori mai mult decât durata întregii sale vieţi pământeşti, în această conştienţă şi mai înaltă, pe care o are afară, în lumea stelară; astfel încât putem înţelege că atunci când moare un copil el trăieşte extraordinar de puţin între moarte şi o nouă naştere, pe când pe măsură ce omul îmbătrâneşte el trebuie să-şi petreacă tot mai mult timp acolo; căci cu cât mai mult a fost întunecată aici pe Pământ conştienţa sa supra-terestră, pe care a avut-o după moartea sa anterioară, el trebuie să lucreze un răstimp cu atât mai mare pentru a o limpezi din nou, căci noi trebuie să ajungem la o claritate absolută.

Şi când am ajuns întru totul la claritate, atunci vine acel timp dintre moarte şi o nouă naştere, pe care eu am denumit-o într-un „Misteriu” timpul miezului de noapte al existenţei spirituale omeneşti, ora miezului de noapte dintre moarte şi o nouă naştere. In această perioadă, care se află aproximativ la mijloc între moarte şi o nouă naştere, avem cea mai limpede conştientă care ne îngăduie să trăim în lumea spirituală, printre fiintele ierarhiilor spirituale. Dar în acelaşi timp vieţuim foarte puternic realitatea: Acolo jos, în sfera planetară, se află toate cele pe care le-ai îndeplinit tu ca om; tu nu ai voie să le părăseşti — aşa ne spunem noi înşine -, aici nu le poţi modifica, tu le poţi modifica numai coborând din nou pe Pământ.

Şi atunci se face simţită nevoia, impulsul de a coborî din nou pe Pământ şi de a opta oarecum între Saturn şi Lună. Urmăm din nou traseul forţelor lunare, pentru a relua calea spre Pământ. Pentru omul care a atins vârsta matură în viata sa precedentă, acest lucru se întâmplă dună câteva secole.

Şi pe măsură ce ne apropiem din nou de sfera planetară, şi ajungem în sfera lui Mercur, a lui Venus şi a Lunii, cu atât mai mult se stinge în noi conştienţa pe care am avut-o în comun cu fiinţele spirituale ale ierarhiilor superioare. Ceea ce înseamnă că noi dobândim o conştienţă care mai conţine acum doar manifestările acestor entităţi spirituale. Mai înainte ne simţeam înlăuntrul acestor fiinţe spirituale. Când ne-am pregătit capul omenesc pentru viaţa următoare, simţeam că lucrăm împreună cu entităţile spirituale. Acum, entităţile spirituale ne apar în imagini. In schimb, în noi apar influenţele forţelor Lunii. Ca să spun aşa, ne simţim din nou ca fiind o fiinţă care trebuie să trăiască în sine. Incă nu ne aflăm într-un trup fizic, dar avem un presentiment al acestei vieţuiri în sine, al acestei re-înstrăinări de Cosmos. Noi nu mai avem viziunea entităţilor spirituale aşa cum sunt ele, ci avem numa imaginea lor.

Şi în timp ce trecem printre aceste imagini, dispare tot mai mult din conştienţa noastră ceea ce am clădit drept germene spiritual al organismului nostru fizic, şi noi trebuie să percepem faptul că acest germene spiritual al organismului nostru fizic scapă conştientei noastre, că el a coborât acum la o pereche de părinţi si se manifestă ca forţă de reproducere pe Pământul fizic. Şi este într-adevăr aşa: cele pe care le-am pregătit noi drept trup fizic se restrâng şi „cad” în curentul reproductiv al unei perechi de părinţi. Iar noi rămânem oarecum în urmă ca fiinţă sufletesc-spirituală, care îşi simte apartenenţa faţă de ceea ce i-a scăpat acolo, jos, pe Pământ, dar nu se poate uni nemijlocit cu el. Şe va putea uni abia atunci când, în această stare, atrage la sine, în trupul său eteric, forţele eterice ce se află în întreg Cosmosul. Si după ce ne-a „scăpat” germenele spiritual al trupului nostru, care ne pregăteşte acum trupul fizic în corpul mamei noastre, noi strângem forţele pentru a ne constitui trupul eteric. Si apoi, după ce germenele nostru omenesc a petrecut deja un răstimp în trupul mamei, noi ne unim cu acest trup eteric.

Acesta este procesul reîntoarcerii în existenţa pământeană. Şi pe când mai înainte aveam numai imaginile entităţilor spirituale, ne încorporăm tot ceea ce ne putem încorpora numai datorită forţelor lunare, ceea ce a fost amintire în fiinţa karmei noastre. Pe aceasta ne-o încorporăm acum drept forţă reală. O preluăm în trupul nostru eteric, o încorporăm în el. De aceea apărem pe Pământ determinând manifestarea destinului nostru, a karmei noastre. Căci în timpul în care trecem prin forţele lunare, dezvoltăm dorul de a ne împlini karma pe Pământ.,

Acesta este circuitul pe care îl parcurge omul de la moarte până la o nouă naştere, vieţuind o înălţare până la o conştienţă autonomă în sfera spirituală, si apoi o re-atenuare a acestei conştiente, având această sferă spirituală doar în imagine. Şi pe când o mai are numai ca imagine, el preia voinţa de a se întoarce pe Pământ în karma sa pentru a lucra mai departe în trupul fizic până ce, după o serie de vieţi pământeşti, aiunge să poată păşi la o altă metamorfoză a existentei sale.

Pentru vremurile actuale ale Pământului, lucrurile stau aşa că omul ce coboară din sfera stelară îşi păstrează amintirea vieţii pământeşti anterioare şi lucrează pe baza acestei amintiri. îşi pregăteşte el însuşi în sfera stelară trupul fizic, şi coborând pe Pământ se uneşte cu acest trup fizic. Dar noi ne aflăm într-o perioadă foarte importantă a existenţei pământene. Şi înţelegem importanţa acestei perioade a existenţei pământene, numai dacă ştim că noi elaborăm acest trup fizic al nostru pregătindu-l în sfera stelară, îmbrăcându-l apoi când coborâm pe Pământ. Dar în acest răstimp se pregăteşte ceva esenţial pentru întreaga noastră epocă.

Eu am atras adesea atenţia asupra faptului că în ultima treime a secolului al XIX-lea au intervenit modificări, pornite din lumea spirituală, pentru întreaga desfăşurare a vieţii pământene omeneşti. Eu am atras atenţia cum poarta cunoaşterii lumilor spirituale s-a deschis oarecum, şi cum, atunci când îndeplinim cele necesare, putem realmente pătrunde prin cunoaştere în lumea spirituală, ceea ce nu a fost posibil mai multe secole de-a rândul, în răstimpul în care s-a constituit cunoaşterea materială. Modificarea a intervenit în lumea spirituală datorită faptului că în locul vechii entităţi conducătoare a păşit acea entitate care, datorită asemănării însuşirilor ei cu cele ale fiinţei pe care tradiţia o desemnează drept Michael, poate fi şi ea desemnată cu numele de Michael. Şi se poate spune că entitatea lui Michael a preluat conducerea spirituală a omenirii. – Echivalentul de pe Pământ al acestui fapt este că Michael intervine în viata sufletesc-spirituală a omenirii, şi că tot mai mulţi oameni sunt pătrunşi de faptul că omul nu depinde numai de regnurile Pământului prin trupul său fizic, ci că el se află într-o continuă legătură cu lumea spirituală prin intermediul sufletesc-spiritualului său.

Aşadar, creşterea în cunoaşterea spirituală este unul dintre aspectele legate de domnia lui Michael. Celălalt aspect este însă cel ce rezultă pentru sufletul omenesc dintr-o pătrundere cu adevărat sinceră a sa cu ştiinţa spirituală, întrucât lumina acestei cunoaşteri spirituale vrea să se răspândească, ea nu vrea să rămână o simplă teorie, ci vrea să se reverse în simţirea omenească şi să fie aici iubire omenească ce se extinde.

Cele pe care le-a acumulat omenirea în decursul ultimelor secole se raportează la om în sensul că este o cunoaştere pentru cap, o cunoaştere cerebrală, dar care nu radiază în întreg organismul. Şi într-un anumit sens, ea este ca o tumoare sufletească, ceva care se densifică tot mai mult, deoarece nu primeşte forţele potrivite din restul organismului. Căci dacă noi devenim tot mai deştepţi, tot mai cerebrali, şi nu pătrundem această deşteptăciune a noastră cu sentimentele necesare, provenite din restul organismului, atunci devenim fiinţe care au un fel de tumoare canceroasă sufletesc-spirituală. Şi nici capul nu poate rămâne spiritual sănătos, atunci când restul omului nu iubeşte şi nu aduce în lume prin voinţă cele iubite.

Omul va înţelege ce anume voieşte pentru el domnia lui Michael numai atunci când vine în întâmpinarea acestei domnii a lui Michael prin propriile sale însuşiri. El va putea veni în întâmpinarea ei numai atunci când va fi iluminat spiritual plin de o iubire pentru oameni care provine tocmai din această iluminare spirituală. Atunci va înţelege tot mai mult ce înseamnă această domnie michaelică.

Poporul Vechiului Testament a vorbit şi despre domnia lui Michael; el credea că, pe atunci, Michael era slujitorul lui Iahve. Asta înseamnă că Michael acţiona pe atunci în forţele care sunt forţele lui Iahve. El era slujitorul lui Iahve. El a luptat împotriva a tot ceea ce constituie putere ahrimanică, despre care am vorbit zilele trecute. In vremea noastră, Michael este destinat să devină tot mai mult entitate slujitoare a lui Christos: astfel încât afirmaţia că domnia lui Michael intervine reglând în destinele omeneşti semnifică totodată că trebuie să se împlinească cuvintele: Domnia lui Christos trebuie să se răspândească pe Pământ. – Michael poartă oarecum în faţă lumina cunoaşterii spirituale, iar în urmă, Christos poartă cerinţa iubirii general-unane. Dar în felul acesta nu se modifică numai ceva pentru Pământ, ci se modifică şi ceva pentru viaţa pe care o parcurge omul între moarte şi o nouă naştere.

Din vremurile vechi ale evoluţiei Pământului, omul îşi pregăteşte în modul pe care vi l-am caracterizat, trupul fizic ca germene spiritual, preluându-l atunci când păşeşte în existenţa pământească. Dar de când a început epoca lui Christos-Michael, omul este tot mai mult transpus în situaţia – în prezent sunt putini oameni în această situaţie, dar în viitor vor fi tot mai mulţi – de a mai lua încă hotarare înainte de a coborî pe Pământ. Căci lumina cunoaşterii spirituale luminează în aşa fel încât ea luminează în acelaşi timp atât acest Pământ, cât şi regnul suprasensibil, astfel încât omul învaţă să ia o decizie datorită domniei lui Michael, atunci când şi-a preluat deja karma în trupul eteric, şi păşeşte spre calea spre trupul său fizic. Dacă pe Pământ se răspândesc tot mai multe cunoştinţe spirituale şi omul va vieţui tot mai mult în sine această iubire general-umană, pentru el va interveni o posibilitate, înainte de coborârea în viaţa pământească, posibilitate care va fi valabilă pentru omenirea viitorului. Omul îşi va putea spune: eu mi-am pregătit acest trup; dar trimiţându-mi acest trup pe Pământ şi preluându-mi karma în trupul meu eteric, trup pe care l-am concentrat, văd că această karmă este în aşa fel încât prin ceea ce am îndeplinit eu în vieţile mele pământeşti anterioare, am produs suferinţe grave unui om sau altuia.

Căci noi suntem mereu expuşi pericolului de a aduce daune altor oameni, prin ceea ce făptuim. Iar judecata asupra celor cu care am greşit altor oameni va lumina în mod deosebit în momentul în care ne mai aflăm în trupul eteric şi nu am intrat încă în trupul fizic. Insă acolo vor acţiona în viitor lumina lui Michael şi iubirea lui Christos. Şi noi vom fi transpuşi în situaţia de a realiza o modificare în decizia noastră, şi să predăm trupul pe care ni l-am pregătit nouă, altcuiva, şi anume să preluăm trupul pe care şi l-a pregătit acela căruia noi i-am pricinuit daune importante. Aceasta este schimbarea covârşitoare care va avea loc în viitor, începând din vremea noastră, în privinţa vieţii spirituale a omului.

Vom fi în stare să intrăm într-un trup pe care l-a pregătit un alt om, căruia noi i-am adus daune în mod deosebit; iar celălalt se va afla în situaţia de a pătrunde în trupul nostru. Şi in felul acesta, ceea ce vom putea îndeplini pe Pământ se va putea compensa karmic într-un cu totul alt mod decât înainte. Ca oameni, vom ajunge oarecum în situaţia de a ne schimba trupurile fizice între noi.

Pământul nu-şi va putea atinge niciodată ţelul dacă nu ar interveni această stare, căci altfel omenirea nu ar putea deveni niciodată pe Pământ un tot. Or, asta trebuie să se întâmple. In evoluţia Pământului trebuie să vină vremea pregătirii starii planetare viitoare a Pământului, în care va fi imposibil ca cineva să se bucure în dezavantajul altcuiva. Aşa cum frunza sau petala unei plante resimte bucuria sau durerea întregii plante – vorbind în imagini – va veni un viitor pe Pământ în care nici un om nu va putea fi fericit în detrimentul altcuiva. In care fiecare se va simţi ca membru al întregii omeniri. Iar această stare îşi are echivalentul său spiritual în faptul că învăţăm să pregătim trupul fizic al celorlalţi.

Ca oameni, ieşim dintr-o epocă în care fiecare avea o anumită continuitate în privinţa trupului său fizic: ne îndreptăm înspre o vreme care va fi condusă prin domnia lui Michael, şi în care vom lucra la germenele spiritual-fizic al trupurilor omeneşti în aşa fel, încât să putem lucra pentru un altul. Şi în decursul încarnărilor pe Pământ, va veni o epocă în care acestea se vor regla astfel încât prin această activitate reciprocă în spiritual se va pregăti o vreme ulterioară — dacă vrem să exprimăm esenţa acesteia, ea va apărea ca fiind un paradox deplin, dar totuşi aşa stau lucrurile — în care oamenii vor putea pătrunde aici pe Pământ si cu sufletele în acele trupuri cărora le-au dăunat în mod deosebit, preluând sufletele acelora în trupurile lor.

Si tocmai din acest exemplu vedeţi esenţa magiei ideale. Dacă lăsaţi să actioneze aici pe Pământ, iluminarea ce vine de la ştiinţa spirituală, favorizaţi domnia lui Michael. Favorizaţi acele puteri ce fac ca oamenii să poată trăi unul pentru altul într-o asemenea măsură. Incât în primul rând să poată decide în privinţa trupului fizic pe care vor să-l preia, în funcţie de ceea ce este optim pentru întreaga omenire. In funcţie de asta se ia decizia în privinţa alegerii trupului fizic. Şi prin faptul că dumneavoastră pregătiţi aceasta pe Pământ prin înţelepciunea faţă de om şi iubirea pentru om, îndepliniţi ceva care are realitate în lumea spirituală. Iar aceasta este într-adevăr magia ideală. Este ceea ce a fost numit în vremurile vechi adevărata magie albă. Este starea în care trebuie să intre omenirea.

Am vrut să vă mai atrag atenţia asupra acestui moment important în care a păşit acum omenirea pe calea sa evolutiei. Nu ne este îngăduit să ne înspăimântăm, să ne descurajăm, atunci când este vorba să dezvăluim realităţi ale lumii spirituale ce intervin în viaţa omenirii. Căci viitorul omenirii depinde de faptul ca omul să înveţe să trăiască cu lumea spirituală, aşa cum trăieşte aici pe Pământ cu lumea fizică. Şi numai prin faptul că noi, ca omenire, ne vom familiariza din nou cu lumea spirituală aşa cum era omenirea primordială, înţelegând corect cuvintele lui Christos: „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, vom favoriza viitorul omenirii. Atunci veţi înţelege semnificaţia adevărată al cuvintelor lui Christos: „împărăţia mea nu este din lumea aceasta”.

Dar El a coborât pe Pământ; El s-a unit cu omenirea. Nu ar trebuit să spună de fapt: ..împărăţia mea este din lumea aceasta”? – El nu a spus aceasta, din motivul că El voia să facă treptat din Pământ o împărăţie care să nu evolueze înspre pământesc, ci să evolueze treptat înspre o stare spintuală. Impărăţia Sa nu este aşa cum a fost până la Misteriul de pe Golgotha, şi nici aşa cum s-a menţinut după aceea, continuându-se în virtutea inerţiei. Impărăţia Sa este astfel încât Spiritul să domnească aici pe Pământ. Şi acest lucru se va înfăptui, dacă domnia lui Mihael va fi înţeleasă în mod corect de către omenire. Iar aceasta va fi înţeleasă în mod corect, numai dacă oamenii vor căuta iluminarea spirituală şi iubirea creştină faţă de oameni, aşa cum v-am arătat.

Your email is never published or shared.