site
	stats

Radu Cerghizan – Francmasoneria

masonerie-simbol-g

Francmasoneria nu poate fi de fapt definita în câteva propozitii. Cel mai adesea se spune despre Francmasonerie ca este un sistem alegoric al moralitatii, ilustrat prin simboluri. Este adevarat, însa ea reprezinta mult mai mult. Putem vorbi despre ea ca de un curs despre moralitate care face apel la alegorie si simbol, însa, pe lânga aceasta semnificatie, Francmasoneria este si o societate organizata, o Fraternitate.

Simbolistica Francmasoneriei are în mare parte surse biblice, bazându-se, în special, pe legendele despre constructia Templului lui Solomon din Ierusalim.

Accentul cade pe cultivarea virtutilor morale, estetice, pe crearea unui caracter bazat pe principiul Adevarului. De aceea, Francmasoneria a fost (si este) combatuta si persecutata nemilos de catre biserici si de catre regimurile totalitare de stânga sau de dreapta.

Despre insemnatatea lor istorica iesita din comun, este suficient sa amintim ca multe din evenimentele ultimelor sute de ani au fost gândite si puse in aplicare de catre francmasoni, printre care:

a) Pe plan mondial: Declaratia de independenta a USA; Charta Drepturilor Omului; Revolutiile din Franta (1789), Europa (1848-49) si din Rusia (1917); Unificarea Italiei in secolul 19; Intemeierea Ligii Natiunilor (intre cele doua razboaie mondiale); Intemeierea Organizatiei Natiunilor Unite ONU (dupa cel de al doilea razboi mondial); Creerea statului Israel s.a.

b) In România: Rascoala lui Horea, Closca si Crisan (1784); Unirea Principatelor Române (1859); Obtinerea independentei României în urma participarii la razboiul din 1877 împotriva Imperiului Otoman; Aducerea regelui Carol I din familia Hohenzollern in România (1866); Rascoala din 1907 s.a.

Scopul
Sa devii din bun mai bun, sa-ti întaresti personalitatea, sa-ti cultivi morala si spiritualitatea, sa-ti largesti orizontul mintii – sunt scopurile de baza ale Francmasoneriei. Masoneria cultiva principiul responsabilitatii si al moralitatii si îi încurajeaza pe francmasoni sa urmeze si în viata de toate zilele lectiile învatate în timpul ritualurilor. Una dintre doctrinele universale ale Masoneriei este “Fratia Omului si Paternitatea Lui Dumnezeu” (autoritatea parinteasca a lui Dumnezeu). Importanta acestui crez consta în aprofundarea celor trei dogme esentiale ale Francmasoneriei: Dragoste Frateasca, Ajutor si Adevar. Francmasoneria este, de asemenea, custodele traditiei initiatice. Datoria unui mason este aceea de a pastra si perpetua aceasta traditie, ceea ce constituie o responsabilitate uriasa.

Originea
Nimeni n-ar putea spune cu precizie când a luat nastere Masoneria. Ceea ce este sigur însa este ca se pastreaza din vremuri imemoriale si ca nu a purtat întotdeauna denumirea de Masonerie. Este evident ca unele scoli vechi mistice din Egipt, Grecia si Orientul Apropiat au lasat o puternica amprenta pe ceremonialurile actuale, care initial erau niste testari, constituiau probe ce trebuiau trecute cu succes de cei ce deveneau ulterior demni pentru aceasta învatatura. Ceremonialurile actuale mai pastreaza înca acele elemente stravechi, dar într-o forma mai stilizata, spirituala. Se cunosc, de pilda, asemanari cu societatea fondata de Pitagora si cu Fraternitatea lui Hermes Trismegistos din Hermopolis (Egipt), cu doctrina isiaca (Isis), cu misterele eleusine ale Greciei si cu misterele mitraice (Mithras) ale Romei antice. In general, putem spune ca breslele mestesugaresti medievale s-au transformat în loji operative care, la rândul lor, au devenit baza Masoneriei de astazi.

De la operativ la speculativ
Diferentele dintre masoneria operativa si cea speculativa îsi au radacinile înfipte adânc în vechime, pe vremea când masonii erau efectiv implicati în activitati fizice de constructie. Acestia erau adevarati maestri ai constructiilor, pastrându-si cu sfintenie secretele mestesugului. Caracterul speculativ apare mai târziu, când în bresle sunt acceptati oameni nepriceputi în constructia propriu-zisa, însa neîntrecuti în constructia spirituala. Nu se poate stabili cu exactitate momentul trecerii de la masoneria operativa la cea speculativa. Trecerea a fost treptata si s-a întins pe o perioada ce depaseste 50 de ani. A început din anul 1600, când în lojile operative au fost acceptati protectorii, lucru mentionat si în instructiunile Gradului de Ucenic. Cei ce nu doreau sa devina zidari i-au urmat pe protectori, iar cei acceptati de bunavoie de catre masonii operativi au devenit “Masoni Acceptati”. Se dorea aderarea cât mai multor membri datorita multiplelor avantaje spirituale, sociale si culturale. Pe parcursul acestei perioade, breasla s-a îmbogatit rapid cu un mare numar de adepti. Declinul arhitecturii gotice si cererea tot mai redusa de constructii de mare amploare au condus la scaderea considerabila a numarului meseriasilor operativi necesari pentru a le duce la bun sfârsit. Daca nu ar fi devenit masoni speculativi, ar fi disparut cu totul. Dar amploarea pe care a luat-o masoneria speculativa se datoreaza în principal formarii Marii Loji a Angliei, când patru vechi loji din Londra s-au reunit în iunie 1717 la cârciuma Goose and Gridiron. În timpul acestei reuniuni, un frate pe nume Antony Sayer a fost ales Mare Maestru. Din acest moment, Masoneria s-a raspândit în toata lumea si alte mari loji au luat fiinta.

Templul Regelui Solomon
Frecventele referiri la Templul Regelui Solomon au condus la concluzia eronata ca acesta are meritul de a fi creat aceasta Fraternitate. Masoneria a devenit breasla organizata, cu multi ani dupa domnia lui Solomon. Cu toate acestea însa ritualul masonic se bazeaza pe legende ce fac vaste referiri atât la Solomon, cât si la Templul de la Ierusalim – lucru ce a îmbogatit în mare masura simbolistica. Fragmentele biblice privind templul pot fi gasite în Cartea I a Regilor, în capitolele 5-8 si în Cartea I a Cronicilor, începând de la capitolul 2.

Originea ritualului francmasonic
De unde si când au luat nastere ritualurile masonice ? Ele dateaza de dinaintea secolului 18. Practic, Ritualul Francmasoneriei a fost o continuare a practicilor si obiceiurilor instituite de munca de zi cu zi a masonilor operativi. Accentul s-a mutat treptat, de la virtuti practice la virtuti morale, întrucât masonii acceptati începusera sa-i depaseasca numeric în loji pe fratii operativi. In masoneria speculativa incipienta nu exista decât un grad pâna la Maestru. Abia mai târziu au fost introduse în masoneria speculativa cele trei grade pe care le cunoastem astazi.

Originea primei Mari Loji
La începutul sec.18, în Anglia luasera fiinta numeroase loji. Pâna în anul 1716, majoritatea lojilor erau compuse exclusiv din membri non-operativi. În decembrie 1716, în ziua de Sf.Ion, câtiva masoni din Londra au avut o întâlnire informala. Membrii celor patru Loji s-au întâlnit din nou pe 24 iunie 1717, de ziua lui Ioan Botezatorul, si au înfiintat prima Mare Loja. Aceasta zi se numara printre cele mai importante date din istoria Masoneriei, deoarece atunci s-a marcat debutul Francmasoneriei moderne. Cu mici exceptii, fiecare loja masonica regulara a primit girul unei Mari Loji, de aici concluzia ca toate provin, de fapt, din Marile Loji ale Angliei, Scotiei sau Irlandei. Fiecare Mare Loja are o jurisdictie teritoriala proprie sau reprezinta o anumita regiune. Fiecare stat din America este guvernat de o Mare Loja.

Denumirile Marilor Loji
Exista diferente între denumirile Marilor Loji din USA. Unele poarta numele A.F.A.M. (Masonerie Acceptata Libera si Antica), iar altele F.A.M. (Masonerie Acceptata si Libera).Cauza acestor diferente a fost conflictul dintre doua factiuni diferite la momentul înfiintarii Marilor Loji. O factiune a adoptat titulatura de Antica, cealalta grupare considerându-se Moderna. Diferentele de titulatura care exista în USA nu au legaturi logice cu nici unul dintre acesti termeni sau cu originile Marilor Loji americane.

Titlul de Liber si Acceptat
Vechii meseriasi, foarte priceputi, erau considerati indispensabili celor doua institutii majore: Biserica si Statul. De aceea, nu li s-au impus niciodata restrictii, fiind liberi sa munceasca, sa calatoreasca, într-un mod direct proportional cu importanta lor.Termenul acceptat provine tot din vechime, din timpul masonilor operativi. Pe la sfârsitul Evului Mediu, putini erau cei care stiau carte si nu apartineau vreunei manastiri. Categoric, oamenii doreau sa devina masoni pentru a beneficia de avantajele oferite de breasla si nu neaparat sa construiasca. Tot ce voiau era sa apartina acestei organizatii. Acestia erau Masonii Acceptati care, cu timpul, i-au depasit ca numar pe masonii operativi, facilitând astfel trecerea de la masoneria operativa la cea speculativa. Oricum, secretele constructiei începusera sa fie cunoscute, iar arhitectura îsi schimbase principiile.

Este Masoneria o organizatie secreta ?
Categoric, nu. Membrii unei societati secrete se ascund, locurile de întâlnire nu sunt cunoscute, publicul nestiind principiile si modul lor de organizare. Exista si în masonerie unele secrete, ca de pilda o parte a ritualului, semnele dupa care masonii se recunosc între ei etc. Unele secvente ale ritualului s-au pastrat în cadrul Francmasoneriei de secole si au devenit traditie. În schimb, ideologia, principiile, scopurile pot fi aflate de oricine este interesat. Orice publicatie masonica tiparita, cu exceptia lucrarilor esoterice, poate fi discutata public. Masonii poarta insigne la rever si alte bijuterii tipic masonice, poarta sorturi specifice, fac cunoscute orele si locurile de întâlnire si se implica deschis în opere de caritate. Confidentialitatea ritualurilor are rolul de a le pastra sacre si solemne si de a le creste valoarea initiatica.

Este Francmasoneria o religie ?
Din nou, raspunsul este negativ. Luând în consideratie natura învataturilor Francmasoneriei, se cere profanilor care doresc sa devina masoni sa constientizeze credinta în Fiinta Suprema si în nemurirea sufletului. Altfel, ceremoniile ar fi complet lipsite de sens. Dar nu se impune aderarea la o anumita religie sau la o biserica anume. Aceasta este alegerea fiecaruia. In opinia Ordinului Francmasoneriei, membrii Fratiei îsi vor îmbogati experienta în orice comunitate religioasa din care au ales sa faca parte. Un ateu nu poate deveni mason, fiindca nu-si poate exprima credinta într-o Fiinta Suprema. Idealurile masonice nu apar sub forma unor crezuri scrise. Fiecare mason percepe învataturile din ritualuri într-un mod propriu, ajungând la întelegerea care îi va satisface mintea si constiinta, lasându-i în acelasi timp pe ceilalti sa procedeze la fel. Acesta este un exemplu de toleranta masonica, toleranta fiind unul din principiile de baza ale Breslei, datând înca dinaintea Constitutiilor lui Anderson din 1723 si 1738, care interziceau orice discutie de secta la întruniri. Nu exista o dogma masonica. Ordinul nu urmareste decât înfratirea oamenilor buni, fara a promova o anumita religie. Si catolicii pot deveni masoni, în ciuda faptului ca, mult timp si în mod eronat, s-a crezut contrariul. Acest curent de opinie a fost lansat, probabil, din cauza numeroaselor edicte emise de diversi papi în care masoneria devenea pentru catolici un tarâm interzis. Paradoxal, mari oameni, catolici proeminenti, au devenit masoni. Primul edict de acest gen a fost emis de Papa Clement al XII-lea, dar masonii au reactionat doar cu tacere si circumspectie.

Rolul simbolului si al alegoriei
Orice mason trebuie sa aiba cunostinte solide în ceea ce priveste simbolul si rolul simbolului în ritualuri, dupa cum un studiu comparat al mitologiei constituie baza unei bogate culturi masonice. În cadrul Masoneriei, Loja reprezinta nucleul. Simbolic, ea reprezinta Templul lui Solomon. Orice avansare si orice ritual au loc exclusiv în interiorul Templului, considerat replica perfecta a lumii divine. Templul este sacru, este centrul universului. Structura, dimensiunile, proportiile – într-un cuvânt arhitectura – nu sunt decât imaginea reflectata în oglinda a Divinitatii. De regula, un Templu se afla în munti, la înaltime. Este considerat centrul cosmosului, un loc sacru, iesit din comun. Templul este locul unde umanul se poate întâlni cu Divinul. Masonii înteleg foarte bine importanta atotcuprinzatoare în religie a simbolului pietrei. Sunt posibile referiri la timpuri îndepartate, când existau legaturi strânse între zei si piatra, considerata de unii istorici drept imagine arhetipala, reprezentând realitatea absoluta. Se crede ca multi dintre zeii vechi, ca de pilda Mithras, ar fi luat nastere din piatra (petra genitrix), atributele acesteia (stabilitate, soliditate, nemurire) fiind si atributele zeilor. Si în Biblie exista numeroase pasaje ce indica fara urma de îndoiala credinta în legatura profunda dintre piatra, sacru si spiritual: Isaia 28:16, Psalmi 118:22, Revelatia 2:17 si Geneza 28:11.

Faptul ca foarte curând dupa debutul francmasoneriei organizate (United Grand Lodge of England, Londra, 1717), aceasta a aparut si in spatiul românesc se explica, atât prin corespondenta generala a ideilor promovate de ea, cu necesitatile de dezvoltare a patriei, cât si printr-o seama de anticipari si coincidente semnificative, existente imemorial in spiritualitatea si cultura româna, care au creat o genuina stare de asteptare. Astfel, daca admitem ca, in devenirea ei de ansamblu, francmasoneria cunoaste o faza mitica, una legendara, una operativa si una speculativa, putem constata ca semne relativ numeroase ale tuturor acestor 4 etape se afla in cultura din actualul spatiu românesc.

Pentru faza mitica, se poate mentiona, macar, constructorul intruchipat la noi de Mesterul Manole, ale carui gesturi fundamentale, simbolizate, numai aici, in triada: sacrificiu, zbor si transformare in izvor cu apa curata, pot sugera o anume vecinatate cu primele 3 grade masonice esentiale, ori cu cele 3 etape ale Ritului York (ca si, cu prudenta, Miorita, prin virtualitatea mortii sacrificiale, a nuntirii cosmice salvatoare si a reintegrarii in ordinea naturii etc).

Putem medita, de asemenea, la cultul lui Mithras si altele de origine mediteraneana si asiatica, raspândite in spatiul daco-roman, la cavalerii danubieni, la cei traci (reprezentati in diverse sculpturi stravechi), la dansul calusarilor si la alte fenomene, venind din lumea mitului, vecine, si uneori intretaiate creator cu cele mari ale lumii.

Sondarea radacinilor reale si imaginare ale francmasoneriei, înlesneste si astfel de trairi si ingândurari privitoare la unitatea spiritului si la diferentierile lui specifice, in procesul cunoasterii de sine si de situare in univers.

Sectiunea legendara e ilustrata de catre constructorii de cetati si temple daco-romane (a se vedea, intre acestea, simbolurile prevestitoare de la Adamclisi si din alte locuri), de cei ai vechilor biserici si palate, pe care mai degraba ii presupunem decât ii stim.

Câtiva au fost transferati de mentalul popular din zona operativa in legenda si mit, dupa cum este cazul cu unul din cei doi pictori români (fratii Ion si Sofronie) ai Manastirii Sucevita.

Acesta ar fi cazut, oarecum ca Mesterul Manole, de pe scara, de aceea zugraveala de pe peretele nordic ar fi nefinisata. Acolo e pictata, insa, Scara lui Ioan Sinaitul, ale carei trepte pot duce cu gândul la celalalt rit de perfectionare, practicat in masoneria româna, cu cele 33 de grade ale sale, Ritul Scotian Antic si Acceptat.

Se cuvin avute in vedere si alte scari (cea a lui Iacob, ori cele din colinde, de pilda) sau trepte simbolice existente in crestinism si-n felurite culte si credinte. Se pot gasi in spiritualitatea româna asemanari sau coincidente cu alte rituri (Memphis etc) sau practici si semne masonice, unele chiar foarte sugestive, retrospectiva înlesnind deschideri neasteptate si uneori tulburatoare, cu deosebire in directie esoterica.

Din acest punct de vedere, a sonda lumea basmelor, a altor rituri si mituri populare, a unor practici initiatice, a baladelor vitejesti si haiducesti, unele evocând traditii cavaleresti detectabile si in francmasonerie, constituie un exercitiu aproape necesar si un reazem dintre cele mai solide pentru înscrierea fiintei noastre in marile cicluri ale spiritualitatii universale.

Multe dintre aceste imagini, simboluri si alegorii vin de dincolo de istorie si se infuzeaza in substanta ei, redimensionând-o si fluidizând-o, fiind semne sugestive ale setei umane de cunoastere si de marcare a etapelor acesteia, nu o data cu aparente de incifrare.

Sunt forme hermetice ce conserva si protejeaza avansurile in fata efemeritatilor, reactii la fanatisme si posibile ipoteze asupra necunoscutului. Prin tendintele catre purificare si moralitate confraternizatoare, francmasoneria se vede premearsa si justificata de atari substraturi patrimoniale, tinând de zona mitului si a legendei.

Perioada operativa decurge din cele doua anterioare, intrepatrunzându-se cu ele, ca si cu cea speculativa sau simbolica, ce-i va urma. Semnul ei de delimitare este dat de aparitia primelor bresle de meseriasi, care, in vestul Europei, sunt semnalate de prin secolul 6.

Ele au fost preanuntate, insa, de confreriile de constructori din vechiul Egipt, din lumea asiatica, greaca, romana si, probabil, din vechile civilizatii americane, in fapt, din intregul spatiu construit, cu precadere in interes comunitar, pe glob, inclusiv din cel românesc traditional.

Aici, insa, datorita marilor migratii, comuniunile mestesugaresti organizate apar mult mai târziu, cam prin secolul 13, dar dureaza pâna prin secolul 19, cu prelungiriri firave pâna in al 20-lea (cum ar fi cazul modelorilor, intre altii).

Dar, atribute ale activitatii lor pot fi depistate inca din zorii civilizatiei românesti, ale carei produse semnificative au avut mereu dimensiune initiatica, ce nu putea fi practicata in atare unor confrerii. Nu trebuie ignorate cu totul nici ecourile posibile ale cruciadelor, ale altor ordine cavaleresti, calugaresti, sau de-a dreptul initiatice, ai caror membri au traversat uneori spatiul românesc, ori au poposit o vreme in el.

De la diferite forme de sihastrism, insondabil, la referirea la romanii organizati din Cântecul Niebelungilor, la Cavalerii Teutoni, ori la alte ordine civile, religioase sau militare (cum ar fi, intre ele, cel al Templierilor, prezenti, se pare, in zona Abrudului, cel al Dragonului, din care a facut parte inca tatal lui Vlad Tepes sau al misteriosilor rozacrucieni, cu sporadice semnale si la noi, pâna la Dimitrie Cantemir si mai târziu, la posibilii “fii ai Vaduvei” carora le-ar fi apartinut si pescarul, devenit domnitor, Petru Rares; nici Despot Voda n-ar fi fost strain de asemenea alcatuiri), la timpuriile ranguri si titluri civice si la unele organisme sociale (precum ar fi Sfaturile Batrânilor) sau la asocierile ocazionale (precum ceata de feciori, sezatorile, carnavalurile cu masti, tarafurile cu muzicanti, obiceiuri de la nastere, botez, nunta si înmormântare, cele de peste an sau cele ale mestesugarilor, cele legate de spectacole populare, ca Junii brasoveni si alte intovarasiri de tineri cu prilejul unor sarbatori etc.) si pâna la alte forme asemanatoare, este o traditie ce poate fi avuta in vedere si sub acest aspect.

Pot fi aduse in sprijin, pentru punctarea climatului general, anume asemanari cu incrustarile si simbolurile de pe unelte si vase, urcând pâna in mileniul al V-lea, cu inscriptiile multimilenare de la Tartaria, ori aspecte ale unor obiecte paleo- si neolitice, ale organizatiilor religioase si militare ale daco-getilor si romanilor, imagini de pe monumentele funerare ale diferitelor credinte, din numismatica, din miniaturi, manuscrise, tiparituri, textile, gravuri si ex-librisuri, semne distinctive ale breslelor ori elemente din heraldica si din practica unor culte euroasiatice ce vin pâna sub ochii nostri.

Cum elemente cruciforme, stele si alte semne ale unor religii pot fi depistate cu circa 5-6 milenii inainte de Cristos, anume aspecte vestind etape premergatoare masoneriei, pot fi intrezarite pe aproape intreg pamântul, intr-o tulburatoare adâncime temporala.

Hotarâtoare sunt, insa, ideile de demnitate umana si nationala, de democratie, libertate, egalitate, fraternitate, de toleranta, de promovare a valorilor si de sustinere reciproca, cultul muncii si respectul credintelor si convingerilor personale, relatiile cu lumea si responsabilitatea fata de progresul omenirii etc.

Implantarea a fost favorizata si de primele incercari de organizare a societatii civile din spatiul national, a învatamântului, cercetarii stiintifice, bibliotecilor publice, teatrului, muzeelor si a formelor de asistenta sociala etc., cu elemente coincidente si chiar transferate, ce vor fi stimulate si se vor regasi tot mai ferm in structura asociatiilor pe care le va genera procesul de modernizare a României, pâna in contemporaneitate.

Presiunea mitica, legendara si istorica anterioara, precum si cele circa 5 secole de prezenta anterioara, organizata, a breslelor in spatiul românesc au fost si ele de natura a facilita patrunderea francmasoneriei în România.

Limbajul relativ comun (ucenic, calfa, maestru, supraveghetor etc), instrumente similare (ciocanul, echerul, compasul, firul cu plumb, rigla, forme specifice costumelor, cupa si vasul libatiunilor, steagul fiecarei bresle si altele), rigoarea si discretia evidentei, severitatea disciplinei ierarhice, sistemul de comunicare si promovare, si alte aspecte, erau oarecum cunoscute, cel putin in mediile orasenesti, cum atesta, indirect, o seama de documente si exponate din arhivele si muzeele din Bucuresti, Cluj, Iasi, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Bacau, Sibiu, Bistrita, Timisoara, Constanta, Sighisoara, Suceava, Brasov, R.Vâlcea etc.

Schitarea acestor foarte largi cercuri mitologice, legendare si istorice, in care se pierd radacinile prespeculative ale masoneriei, îi consolideaza legitimitatea si modernitatea, concordanta ei cu dezvoltarea societatii si pionieratul intr-o mare diversitate de domenii, inclusiv in România.

Your email is never published or shared.