site
	stats

Radu Cerghizan – Biserica Adventista de Ziua a Saptea

adventist

Biserica Adventista de Ziua a Saptea îsi exprima marturisirea de credinta prin formularea urmatoarelor 27 de doctrine:

1. Revelatia lui Dumnezeu
Revelatia lui Dumnezeu este o reprezentare fidela a ceea ce a dorit sa ne descopere despre sine si se reflecta în natura (Rom. 1:19-20), în Biblie (Tit 1:3) si în Isus Cristos. Din autenticitatea informatiilor din Biblie, din felul cum este alcatuita, datorita calitatii de a vorbi fara greseala despre evenimente care urmau sa se întâmple si datorita puterii de a schimba vietile oamenilor, rezulta cu necesitate ca ea este de sorginte divina.

2. Sfânta Treime
Potrivit adevarurilor explicite si implicite ale Bibliei credem în existenta unui singur Dumnezeu real, detasându-ne evident de ereziile condamnate la primele patru Concilii Ecumenice. Dumnezeu este de substanta unica (ousia) si Unul (Deuteronom 6:4; Efeseni 4;5) si se manifesta în trei persoane (hypostasis-uri), Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Dumnezeu-Spiritul Sfânt.

3. Dumnezeu
Dumnezeu este prima persoana a dumnezeirii, care are viata în sine si care exista prin sine. El ne este descoperit în Vechiul Testament, în Noul Testament si în mod special în Isus Cristos. El este un Tata al îndurarii, al iubirii, al rascumpararii si al dreptatii. Sinteza caracterului sau este indicata cel mai reprezentativ în cele zece porunci (Exod 20) si în iubirea sa aratata în Cristos (Ioan 3:16)

4. Isus Cristos
Isus Cristos este a doua persoana a Dumnezeirii, este preexistenta (Ioan 1:1-3), prin incarnare devine singura entitate ce uneste divinul cu omenescul în aceeasi persoana, iar acest lucru este realizat de catre Dumnezeire în vederea rascumpararii creatiei. Divinitatea si umanitatea sa este dovedita de Dumnezeu, de Isus, de prooroci, de apostoli, de îngeri si chiar de demoni. Isus Cristos este Dumnezeu-Om.

5. Spiritul Sfânt
A treia persoana a Dumnezeirii este Spiritul Sfânt. Atribute ca: vointa, cunoasterea, nazuinta, dragostea, întristarea, posibilitatea de a pacatui împotriva sa, evidentiaza calitatea de persoana, excluzând ideea ca Spiritul Sfânt este doar o energie. Spiritul Sfânt a participat la creatie cu Tatal si cu Fiul (Gen. 1:2), transforma caracterul (Ioan 3:5), convinge de pacat (Ioan: 16:8), ne calauzeste în tot adevarul (Ioan 16:13) si conduce biserica prin darurile spirituale.

6. Originea raului si caderea în pacat
Raul a fost zamislit de catre Lucifer (Isaia 42:12-14), iar formele si rezultatele pe care oamenii le percep se datoreaza în primul rând neascultarii lui Adam si a Evei, precum si atasamentului nostru fata de aceasta neascultare. La acest nivel, istoria raului a început în Eden (Gen. 3:16) iar el se identifica cu pacatul, fiind socotit ca o rebeliune împotriva lui Dumnezeu.

7. Planul Mântuirii
În ciuda aparitiei pacatului, Dumnezeu nu-si abandoneaza creatia sa si nici nu si-o distruge, ci, datorita dragostei sale face un plan (Efeseni 1:9-11; 3:9-11), un plan al mântuirii. Acest plan este realizat în Isus Cristos (Faptele Apostolilor 4:12; Ioan 14:6), cu scopul de a mântui neamul omenesc, de a înlatura discordia din univers si pentru a glorifica Legea lui Dumnezeu ca o expresie a caracterului sau (Isaia 42:21).

8. Renasterea
Omul poate scapa de efectele finale ale pacatului si poate beneficia de rezultatele planului de mântuire numai în conditiile în care se naste din nou (Ioan 3:3). Aspectul public al renasterii este botezul, la vârsta adulta, si prin scufundare în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Spirit, iar aspectul launtric al renasterii este pocainta, ce consta într-o schimbare a directiei de mers, o schimbare a gândirii si o adânca parere de rau fata de relele savârsite precum si parasirea acestora.

9. Îndreptatirea prin credinta
Mântuiti sunt doar oamenii pe care Dumnezeu îi îndreptateste. Aceasta îndreptatire nu este rezultatul demersurilor facute de oameni prin fapte bune sau altceva de acest gen. Cei mântuiti sunt îndreptatiti de catre Dumnezeu în Isus Cristos prin credinta (Romani 3:24). Sfintirea prin credinta îsi face autentica existenta într-o viata de ascultare fata de Legea Morala a lui Dumnezeu.

10. Decalogul
Legea lui Dumnezeu este apreciata de Biblie (Romani 7:12). Cuvintele pe care Dumnezeu le rosteste in Sinai (Exod 20) si pe care el însusi le noteaza pe doua tablite de piatra, constituie cele zece porunci si reprezinta caracterul lui. Ele obliga pe toti oamenii, indiferent de loc si timp.

11. Sabatul biblic si pseudo-sabatul
Biserica Adventista de Ziua a Saptea se identifica cu sabatul zilei a saptea, adica sâmbata, nesocotind ca acest lucru ar constitui un fel de iudaizare. Sâmbata, ca zi de odihna, este instituita înca din Eden (Gen.2:2-3), face obiectul scrierii ei pe tabla de piatra chiar de catre Dumnezeu, iar autenticitatea ei este evidentiata fara rezerve în practica lui Isus Cristos, a Apostolilor si a primilor crestini. Din acest motiv, sfintirea ei constituie o problema de ascultare de Dumnezeu si în consecinta de moralitate; sarbatorirea altor zile cu caracter de înlocuire a sâmbetei, presupune neascultare.

12. Sanctuarul si judecata de cercetare
Sanctuarul construit dupa chipul pe care Dumnezeu i l-a aratat lui Moise este o asezare in imagine concreta a felului cum are loc lucrarea mântuirii neamului omenesc; iertarea zilnica si iertarea finala, reprezentata prin Marea Zi a Ispasirii. Potrivit Epistolei catre Evrei, Isus Cristos si-a luat prerogativele de Mare Preot si savârseste acum în cer, Judecata de cercetare. Aceasta realitate va consemna sfârsitul istoriei pacatului.

13. A doua venire a lui Isus Cristos
Cel mai mare eveniment prezis de Biblie, ce urmeaza sa se întâmple, este revenirea lui Isus Cristos (Ioan 14,2.3). Acest eveniment a fost consemnat si în Crezul crestinismului si continua sa fie speranta tuturor credinciosilor. Biblia ne asigura ca revenirea sa va fi de dimensiuni cosmice si în consecinta vizibila (Faptele Apostolilor 1:9-11; Apoc. 1:7). Sunt prevestite semne care preced venirea lui, si acest eveniment este justificat atât de dorinta lui Dumnezeu de a-si mântui pe alesii sai, cât si de faptul ca raul îsi va fi aratat suficient ceea ce poate sa ofere. Credem într-o revenire certa si iminenta.

14. Natura omului
Starea omului de dupa pacatuire justifica învierea, judecata si revenirea Mântuitorului. Dupa ce omul moare, nu exista nici entitate fizica, nici entitate spirituala cu capacitate intelectuala si constienta existentei de sine. Daca un asemenea lucru ar fi adevarat, cele trei evenimente precizate mai sus nu si-ar avea sensul, si întreaga Biblie ar fi fara credit. Omul a fost creat astfel: “Dumnezeu a facut pe om din tarâna pamântului, i-a suflat în nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.” (Gen. 2: 7). Când omul moare, tarâna se întoarce în pamânt iar Spiritul de viata la Cel care la dat.

15. Invierea
Isus Cristos este învierea si viata (Ioan 11:25). In experienta mortii si învierii sale avem nadejdea ca si noi, chiar daca va fi sa murim, vom reînvia. Biblia ne învata despre existenta a doua învieri. O înviere, la a doua revenire a lui Isus Cristos, a celor care au adormit în el (1 Tesaloniceni 4,16) si a doua înviere a celor nelegiuiti, înviere ce va avea loc la 1.000 de ani dupa cea dintâi (Apocalipsa 20:5.13). Cei dintâi vor învia pentru viata vesnica, iar ceilalti pentru pedeapsa finala.

16. Spiritismul antic si modern
Din perspectiva Bibliei, satana este socotit ca fiind primul medium spiritist prin sarpele din Eden. În antichitate, aceasta manifestare s-a dezvoltat si consta în chemarea mortilor, în ghicit, în prezicerea viitorului etc. Nici lumea moderna nu face exceptie, dat fiind faptul ca aceste practici au devenit extrem de normale pentru o mare parte din populatia lumii, într-o mare varietate religioasa. Biblia condamna aceste practici (Isaia 8:19-20). Potrivit Bibliei, aceasta forta va reusi sa uneasca lumea în ultima ei atitudine împotriva lui Dumnezeu.

17. Biserica ramasitei
Ca o antiteza la aceasta alianta universala, va sta biserica lui Dumnezeu (1 Tim. 3:15). În aspect vizibil este caracterizata de credinta lui Isus, de rabdarea sfintilor si de pazirea poruncilor lui Dumnezeu, iar în aspect invizibil de toti credinciosii ce vor decide pentru aceasta Biserica în criza finala.

18. Cele trei mesaje angelice
Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea se identifica cu biserica lui Cristos si îsi considera ca o datorie sfânta propovaduirea întreitei solii îngeresti (Apoc. 14:6-12), adica: evanghelia vesnica, mondiala si culminanta, sosirea ceasului judecatii, prabusirea confuziilor rezultate din miscarile de unire religioasa si valoarea determinanta a respingerii închinarii la fiara si primirea semnului ei.

19. Harul si cele doua legaminte
Nimic din cele mentionate ca atitudini si ca fapta nu platesc mântuirea noastra. Înnoirea Vechiului Legamânt în Cristos ne face beneficiarii Noului Legamânt si în consecinta primitori ai mântuirii acordate prin Har (Efeseni 2:8-9).

20. Spiritul profetiei
Desi la acest nivel exista uneori interpretati tendentioase, Biserica nu promoveaza o altfel de traditie a parintilor bisericesti pe care o crede autentica în raport cu traditia bisericilor traditionale, respectiv cea Ortodoxa si cea Romano-Catolica. Pe de alta parte, nu se poate afirma ca scrierile lui Ellen G.White sunt doar scrieri comune. Datorita puterii lor de a schimba viata oamenilor, datorita puterii lor de a ne întoarce la Biblie si datorita faptului ca se identifica cu ceea ce Biblia pretinde pentru calitatea unui profet, gasim în identitatea acestor scrieri, identitatea unui profet al zilelor noastre.

21. Botezul
Botezul este o marturie publica a celui în cauza, despre credinta sa si despre schimbarea vietii sale. Împreuna cu Sfânta Cina, constituie pilonii fundamentali ai marturiei crestine cu privire la ceea ce Cristos a întreprins pentru oameni în vederea mântuirii. Se administreaza insa doar adultilor, în numele Tatalui, al Fiului si al Spiritului Sfânt (Matei 28:19).

22. Cina Domnului
Al doilea act de cult comemorativ este împartasania. Aceasta a fost instituita de catre Isus Cristos (Matei 26:26-28) si presupune o pregatire minutioasa a celui în cauza (1 Corintei 11:28). Impartasirea are loc dupa actul umilintei, spalarea picioarelor, cu pâine nedospita si cu vin nefermentat.

23. Ispravnicia crestina
Potrivit Bibliei, fiecare crestin este un adimistrator al bunurilor pe care Dumnezeu i le-a dat în custodie. Astfel, viata si tot ceea ce are nu îi apartin în sens privat, ci doar pentru a fi administrate (1 Corinteni 6:19). În acest sens fiecare crestin adventist gaseste ca o datorie de onoare sa dea lui Dumnezeu prin Biserica a zecea parte din veniturile sale (zeciuiala) si alte daruri în raport cu binecuvântarile pe care le primeste din partea cerului.

24. Corpul nostru – un templu
În Biserica Adventista de Ziua a Saptea se da o atentie deosebita trupului uman. Pentru fiecare membru conteaza ceea ce el este; el este templul Spiritului Sfânt (1 Corinteni 6:19-20), conteaza ceea ce manânca; se consuma doar alimente pe care Biblia le numeste ca fiind curate (Levitic 11:1-47) si conteaza ceea ce bea sau ceea ce introduce în corp prin alte metode (injectii, respiratie etc); fara alcool, tutun, cafea, droguri etc.

25. Idealuri crestine
Fiecare membru al Bisericii trebuie sa fie o reprezentare pozitiva a idealurilor crestine. Acest lucru se reflecta în viata particulara: el este o lumina a lumii (Matei 5:14), în viata publica: promoveaza recrearea nevinovata (Filipeni 4:4) si detesta placerile vinovate (Prov. 29:14), în viata profesionala: socotesc o cinste în a lectura cartile cu un continut calitativ ridicat si vad arta ca un dar al lui Dumnezeu atunci când aceasta promoveaza valorile morale umane si în viata de familie: casatoria este o institutie divina la care omul nu are dreptul sa atenteze: divortul fiind justificat doar în caz de adulter (Matei 19:6; Matei 5:32).

26. Crestinul si autoritatea civila
Autoritatea civila este instituita de Dumnezeu (Romani 13:1; Ioan 19,11). Datorita acestui fapt fiecare credincios apreciaza rolul acestea si gaseste ca o datorie de onoare respectarea legilor tarii în care locuieste. Pe de alta parte, atunci când o autoritate civila îsi depaseste atributiile pretinzând ascultare în detrimentul Bibliei, adica împotriva poruncilor lui Dumnezeu, fiecare crestin trebuie sa decida în a asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Faptele Apostolilor 5:29).

27. Organizatia în Biserica Adventista de Ziua a Saptea
Urmând exemplul poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Exod 18:17-22) si al crestinismului timpuriu (Faptele Apostolilor 6:3-5), Biserica crede ca are obligatia sa fie organizata pe principii biblice pentru a putea sa îndeplineasca lucrarea pe care Dumnezeu i-a încredintat-o. Astfel, organizarea are la baza doua principii: 1) principiul comunitatii (Efeseni 2:19-22) si 2) principiul slujbei (Efeseni 4:11-12). Din acestea doua rezulta si datoriile membrilor.

CE INSEAMNA ACEST NUME ?

1.O biserica crestina
În primul rând, Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea este o biserica crestina. Increderea în Fiul lui Dumnezeu ca singur Domn si Mântuitor, crucificat si înviat, este fundamentul marturisirii de credinta. Aceasta îi confera un caracter hristocentric, Isus Cristos fiind centrul vietii si activitatii credinciosilor. “N-am avut de gând sa stiu între voi altceva decât pe Isus Cristos si pe el rastignit.” (1 Corinteni 2:2).

2.O biserica evanghelica
In al doilea rând, Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea este o biserica evanghelica. La baza convingerilor religioase se afla Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia – singura sursa normativa de credinta si dogma. Acest aspect se afla pe linia vechiului principiu protestant “Sola Scriptura” (“Biblia si numai Biblia”). In Biblie descoperim sursa mântuirii noastre, care ne este oferita în dar, prin credinta în jertfa mântuitoare pe cruce a lui Isus Cristos.

3.O biserica ce asteapta promisiunea lui Isus ca se va întoarce pe pamânt
Biserica asteapta revenirea lui Isus Cristos. Acesta este liantul care uneste pe membrii Bisericii Adventiste din toata lumea. Acesta este raspunsul lui Dumnezeu la nevoile unui pamânt obosit si bolnav. Isus Cristos se va întoarce ! “Si dupa ce ma voi duce si va voi pregati un loc, ma voi întoarce si va voi lua cu mine, ca acolo unde sunt eu sa fiti si voi”. (Ioan 14:3). Chiar numele bisericii tradeaza aceasta speranta de revenire a lui Isus. Cuvântul adventist deriva de la latinescul advenio care înseamna venire (advento – a se apropia). A fi adventist înseamna a fi un asteptator activ, militant, al apropiatei revenirii promise de Isus.

4.O biserica care sustine acceptarea integrala a autoritatii Bibliei
Biserica sustine acceptarea integrala a Bibliei, care trebuie respectata si ascultata, fara modificari, fara a scoate, fara a adauga ceva la textele ei originare. Biserica Adventista sustine obligativitatea respectarii celor 10 porunci, ca fundament al unei morale crestine sanatoase. Biserica este de Ziua a Saptea , pentru ca în Decalog porunca a IV-a prevede obligativitatea respectarii Sabatului zilei a 7-a (sâmbata) ca zi de odihna (Geneza 2:1-3). Niciodata nu a fost desfiintata vreo porunca din Decalog. Isus Cristos însusi a spus: “Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa împlinesc” (Matei 5:17). Odihna Sabatului este raspunsul lui Dumnezeu la nevoia acuta a omului de odihna, în mijlocul unei lumi stressate si stressante, este binecuvântarea pe care el este gata sa o ofere astazi.