Patrick Drouot – Principii de baza ale structurii energetice a fiintei umane

IMG_20151109_120010

Una din diferenţele principale dintre viziunea newtoniană şi viziunea einsteiniană a fiinţei umane ţine de conceperea corpului. Prin abordarea sofisticată a biologiei moleculare, gîndirea ştiinţifică clasică concepe corpul fizic ca pe o serie de sisteme chimice care se întrepătrund. Or este interesant să constatăm că specialiştii din avangarda ştiinţei sugerează, întocmai ca misticii orientali, că natura solidă a materiei nu este decît o iluzie a simţurilor. Această perspectivă descrie materia ca pe o substanţă compusă din particule care nu sînt decît puncte de lumină rece.

Dualitatea undă-particulă a materiei tinde progresiv către un nou model de fiinta umană ca sistem energetic inteligent. Invăţăturile mistice orientale ajunq la această viziune cînd consideră corpul fizic ca pe începutul unui lanţ de sisteme energetice şi nu capătul lui. Aceste sisteme energetice subtile ocupă un loc preponderent in funcţionarea globală a fiinţei umane. Departe de a fi închis, sistemul fizic nu este decît o parte a sistemului dinamic. Această paradigmă se opune, desigur, viziunii newtoniene.

Traversînd experienţele de expansiune a conştientei, îţi dai seama că nu există decît un văl între conditia noastră de moment şi natura noastră veritabilă şi intemporală. Această stare de conştientă nu se poate exprima în mod obişnuit prin cuvinte. Astfel, atunci cînd observăm existenta cîmpurilor energetice, a corpurilor de lumină, regăsim un limbaj vechi care este de fapt un suport mai bun de comunicare. Este o limbă universală, aceea a luminii. Ne dăm seama atunci că transferurile de informaţii de la un strat energetic la altul se prezintă ca o transmitere de coduri care sint tot atîtea unităţi vii, în acelaşi timp mai precise şi mai globale decît limbajul nostru curent. Diferenţa între materia fizică şi materia eterică este deci în principal o diferenţă de frecvenţă. Or, un principiu recunoscut in fizică admite că frecvenţe diferite pot coexista într-un acelaşi spaţiu fara să se distrugă mutual. Acest principiu are implicaţii care ilustrează bine ideile noastre: aşa cum undele radio şi undele tv se pot încrucişa in acelaşi spaţiu fără să interfereze unele cu altele, materia fizică şi materia eterică pot coexista. Corpul eteric care poate fi considerat ca un cîmp de energie holografică se suprapune corpujui fizic. Principiul coexistenţei substanţelor de diferite frecvenţe este aplicabil celor mai înalte nivele ale cîmpurilor vibratorii. Este cel puţin un exemplu de mod în care aceste viziuni ştiinţifice avangardiste reconciliază ştiinţa şi tradiţia. Misticii Kriyei Yoga ne învaţă că nu există un corp şi că noi sîntem un agregat de şapte corpuri. Aceste corpuri se suprapun parţial şi poartă nume diferite. Pentru cabalişti, de altfel, aceste nume se deosebesc, dar desemnează aceleaşi cîmpuri de energie.

Corpul eteric sau primul corp vibrează la o frecvenţă foarte apropiată de cea a materiei fizice. El se află la 12-15 cm de corpul fizic şi regăsim în el dublul luminos al tuturor organelor din corp. In corpul eteric s-ar găsi 72.000 de canale, nervi de lumină pe care yoghinii le numesc nadisuri iar tibetanii tza. In aceste 72.000 de canale circulă o energie universală numită prana de către yoghini, levan de către tibetani. Se mai vorbeşte şi de mana, wakan, chi sau ki. Wilhelm Reich vorbea de orgon iar în secolul trecut, baronul von Reichenbach de forţa Odică. Este vorba de acelaşi lucru. Acest prim cîmp energetic este deci vitalizat. Vom vedea cum această forţă se poate micşora pînă la dispariţie provocînd astfel tulburări fizice uneori grave. Prima observaţie descoperă faptul că acest corp eteric este o interfaţă între energiile înalte şi corpul fizic. Printre cele 72.000 de mii de canale, trei joacă un roi fundamental pe care îl vom vedea în detaliu în continuare. Intre ele, canalul central numit Sushumna, care începe la baza coloanei vertebrale, face un arc de cerc în cap, încheidu-se între cele două sprîncene. De fiecare parte, doi nervi laterali vor avea şi ei o importanţă fundamentală. Nadi de dreapta este roşu, yang, el este asociat arhetipului patern. Este numit de asemenea nadi solar sau nadi Pingala. Nadi de stînga este albastru, yin, este nadi lunar asociat arhietipului matern şi numit Ida. Aceşti doi nervi formează un caduceu. In cursul vieţii unei fiinţe umane, cele două canale laterale urcă de-a lungul canalului central, se încrucişează în chakre, unde intersectează canalul central. Terminaţia nadisurilor se găseşte în nări, motiv pentru care respiraţia alternată a yoghinilor este fundamentală, pentru că ea purifică cele două canale laterale de aspectele karmice (impurităţi din existenţe anterioare) care le blochează. Canalul central, Sushumna, nu se deschide decît de două ori sau în două situaţii: fie în cursul unui fenomen asupra căruia vom reveni şi care se numeşte trezirea lui Kundalini, fie în momentul morţii.

 

Your email is never published or shared.