site
	stats

Bruce Lipton – Oxitocina: legaturile de iubire

IMG_20151017_112419

Dacă biochimia ar fi simplă, dar nu este, n-am avea nevoie decât de oxitocină, a cărei reputaţie în dezvoltarea ataşamentelor este evidentă din denumirile sub care mai este cunoscută: „drogul iubirii”, „substanţa chimică a îmbrăţişării” sau „hormonul încrederii”.

Odinioară, oxitocina era cunoscută doar drept molecula care stimulează contracţiile uterine pe perioada travaliului, producerea laptelui pe perioada alăptării şi puternica legătură dintre mamă şi pui, la mamifere. Dacă injectăm oxitocină în creierul unui şobolan virgin, apare imediat comportamentul matern – mamele-şobolani sunt în stare să treacă printr-un grilaj electrificat pentru a-şi hrănii puii. Dacă se blochează oxitocina, mamele-şobolani îşi resping puii.

Insă cercetătorii care studiază femelele de şoareci de prerie au descoperit că oxitocina favorizează stabilirea unei legâturi emoţionale cu un partener mascul, în aceeaşi măsură în care vasopresina favorizează ataşamentul unui mascul faţă de o femelă.

Deoarece creierul este plin de receptori de oxitocină în centrii recompensei şi pentru că nivelul oxitocinei creşte pe perioada împerecherii, femelele monogame de şoareci de prerie învaţă să asocieze sentimentul de plăcere cu perechea lor (aşa cum fac şi oamenii).

Atunci când se blochează oxitocină, femelele de şoarecii de prerie, recunoscute drept monogame, nu mai dezvoltă ataşament faţă de partenerii lor.

Dacă cercetările pe animale au pus bazele înţelegerii importanţei oxitocinei în dezvoltarea legăturii de cuplu, cercetarea cuplurilor umane a transformat molecula într-o vedetă în afara cercurilor ştiinţifice.

In cadrul unui experiment, cercetătorii elveţieni au dat unui număr de 47 de cupluri un spray nazal care conţinea fie oxitocină, fie o substanţă placebo. Cuplurile au luat apoi parte la o discuţie „conflictuală“, înregistrată video. Cei care au primit oxitocină au demonstrat un comportament mai pozitiv şi mai puţin negativ, precum şi niveluri mai scăzute al hormonului de stres cortizol.

Alte cercetări arată că oxitocină favorizează încrederea. In cadrul unui experiment, subiecţii cercetării au primit o sumă de bani pe care s-o investească printr-un administrator. Jumătate dintre participanţi au primit înaintea experimentului un spray nazal cu oxitocină, iar cealaltă jumătate, cu o substanţă placebo. Subiecţii care au primit oxitocină au fost de aproape două ori mai dispuşi să-şi încredinţeze toţi banii administratorului.

Iar un studiu al Institutului Naţional de Sănătate Mintală a stabilit că subiecţii care au inhalat oxitocină, înainte de a privi nişte imagini cu figuri ameninţătoare, prezentau o activitate considerabil redusă în centrii cerebrali ai fricii.

Având în vedere reputaţia de care se bucură acest produs, comercianţii de spray nazal şi picături sublinguale cu oxitocină s-au înmulţit considerabil pe Internet (există chiar un produs care se numeşte „încredere lichidă“).

Aceste produs, care conţin oxitocină sunt comercializate unui larg – şi dezgustător – grup de potenţiali consumatori, inclusiv persoane singure care îşi doresc o relaţie, cupluri învrăjbite care speră să îş salveze relaţia şi comis-voiajori care doresc ca oamenii să aibă încredere în ei pe loc.

Dar cuplurile înţelepte, care cultivă relaţii bazate pe un înalt nivel de încredere şi ataşament sănătos, ştiu că, la fel ca şoarecii de prerie, îşi pot spori singuri nivelul oxitocinei într-un mod mult mai plăcut şi fără să cheltuiască niciun ban: prin sărut, mângâieri, îmbrăţişări şi sex.

Your email is never published or shared.