Articole

Patrick Drouot – Nadis-urile: Prana

IMG_20151109_120010

Corpul eteric seamănă cu o ţesătură: o mulţime de canale fine din materie energetică subtilă, pe care yoghini le numesc nadis-uri şi tibetanii tza. Nadis-urile reprezintă o reţea energetică, care îmbracă trupul în întregime. Conform învăţăturilor yoghice şi tantrice, există 72.000 de nadis-uri sau canale eterice în anatomia subtilă a fiinţelor omeneşti. Aceste conducte ale forţei vitale (prana) formează o reţea complexă de fibre subtile purtătoare de energie, care întrepătrund forma fizică. In toate formele de terapie vibratorie, nadisurile capătă o importanţă deosebită şi între cele 14 nadisuri majore există trei de o importanţă fundamentală: Sushumna, Pingala şi Ida. In toate practicile tantrice şi mistice, în mecanismele încarnării şi morţii, aceste trei conducte reprezintă o axă esenţială a fiziologiei energetice şi toate nadisurile sînt subordonate canalului central Sushumna. Prana, forţa vieţii, curge prin canalul Sushumna din plexul pehrian, sub coloana vertebrală, spre Brahma Randhra, “Peştera lui Brahman”, spaţiul vid dintre cele două emisfere cerebrale. Anumite tradiţii situează canalul central în interiorul coloanei vertebrale, altele îl plasează puţin anterior coloanei.

Se pare că Sushumna traversează coloana vertebrală acolo unde circulă lichidul cerebrospinal. Or, evoluţia osteopatiei craniene demonstrează că acest lichid este străbătut de ritmuri regulate şi de pulsaţii fizice, de la al patrulea ventricul (sau cavitatea creierului) unde se află glanda pineală pînă în partea de jos a coloanei. Funcţia celui de-al patrulea ventricul nu este bine înţeleasă de fiziologia modernă şi anumite teorii bazate nu numai pe aceste pulsaţii ritmice, fizice, dar şi pe patternuri de unde electromagnetice, par să demonstreze că această cavitate îndeplineşte rolul de coordonator al ritmurilor corporale. Astfel, există o legătură imediată între natura subtilă a energiei pranice care circulă în şi în jurul Sushumnei şi, ritmurile şi pulsaţiile observate la nivel corporal.

Reţeaua de nadis-uri formează deci o ţesătură de inteligenţă fiziologică în interiorul corpului eteric şi conturează caracteristicile corpului fizic plecînd de la energiile creaţiei, pe care misticii Kriyei Yoga le numesc Tattwas. In învăţătura orientală, nadis-urile corpului fizic sau nadis-urile grosiere sînt venele, arterele şi nervii, în timp ce nadis-urile subtile din corpul eteric, invizibile la investigarea modernă, îmbracă două forme: nadis-urile de forţă pranică şi nadisurile de forţă mentală; aceste două aspecte se confundă şi funcţionează împreună. Adeseori, la seminar, la conferinţă, acupunctorii m-au întrebat dacă nadis-urile corespundeau meridianelor; anumite texte leagă sistemul de nadis-uri cu nervii senzoriali ai sistemului nervos autonom, dar nadis-urile nu pot fi suprapuse în totalitate meridianelor de acupunctură; totuşi, unul din principalele meridiane, Vasul Guvernor, poate fi comparat cu nadi Sushumna. In acest meridian, fluxul de energie pleacă din coccis, urcă de-a lungul coloanei vertebrale, atinge un punct în vîrful capului şi coboară din nou de-a lungul liniei meridiane către un punct aflat exact sub ombilic.

Funcţia cea mai importantă a corpului eteric este aceea de a transfera vitalitatea unui cîmp universal într-un cîmp individual, deci în corpul fizic.

In Occident, vitalitatea este recunoscută ca o formă de energie în timp ce în Orient este o forţă numită prana care a fost recunoscută întotdeauna ca o energie universală din natură, energie de altfel pusă în legătură cu sistemul respirator. Această forţă se află în trei regnuri care reunesc tot ce este viu: animal, vegetal şi mineral. Şi ultimul este de asemenea vitalizat de prana.

In străvechea filosofie taoistă, chinezii considerau fiinţă umană ca un microcosmos, aflat el însuşi în interiorul unui macrocosmos. Ei au recunoscut încă de atunci că unele din conceptele primare ale fluxului de energie pe care îl numeau ch’i sau ki (uneori qi) era o substanţă energetică unică, al cărei flux venea din mediul înconjurător ca să intre în corp. Chinezii cred că ch’i este o energie a cărei organizare celulară şi nutritivă dovedeşte că ar putea chiar să înlocuiască energia obţinută prin hrană şi aer. Ch’i este într-adevăr un tip de energie subtilă care se află în mediul nostru înconjurător. Este ceea ce regăsim în vechile scrieri hinduse sub numele de prana. Originea ei s-ar putea găsi în parte în radiaţia solară. După modelul chinez, energia ch’i este absorbită de corpul fizic prin porţile de intrare de la nivelul pielii. Aceste porţi sînt tot atîtea puncte de acupunctură de-a lungul unui sistem de meridiane. Datorită celor 12 perechi de meridiane, chinezii cred că ch’i se deplasează prin organele corpului furnizînd această energie care întreţine viaţa. Fiecare pereche de meridiane este asociată unui organ, sistem sau funcţie diferită.

Alt concept cheie al filosofiei chineze: energia polară yin şi yang; într-un anumit mod, acest concept este strămoşul altuia, pe care-l cunoaştem sub numele de complementaritate. Il regăsim în descrierea celor trei nadis-uri: Sushumna / stîlpul muntelui; nadi Pingala / soarele yang şi nadi Ida / luna yin. De milenii, yoghinii, scrierile sfinte (Shastras), medicina vedică, medicina platourilor înalte din India şi medicina tibetană, toate vorbesc de energia universală pe care medicina budistă din Tibet o mai numeşte şi vînturile. Această energie vitală se deplasează ca o undă complexă în apă, prin cele 72.000 de canale subtile (nadis-uri). La tibetani, există zece vînturi, cinci principale şi cinci secundare. Hinduşii recunosc, la rîndul lor, în prana cinci stări diferite. Literatura ezoterică, învăţătura lui Alice Bailey mai ales, vede prana ca fiind colectată de un punct precis, situat deasupra splinei şi numit chiar punctul splinei. Această prana este apoi distribuită în tot corpul eteric aducînd astfel viaţa biologică şi coeziunea într-un corp compus din elemente diferite. Viaţa există într-un corp tot atîta timp cît prana este prezentă şi activă. Această energie este fluidă şi invizibilă. Prana aduce sufletul în corp, energizează evoluţia embrionului, vitalizează principiul vieţii, procesele metabolice, fiziologia, biochimia şi anatomia ţesuturilor vii; în ultimă instanţă, atunci cînd prana se retrage survine moartea.

Sub aspectul său universal, prana este Vayu, tradus prin aer sau respiraţie. Prana nu este respiraţia fizică ea însăşi, ci mai mult energia vitală prin una din manifestările sale, respiraţia. Inspirarea şi expirarea aerului care ne dăruiesc viaţa datorită absorbţiei de oxigen sînt expresia ei. Neobservabil prin aparatura ştiinţifică curentă, dar perceptibil cu ochii conştienţei în anumite practici yoghice, fluxul pranic se mişcă prin nadisuri.

 


Cartile lui Patrick Drouot se pot vedea la linkurile de mai jos:

- vezi link 1 - aceasta pagina

- vezi link 2 - aceasta pagina

   

Te-au ajutat informațiile publicate pe acest website?

Spune "mulțumesc" printr-o donație:


Hide picture