site
	stats

Bruce Lipton – Mintea Constienta: Creatorul launtric

BiologiaCredintei

Evoluţia mamiferelor superioare – printre care cimpanzeii, cetaceele şi oamenii – a adus cu sine un nou nivel de conştienţă, numit „conştiinţa de sine“, sau, mai simplu, mintea conştientă. Această minte conştientă, mai nouă, este un pas important în evoluţie. Mintea sub-conştientă dinainte este „pilotul nostru automat; mintea conştientă este controlul manual. De exemplu, dacă ţi se apropie un glonţ de ochi, mintea conştientă, mai lentă, s-ar putea să nu aibă timp să fie conştientă de proiectilul ameninţător. Insă mintea subconştientă, care prelucrează aproximativ 20.000.000 de stimuli exteriori pe secundă, faţă de 40 de stimuli pe care îi interpretează mintea conştientă, în aceeaşi secundă, va face ochiul să clipească. [Norretranders 1998] (a se vedea ilustraţia de mai jos).

Mintea subconştientă, unul dintre cele mai puternice procesoare informatice cunoscute, observă atât lumea înconjurătoare, cât şi conştienţă internă a corpului, citeşte indiciile din mediu şi angajează imediat comportamente dobândite (învăţate) anterior – toate acestea, fără ca mintea conştientă să o ajute, să o supravegheze, sau măcar să-şi dea seama de ce se întâmplă.

Cele două minţi formează un duo dinamic. Cum ele funcţionează împreună, mintea conştientă îşi poate folosi resursele, pentru a se concentra pe un element specific, cum ar fi petrecerea la care veţi merge vineri seară. In acelaşi timp, mintea voastră subconştientă poate să tundă iarba pe peluză în siguranţă, fără să vă tăiaţi piciorul, sau să daţi peste pisică – deşi nu-i acordaţi, în mod conştient, atenţie activităţii pe care o faceţi.

Constient-sub

Vizualizarea puterii de prelucrare a informaţiei, la mintea conştientă şi la mintea subconştient! Gândiţi-vă că imaginea de mai sus, care reprezintă Machu Picchu, este compusă din 20.000.000 de pixeli, fiecare reprezentând un bit de informaţie, pe care sistemul nervos îl primeşte intr-o secundă. Cât dinaceastă informaţie pătrunde în mintea conştientă? In imaginea din partea de jos, punctul reprezintă cantitatea totală de informaţie care este prelucrată de mintea conştientă. (De fapt, punctul este de zece ori mai mare decât conştiinţa; a trebuit să-l măresc, pentru că abia se vedea). Pe de altă parte, puternica minte subconştientă prelucrează toate celelalte informaţii care intră în sistem (zona întunecată), în aceeaşi secundă.

Cele două minţi cooperează şi pentru a dobândi comportamente foarte complexe, care ulterior pot fi administrate la nivel inconştient. Vă amintiţi de prima zi in care v-aţi aşezat cu nerăbdare în scaunul şoferului, pregătindu-vă să învăţaţi să conduceţi? Numărul de lucruri de care trebuia să se ocupe mintea conştientă era tulburător. Trebuia să staţi cu ochii pe şosea, dar în acelaşi timp să fiţi atenţi la oglinda retrovizoare şi la cele laterale, la vitezometru şi la alte indicatoare, să vă folosiţi picioarele pentru cele trei pedale ale unui vehicul obişnuit şi să încercaţi să vă păstraţi calmul, să rămâneţi liniştiţi şi atenţi, în timp ce treceţi pe lângă trecătorii care se uită la voi. A fost nevoie de un timp care a părut destul de lung, pentru ca toate aceste comportamente să fie „programate” în mintea voastră.

Astăzi, intraţi în maşină, porniţi motorul şi revedeţi conştient lista de cumpărături, în timp ce mintea sub-conştientă activează sârguincioasă nenumăratele aptitudini de care aveţi nevoie ca să conduceţi prin oraş – fără să trebuiască să vă gândiţi măcar o dată la mecanismul acţiunii de a şofa. Ştiu că nu sunt singurul care a simţit asta. Conduci şi porţi o discuţie încântătoare cu pasagerul de lângă tine. De fapt, conştiinţa ta este atât de prinsă în discuţie, încât vine un moment când îţi dai seama că, de vreo cinci minute, nu ai mai fost atent la condus. Te străbate un fior, dar vezi că încă mai eşti pe banda ta şi că te deplasezi stabil înainte, ţinând seama de trafic. Verifici repede oglinda din spate şi îţi dai seama şi că nu ai lăsat în urmă un şir de semafoare îndoite şi de cutii poştale răsturnate. Dacă nu tu conduceai maşina în mod conştient, în acest răstimp, atunci cine o făcea? Mintea subconştientă! Şi cât de bine o făcea? Deşi nu i-aţi observat comportamentul, se pare că mintea subconştientă a condus cât de bine a învăţat, în timpul şcolii de şoferi.

Pe lângă faptul că facilitează programe subconştiente de obişnuinţă, mintea conştientă are şi puterea de a fi spontan creativă, în modul în care reacţionează la stimulii din mediu. Fiind auto-reflexivă, mintea conştientă poate să observe comportamentele, pe măsură ce acestea au loc. In timp ce se desfăşoară un comportament pre-programat, mintea conştientă, care observă, poate să intervină, să oprească tiparul respectiv de comportament şi să creeze o reacţie nouă. Astfel, mintea conştientă ne oferă liberul arbitru, ceea ce înseamnă că nu suntem doar victimele programării noastre. Insă, ca să ne reuşească acest lucru, trebuie să fim pe deplin conştienţi, ca nu cumva programarea să preia conducerea -sarcină extrem de dificilă, după cum poate să confirme oricine a încercat puterea voinţei. Programarea subconştientă preia controlul, în momentul în care mintea conştientă nu este atentă.

De asemenea, mintea conştientă poate să gândească înainte şi înapoi în timp, în timp ce mintea subconştientă funcţionează întotdeauna în momentul prezent. Atunci când mintea conştientă este ocupată să viseze cu ochii deschişi, să creeze planuri de viitor sau să revadă experienţe trecute, mintea subconştientă este întotdeauna la datorie, administrând în mod eficient comportamentele de care este nevoie în clipa respectivă, fără ca supravegherea conştientă să fie necesară.

Cele două minţi sunt, într-adevăr, un mecanism fenomenal, însă iată cum poate el să meargă anapoda. Mintea conştientă este „sinele“ – vocea propriilor noastre gânduri. Ea poate să aibă viziuni şi planuri măreţe despre un viitor plin de iubire, sănătate, fericire şi prosperitate, par cine conduce tot spectacolul, în timp ce noi ne concentrăm conştiinţa pe gânduri fericite? Subconştientul. Şi cum o să se ocupe subconştientul de treburile noastre? Exact în modul în care a fost programat să o facă. Comportamentele minţii subconştiente, atunci când nu suntem atenţi, s-ar putea să nu fie unele create de noi, întrucât am preluat cele mai multe dintre comportamentele noastre fundamentale, fără să punem nicio întrebare, observând alţi oameni. Deoarece, în general, comportamentele generate de subconştient nu sunt observate de mintea conştientă, mulţi oameni sunt uimiţi să audă că se comportă „exact ca mama sau ca tatăl lor“ – adică oamenii care le-au programat minţile subconştiente.

Comportamentele şi credinţele învăţate şi dobândite de la alţi oameni – cum ar fi părinţii, prietenii şi învăţătorii – s-ar putea să nu sprijine obiectivele minţii noastre conştiente. Cele mai mari impedimente în a realiza succesele la care visăm sunt limitările programate în subconştient. Aceste limitări nu numai că ne influenţează comportamentul, dar pot să joace şi un rol esenţial în a ne determina fiziologia şi starea de sănătate. După cum am văzut mai devreme, mintea joacă un rol important în controlarea sistemelor biologice care ne ţin în viaţă.

Natura nu a intenţionat ca prezenţa minţilor duale să fie ,călcâiul lui Ahile’ pentru specia omenească. De fapt, această dualitate ne oferă un avantaj minunat în viaţă. Gândiţi-vă la ea, în felul următor: Ce s-ar fi întâmplat dacă am fi avut părinţi şi învăţători conştienţi, care să ne servească drept modele exemplare de viaţă şi să se angajeze întotdeauna în relaţii pline de omenie cu toată lumea din comunitate, relaţii din care toţi să aibă doar de câştigat?

Dacă mintea noastră subconştienta ar fi programată cu astfel de comportamente sănătoase, am putea să avem succes total în viaţă, fără ca măcar să fim conştienţi de asta!

Your email is never published or shared.