site
	stats

Meditatii zilnice cu Krishnamurti – O cautare zadarnica

kk6

Atata timp cat gandim in termenii, sabloanele timpului, trebuie sa existe teama de moarte. Am studiat dar nu am gasit finalitatea si trebuie sa o gasesc inainte de a muri, iar daca nu o voi gasi inainte de moarte, cel putin sper ca o voi gasi in viata urmatoare, si asa mai departe.

Intreaga noastra gandire este bazata pe timp.

Gandirea noastra este cunoscuta, ea este rezultatul cunoscutului si cunoscutul este un proces al timpului; si incercam cu mintea sa aflam ceea ce este nemuritor, dincolo de timp, aceasta este o cautare zadarnica.

Aceasta nu are nici un sens, cu exceptia filosofilor, teoreticienilor si a speculatorilor.

Daca vreau sa gasesc adevarul, nu maine, ci chiar acum, in mod direct, nu trebuie ca “Eu”-l – Eu-l, sinele, care intotdeauna  aduna, se straduieste sa dea o continuitate prin memorie – sa inceteze a continua?

Este posibil sa moara in timpul vietii – nu in mod artificial ca atunci cand cineva isi pierde memoria, care este amnezie, ci de fapt sa inceteze sa acumuleze, prin memorie, si astfel sa dea continuitate Eu-lui?

Traind in aceasta lume a timpului, nu este posibil pentru minte sa produca fara nici o forma de constrangere, o stare in care experienta si experimentatorul nu au nici un temei?

Atata timp cat exista experimentator, observator, ganditor, trebuie sa existe teama unui sfarsit si prin urmare frica de moarte.

Si astfel, daca este posibil pentru minte sa cunoasca toate acestea, sa fie pe deplin constienta de ea si nu doar sa spuna: “Da, este simplu”

– daca mintea poate sa fie constienta de intregul proces al constiintei, vazand intreaga semnificatie a continuitatii si a timpului si desertaciunea si inutilitatea acestei cautari prin timp a ceea ce este dincolo de timp – daca ati putea constientiza toate acestea, atunci poate exista o moarte, care de fapt este o creativitate totala inafara timpului.