Meditatii zilnice cu Krishnamurti – Mintea care trancane

Jiddu-Krishnamurti

Stii ca a percepe ceva este o experienta uimitoare. Nu stiu daca ati perceput vreodata cu adevarat ceva; daca ati perceput vreodata o floare, un chip, sau cerul, sau marea.

Desigur, vezi aceste lucruri, in timp ce treci cu autobuzul sau cu masina, dar ma intreb daca ati facut vreodata un efort sa priviti o floare.

Si atunci cand privesti o floare, ce se intampla?

O denumesti imediat, esti preocupat carei specii ii apartine sau spui: “Ce culori frumoase are. As dori s-o cresc in gradina mea, as vrea s-o daruiesc sotiei mele sau s-o pun la butoniera mea.” si asa mai departe.

Cu alte cuvinte, in momentul in care privesti o floare, mintea ta incepe trancaneala, verbalizarea cu privire la aceasta; de aceea tu niciodata nu percepi floarea.

Percepi ceva doar atunci cand mintea este tacuta, atunci cand nu exista nici un fel de trancaneala, de verbalizare.

Daca veti putea privi stelele seara, deasupra marii, fara a avea nici o miscare a mintii, atunci cu adevarat veti percepe extraordinara frumusete a acestora; si, atunci cand percepi frumusetea, tu nu experimentezi de asemenea starea de iubire?

Cu siguranta, frumusetea si iubirea sunt la fel. Fara iubire nu exista frumusete, si fara frumusete nu exista iubire.

Frumusetea este in forma, frumusetea este in vorbire, frumusetea este in comportament.

Daca nu exista iubire, comportamentul, conduita, sunt sterile, sunt doar un produs al societatii, al unei anumite culturi, si ceea ce produce este mecanic, lipsit de viata.

Dar cand mintea percepe fara cea mai mica agitatie, atunci este capabila de a observa total profunzimea de sine, si astfel perceptia este cu adevarat atemporala.

Nu trebuie sa faci ceva pentru a o dobandi, nu exista nici o disciplina, nici o practica, nici o metoda prin care sa poti invata sa percepi.

Your email is never published or shared.