Meditatii zilnice cu Krishnamurti – Creativitate prin cunoastere de sine

Mentineti un sentiment si observati ce se intampla

Nu exista nici o metoda pentru cunoasterea de sine. Cautarea unei metode implica invariabil dorinta de a atinge un rezultat si asta este ceea ce cu totii ne dorim.

Urmam autoritatea, daca nu cea a unei persoane, atunci a unui sistem, a unei ideologii, deoarece ne dorim un rezultat satisfacator, care sa ne ofere securitate.

Nu dorim cu adevarat sa ne intelegem impulsurile si reactiile, intregul proces al gandirii noastre constiente cat si inconstiente; preferam mai degraba sa urmam un sistem care sa ne asigure un rezultat.

Insa urmarea unui sistem este invariabil rezultatul dorintei noastre de securitate, de certitudine si rezultatul nu este in mod evident cunoasterea si intelegerea de sine.

Atunci cand urmam o metoda, trebuie sa avem o autoritate – un profesor, un guru, un salvator, un maestru – care va garanta ceea ce ne dorim; si cu siguranta nu este o modalitate de cunoastere de sine.

Autoritatea impiedica cunoasterea de sine, nu-i asa?

La adapostul unei autoritati, a unui ghid, temporar puteti avea un sentiment de securitate, un sentiment de bunastare, doar ca asta nu este intelegerea totala a procesului sinelui.

Autoritatea, chiar prin natura sa, impiedica deplina constientizare de sine si prin urmare, in cele din urma, distruge libertatea; doar in libertate poate exista creativitate.

Doar prin creativitate poate exista cunoasterea de sine.

Gabriel - Tot raul spre bine (cand am facut armata) am facut garda permanenta, securitate, 4 cu 8 repaus, atunci fiind foarte mult timp singur, am putut realiza ceea ce n-as fi realizat in mijlocul comunitatii.
Transformarea mea a fost atat de profunda incat prietenii mi-au spus. Eu insumi am simtit ca ochii mei au inceput sa vada clar, o lume noua, intelesuri adanci, puteam prevede lucruri care urmeaza sa se intample.

La anii rastignirii…

La anii rastignirii, cand am intrat in bezna
eroic, dar cu suflet naiv si neprecis,
lucea catusa pusa la mana si la glezna,
dar ochii si-Adevarul purtau umbriri de vis.

Urcusul greu si crancen prin anii duri de dupa
mi-au daltuit un suflet mai matur si mai clar,
caci band singuratatea c-o prea amara cupa
i-am fost deschis iubirii prea slobod stavilar.

Traind prea fara oameni, o lume-nchipuita
nu cunoscusem fiara sub zambetul senin,
cum sa pricep ca poate, chiar mana miluita,
sa-ntoarca bunatatii taisul cu venin?

Dar anii incercarii prin foc si rugaciune
mi-au ars pe veci perdeaua naivelor vederi
si strans langa frumsetea sfinteniei strabune
i-am juruit depline ramasele puteri.

Descoperind Lumina de Dincolo de Fire
in tainele din duhuri si oameni am patruns
si-atunci carari si fapte au prins sa se desire
sub intelesul tainic ce-n toate zace-ascuns…

…La anii invierii, cand am iesit din bezna
despovarat de fumuri, de neguri si-amagiri
catusa ruginise la mana si la glezna
dar ochii si-Adevarul purtau ceresti luciri…

Traian Dorz

Your email is never published or shared.