site
	stats

Laura Huxley rememoreaza intalnirea ei cu J. Krishnamurti

CYMERA_20151227_182526

 

Acasa la profesoara de yoga Vanda Scaravelli am avut un pranz delicios, meniul a fost integral vegetarian. Oricine poate pregati cu succes un bun meniu clasic, american in 15 minute – salata, friptura, mazare congelata, inghetata; hranitor, fara imaginatie dar satisfacator. Dar un meniu complet vegetarian poate fi de foarte multe ori un esec – de inteles – deoarece pentru a obtine o hrana variata fara carne, peste, oua, lapte, sunt necesare cunostinte, rabdare si imaginatie si mai presus de toate o perceptie epicuriana asupra darurilor oferite de natura.

La Doamna S. hrana era naturala, vie si variata. Eu si Aldous am laudat-o si i-am spus ca, ordinea si combinatia sunt in conformitate cu faimosul Dr. Birker Benner de la o clinica din apropiere de Zurich. De la retetele de mancare am trecut sa vorbim despre lucrarea mea “Retete pentru viata si iubire”. Anul acesta am fost foarte activa in psiho-terapie si aproape mi-am terminat cartea. Aldous a vorbit despre originea cuvantului “reteta” (eng. “recipe”) care este imperativul cuvantului latin “recipere” – si a spus gazdelor noastre cum “retetele” mele au reusit, cu unii oameni pentru care metodele ortodoxe esuasera. Krishnamurti a pus cateva intrebari si a ascultat cu atentie. Am discutat despre vitamine, despre imaginatie, izolare, LSD, alcoolism si despre Congresul de perceptii extra-senzoriale la care Aldous a participat recent in sudul Frantei.

Pantomima tacuta vazuta de Aldous prin fereastra franceza trebuie sa fi fost foarte descriptiva pentru conversatia noastra – o conversatie extraordinara profilata pe o panorama extraordinara. Krishnamurti si cu mine am intrat, ne-am asezat si am stat pe terasa cabanei elvetiene inconjurata de munti inalti si paduri de pini in toate gradatiile de verde, de la verde deschis, revigorant, si pana la verdele adanc al intinselor pasuni montane. Luminozitate peste tot, un cer luminos si flori stralucitoare, din ondulatele si ametitoarele vai. Luminozitate peste tot. Dupa masa de pranz Doamna S. cu tact mi-a sugerat ca as putea discuta singura cu Krishnamurti, daca doresc. Ea si Aldous au mers in camera de zi. O mare fereastra in stil frantuzesc era deschisa spre terasa unde eu si Krishnamurti am ramas singuri. Fereastra frantuzeasca a fost apoi inchisa, dar mi-am dat seama de asta mai tarziu, Aldous putandu-ne vedea siluetele in contralumina, profilate pe imaginea Alpilor. O ora sau doua mai tarziu, cand am plecat de la gazdele noastre, Aldous nu s-a putut abtine sa nu intrebe:“Ce s-a intamplat intre tine si Krishnaji. Voi doi ati gesticulat cu atata animatie si emotie – aproape ca o lupta. Ce s-a intamplat?”

Primul lucru pe care l-am intrebat pe Krishnamurti continuand conversatia noastra despre psihoterapie, a fost daca a abordat problema alcoolismului. El a spus nonsalant ca s-a intamplat chiar des ca oamenii, dupa una sau doua discutii cu el, au renuntat la bautura. Intreband cum s-a petrecut acest lucru, el a spus ca nu stie. Respingand subiectul m-a intrebat daca LSD-ul, mescalina si substantele psihedelice in general au intr-adevar  vreun beneficiu sau  sunt doar  o iluzie  temporara. I-am spus despre cercetarile medicale facute in Canada, in domeniul alcoolismului, de succesul neasteptat raportat de medicii canadieni cu un numar de alcoolici fara speranta, care au reusit sa renunte la bautura dupa una sau doua administrari de LSD, si fara alte tratamente in continuare. Krishnamurti parea surprins. El a ramas tacut pentru cateva momente. A vrut sa spuna ceva, dar am avut sentimentul ca intensitatea lui interioara era prea puternica pentru a putea fi exprimata in cuvinte. Nu aveam nici o idee despre ce va urma, dar stiam ca ceva este pe cale sa se produca. In tacere el mi-a fixat ochii cu privirea sa adanca, arzatoare. Apoi, cu o voce extrem de tensionata, el a explodat: “Stii, eu cred ca acei oameni despre care spui ca ajuta alte persoane… “ apoi s-a oprit si cu o privire extrem de sagetatoare, el s-a exprimat plin de indignare si oprobiu: “… acei oameni sunt un blestem!”

Dupa conversatia de la masa nu aveam nici o indoiala ca “acei oameni” ma includeau si pe mine. Acuzatia si focul care-l indreptase spre mine au fost pentru o clipa paralizante. Apoi, fara a gandi, am intrebat: “Cat despre tine, ce crezi ca faci? Tu nu urmaresti sa-i ajuti pe altii?” Ca si cum el niciodata nu a gandit despre sine ca ar apartine acestei categorii blestemate, Krishnamurti a fost, pentru un moment, total surprins si nedumerit. Apoi, cu o simplitate si o sinceritate dezarmanta, el a spus: “Dar eu nu o fac cu o intentie, cu un scop!” A fost cea mai extraordinara afirmatie. Aldous era foarte impresionat de aceasta si deasemenea, foarte miscat si amuzat. Desigur, el a inteles. Dar eu trebuie sa fi privit dezorientata, iar Krishnamurti, intr-un mod mai calm, mai bland, a spus: “Aceasta doar se intampla, nu vezi?” Din pacate, nu vedeam foarte bine. Krishnamurti a continuat: “Eu nu sunt un vindecator, sau un psiholog sau terapeut sau orice altceva din aceasta categorie.” Cuvintele “vindecator”, “psiholog”, “terapeut” au izbucnit din el ca niste proiectile aruncate de o putere comprimata. “Eu sunt doar un om religios. Alcoolicii sau dependentii sau nevroticii – nu conteaza care este problema – devin mai buni adeseori – dar nu asta este important; nu aceasta este problema; aceasta este doar o consecinta.”

“Ce este gresit la o astfel de consecinta?” am intrebat. “Eu dau oamenilor doar tehnici sau retete sau instrumente pentru a-i ajuta sa faca ceea ce trebuie sa faca, ce este gresit in a folosi energia transformatoare pentru a schimba aceste sentimente mizere in comportament constructiv?” Despre asta am discutat la masa de pranz. Stiam ca Krishnamurti avea o opozitie violenta fata de dogme, ritualuri, guru si maestri iluminati – fata de toate dispozitivele acestor puteri organizate, a caror scop este de a impresiona masele, si pastrarea divinitatii si harurilor lor ca monopol suprem si privat. Dar nu am avut nici o idee ca el, deasemenea, avea obiectii cu privire la exercitiile psiho-fizice precum si asupra procedeelor si metodelor mele. Ignorand acest fapt, mi-am expus propria munca. Acum, am realizat ca el s-a abtinut cu mult tact in timpul pranzului, astepand pana am ramas singuri. Acum el nu s-a mai abtinut si a vorbit cu vehementa, cu o intensitate de nedescris.

“Nu! nu! – Tehnici de transformare – nu! – prostii! Trebuie sa distrugi! – distruge totul!…” Foarte repede, mi-a trecut prin minte un gand: cu cata usurinta un asemenea om poate fi inteles si interpretat gresit! Voiam sa ma inteleaga – stiam ca el voia sa inteleaga, dar cum sa-i cer asta; aceasta era problema. “Dar ce sa facem?” am repetat. Si el a raspuns: “Nimic – Eu sunt doar un om religios.” Aceasta parea o afirmatie definitiva, una uimitoare si derutanta pentru mine. Doar sase cuvinte, gandeam, insa cu sute de sensuri diferite, in functie de conditionarile fiecarei persoane. Poate ca era pur si simplu reformularea a ceea ce a spus Hristos: “Cautati mai degraba imparatia lui Dumnezeu, si toate acestea vor veni la voi.”

Insa nu doream sa ma gandesc la Hristos – Eu doream sa stiu ce insemna pentru Krishnamurti “un om religios”.

        “Ce este un om religios?”

Krishnamurti a schimbat tonul si ritmul. El vorbea acum linistit, cu incisivitate. “Iti voi spune ce este un om religios. Inainte de toate un om religios este un om care este singur – nu singuratic, ai inteles, ci singur – fara teorii sau dogme, fara nici o opinie, fara nici un fundal. El este singur si iubeste – este liber de orice conditionare si singur – si se bucura, este fericit. In al doilea rand, un om religios, trebuie sa fie atat barbat cat si femeie – nu ma refer sexual – dar el trebuie sa cunoasca natura duala a tuturor lucrurilor, un om religios trebuie sa simta si sa fie atat masculin cat si feminin. In al treilea rand – si acum maniera sa se intensifica din nou – fiind un om religios, trebuie sa distrugi tot – sa distrugi trecutul, sa distrugi convingerile, interpretarile, amagirile – distruge auto-hipnoza; distruge totul pana cand nu mai exista nici un centru; ai inteles, nici un centru.” Apoi el s-a oprit.

Nici un centru?

Dupa o tacere Krishnamurti a spus incet: “Atunci esti o fiinta religioasa. Atunci, vine linistea. Linistea totala.”

Uriasii munti din jurul nostru erau complet nemiscati si era o liniste infinita.