Jiddu Krishnamurti – Sunteti fiinte umane de mana a doua

Screen Shot 12-16-15 at 08.04 PM

Sunteţi produsul condiţionărilor voastre, sunteţi un produs al societăţii voastre, un produs al propagandei religioase si al altor tipuri de propagandă. Repetaţi ceea ce au spus altii. Aceasta este întreaga voastră educaţie. Sunteţi conditionati, nu sunteţi liberi, fericiţi, vitali, pasionaţi. Sunteţi fiinte umane înfricoşate, pline de autoritatea altora sau în mod particular de mica voastră autoritate, de puţinele voastre cunoştinţe. Sunteti fiinţe umane de mâna a doua, intelectual, emoţional.

De ce fiinţele umane din întreaga lume sunt prinse în tradiţii, indiferent că este o tradiţie de o zi, o săptămână sau de trei mii de ani? De ce?

Nu este nimic sacru cu privire la tradiţie, oricât de veche sau modernă ar fi. Creierul este purtătorul memoriei lui ieri, care este tradiţia, şi este speriat să o abandoneze deoarece nu se poate confrunta cu noul. Tradiţia devine securitatea noastră şi atunci când mintea este in siguranţa, aceasta este decandentă.

De secole am fost hrăniţi cu linguriţa de profesorii noştri, de autorităţi, de cărţile noastre, de sfinţii noştri. Noi cerem “Spune-mi despre asta, despre ceea ce se află dincolo de dealuri şi munţi, şi de întregul pământ!” şi suntem mulţumiţi cu descrierea lor, ceea ce înseamnă că trăim în cuvinte şi viaţa noastră este superficială şi goală. Trăim in ceea ce ni s-a spus. Suntem rezultatul a tot felul de influenţe şi nu este nimic nou în noi, nimic descoperit de noi înşine, nimic original, curat, limpede.

Mintea ta încearcă întotdeauna să trăiască în obicei, astfel încât să nu fie deranjată, astfel încât să nu trebuiască să gândească din nou şi din nou, să observe problemele într-un mod diferit. Tradiţia spune ceva şi tu o urmezi. Când accepţi şi urmezi o tradiţie, nu eşti perturbat, mintea este monotonă şi îi place să fie monotonă. Când insă eşti perturbat, te explici şi te îndepărtezi de gândirea ta obişnuită, astfel încât mintea ta nu este niciodată atentă, alertă, niciodată nu se întreabă, mereu pe jumătate adormită, adormită de tradiţie, de obiceiuri, de uzanţă.

Chiar cuvântul tradiţie înseamnă ceva transmis din generaţie in generaţie. Etimologic, cuvântul înseamnă “trădare”, “vânzare”. Tradiţia înseamnă a preda de la generaţie la generaţie anumite valori, anumite convingeri, idei, ritualuri, concepte, concluzii. Asta se petrece secol după secol precum un carusel, aplatizând fiinţele umane prin aceste valori, concluzii şi aşa mai departe. Iar atunci când aceste valori, concluzii, concepte, principii sunt date de o parte, aşa cum se întâmplă acum, ne întoarcem de unde am plecat, suntem violenţi, lacomi, nerăbdători, nesiguri, incerţi, fiinţe umane confuze. Asta e tot ce se întâmplă de fapt.

Dorinţa de a domina, de a impune şi de a fi ascultat pare a fi atât de apropiată omului, cu toată subtilitatea si cruzimea şi urâţenia. Dictatorii, preoţii şi capul familiei se pare că solicită această ascultare, supunere. Acest model se repetă peste tot. Această dorinţă pentru putere, poziţie şi prestigiu este încurajată din copilărie, prin comparaţie şi măsurare. Din acest conflict izvorăşte lupta pentru a realiza, pentru a dobândi, pentru a deveni, pentru succes şi împlinire.

Revoluţiile încearcă să oprească această decădere, dar acelaşi model este în curând repetat cu alţi dictatori ajunşi la vârf.

Dacă exită conformitate, nu poate exista libertatea, evident. Şi totuşi, mintea caută întotdeauna libertatea: mult mai inteligent, mult mai alert, mult mai conştient şi cu o necesitate tot mai mare.

Când explorezi totul cu privire la tine, când nu te mai agăţi de explicaţii, de cuvinte, de cărţi, de idei, de toate lucrurile pe care intelectul le inventează, şi le-ai respins pe toate, dar nu pentru că nu ai găsit satisfacţie în ele, atunci când ai serioase îndoieli, atunci când observi, când examinezi, atunci când pui întrebări şi nu există răspunsuri – cu excepţia celor oferite de cenuşa moartă a tradiţiei, a condiţionării, şi atunci când respingi toate acestea, profund şi total, cum cu siguranţa este necesar, atunci eşti singur, complet singur, deoarece nu poţi depinde de nimic.

Krishnamurti: Vreau să învăţ despre mine, “eu-l” care visează. Acum, voi aborda asta cu cunoştinţele acumulate din lectura lui Jung sau Freud sau a teologilor?

Interlocutorul: Citindu-l pe Freud voi afla despre Freud.

Krishnamurti: Asta este, domnule, învăţ despre Freud, nu învăţ despre mine. Prin urmare, atunci când învăţ prin Freud despre mine, eu nu mă observ; eu observ imaginea pe care Freud a creat-o cu privire la mine. Deci, trebuie să scap de Freud. Deci, am să-l dau deoparte nu doar pe Freud şi Jung, dar de asemenea şi cunoştinţele pe care le-am adunat despre mine ieri.

Să menţionăm din nou în mod clar: văd că trebuie să mă schimb complet, din rădăcina propriei mele fiinţe; eu nu mai pot depinde de nicio tradiţie, deoarece tradiţia a adus această colosală lene, acceptarea şi obedienţa; eu nu pot aştepta posibilitatea ca altcineva să mă ajute să mă schimb, nici vreun profesor, nici Dumnezeu, nici vreo credinţă, niciun sistem sau orice presiune sau influenţă din exterior. Ce se petrece atunci?

Ştii, ar fi minunat dacă nu ai afirma niciodată ceva care nu este propria ta descoperire. Niciodată să nu spui nimic care tu însuţi nu cunoşti. Niciodată să nu spui nimic care să nu înţelegi, care tu însuţi nu l-ai descoperit, iar atunci vei vedea că întreaga activitate a minţii tale trece printr-o extraordinară schimbare.

Sunteţi conştienţi de faptul că sunteţi mediocri? Răspunde-ţi pentru tine. Oamenii mediocri nu sunt nici mari, nici mici, doar se amestecă printre ceilalţi.

Dacă sunteţi conştienţi că sunteţi mediocri, ce înseamnă asta? Fiind săraci interior, facem mereu eforturi pentru a deveni mai “nobili”. Acest sentiment de mediocritate se manifestă în respectabilitatea exterioară. Şi există revolte împotriva mediocrităţii – hipioţii cu părul lung, nebărberiţi: este mereu aceeaşi mişcare. Sau vă alăturaţi unei comunităţi deoarece în interior nu aveţi nimic; alăturându-vă, deveniţi importanţi, şi aceasta este acţiune. Atunci când sunteţi conştienţi de această mediocritate, acest sentiment de insuficienţă, acest sentiment de singurătate, de adâncă frustrare, veţi vedea că acesta este acoperit de tot felul de activităţi.

Acest limbaj este liber, revelator şi inspirator. Acesta străpunge norii filosofiei, care ne încurcă gândirea şi reface izvorul acţiunii. Nivelează suprastructurile unei gimnastici verbale, care se clatină şi curăţă terenul de gunoi. Există ceva în afirmaţiile lui Krishnamurti care face lectura altor cărţi cu totul de prisos.

Your email is never published or shared.