Jiddu Krishnamurti – Suntem educati pentru a fi violenti

Screen Shot 12-18-15 at 06.40 AM

Aceasta este realitatea: suntem fiinţe umane violente. Din copilărie suntem crescuţi pentru a fi violenti, competitivi, bestiali faţă de ceilalţi. Noi niciodata nu ne confruntăm cu realitatea.

Violenţa joacă un rol extraordinar în viaţa noastră: niciodată nu ne întrebam dacă mintea poate fi lipsită în totalitate de violenţă. Noi am acceptat-o ca parte a vieţii, la fel cum am acceptat războiul ca mod de viaţă. Şi avem războaiele noastre preferate: mie poate nu-mi place un anumit război iar tu te superi deoarece preferi altele. Şi niciodată nu ne întrebăm dacă mintea poate fi cu adevărat, total şi profund, fară violenţă.

Aceasta este planeta noastră, nu a ta sau a mea. Suntem meniţi să trăim aici, ajutându-ne reciproc, nu distrugându-ne reciproc. Acesta nu este un non-sens romantic, ci o realitate. Dar omul a împărţit pământul, sperând astfel că îşi va găsi fericirea, securitatea, sentimentul de confort statornic. Până când nu vom realiza o schimbare radicală prin care să ştergem toate naţionalităţile, toate ideologiile, orice împărţire religioasă, şi să stabilim o relaţie globală în primul rând interioară, psihologică, înainte de a o realiza in exteriorvom continua mai departe cu războaiele. Dacă faceţi rău altora, dacă ii omorâţi pe alţii, fie din mânie sau prin crimă organizată care este numită război, tu – care eşti întreaga umanitate, nu o fiinţă umană separată luptând împotriva celorlalţi oameni – te distrugi singur. Aceasta este adevărata problemă, aspectul de bază pe care trebuie să-l înţelegem şi să-l rezolvăm, Până când nu vă veţi angaja, dedica eradicării acestei divizări naţionale, religioase, economice, veţi perpetua războiul. Sunteţi responsabili pentru toate războaiele, fie nucleare sau tradiţionale.

Intr-o lume care este atât de confuză şi violenta. In care exista toate formele de revoltă şi mii de explicaţii pentru aceste revolte, există speranţa că vor fi reforme sociale, opinii diferite şi mai multă libertate pentru om. In fiecare ţară, in orice zonă, sub egida păcii există violenţă; in numele adevărului există exploatare, mizerie; sunt milioane de oameni care suferă de foame; există suprimare sub marile tiranii, există multă nedreptate socială. Există războaie, serviciu militar obligatoriu şi eschivarea, fuga de acesta. Există o foarte mare confuzie şi o violenţa teribilă, ura este justificată, evazionismul în orice formă este acceptat ca normă de viaţă. Când cineva este conştient de toate acestea şi altul este confuz, nesigur cu privire la ce să facă, tu ce crezi, de partea cui ai fi. Ce poate cineva să facă? Să se alăture activiştilor sau să evadeze intr-un fel de izolare interioară? Să se întoarcă la vechile idei religioase? Să înfiinţeze o nouă sectă sau să meargă spre una conform propriilor prejudecăţi şi înclinaţii? Văzând toate acestea, în mod natural, firesc, vreau să ştiu ce să fac, ce să cred, cum să trăiesc o viaţă diferită.

Dacă putem găsi o lumină în noi înşine, un mod de viaţă fără violenţă, un mod de viaţă total religios, şi prin urmare fără frică, o viaţă stabilă interior, care nu poate fi atinsă de evenimentele exterioare, aceasta, cred eu, merită cu prisosinţa.

Pacea nu depinde de politicieni, de armată; ei au prea mult interes legitim. Ea nu depinde de preoţi şi de nici o credinţă. Toate religiile, întotdeauna au vorbit despre pace, dar au intrat in război. Asta este calea vieţii noastre.

Bărbaţii merg şi se măcelăresc reciproc; mergeţi să vă sacrificaţi aproapele – nu cu săbii, ci probabil să-i exploataţi din punct de vedere politic, religios, economic, nu-i aşa? Nu doriţi să preveniţi un iminent război, deoarece unii dintre voi vor să facă bani din asta. Viclenii vor să facă bani, iar proştii, de asemenea, vor dori să facă şi mai mulţi. Pentru Dumnezeu, priviţi urâţenia, cruzimea asta, domnule! Când ai ca finalitate câştigul din orice, rezultatul este inevitabil, nu-i aşa?

Violenţa este atunci când folosim cuvinte violente, atunci când facem un gest pentru a îndepărta o persoană, atunci când ne supunem deoarece există frică. Deci, violenţa nu este doar organizată, masacru în numele lui Dumnezeu, în numele societăţii sau al ţării. Violenţa este mult mai subtilă, mult mai profundă, iar noi investigăm adâncimile foarte profunde ale violenţei. Când spuneţi că sunteţi indian sau musulman, sau creştin sau european sau orice altceva, voi sunteţi violenţi. Vedeţi motivul pentru care există violenţă? Deoarece singur le separi de restul omenirii.

Eliberarea de violenţa implică libertate faţă de tot ceea ce omul instituie faţă de ceilalţi: credinţă, dogmă, ritualul, ţara mea, ţara voastră, dumnezeul tău şi dumnezeul meu, părerea ta, idealul meu… Toate acestea sprijină divizarea, separarea fiinţelor umane şi prin urmare conduc la violenţă.

David Bolim: Crezi că aşa ceva ar putea devia cursul omenirii departe de calea periculoasă pe care merge?

Krishnamurti: Da, asta este ceea ce cred eu. Dar pentru a devia acest curs de distrugere a omului, oamenii trebuie să asculte. Câţiva – zece oameni – trebuie să asculte! Ascultaţi această imensă chemare.

O expunere clară, actuală a problemei fundamentale a omului, împreună cu o invitaţie de a o rezolva în singurul mod în care poate fi rezolvată – prin şi pentru sine.

Your email is never published or shared.