site
	stats

Jiddu Krishnamurti – Razboiul: o spectaculoasa si sangeroasa proiectie de sine

Screen Shot 12-18-15 at 08.04 AM

Războiul este doar o expresie exterioară a stării noastre interioare, o expresie a acţiunilor noastre zilnice. Este mult mai spectaculos, mai sângeros, mai distructiv, însa este rezultatul comun al activităţilor noastre individuale. Prin urmare, tu şi cu mine suntem responsabili pentru război, şi ce putem face pentru a-l opri?

Ne întrebăm, dacă suntem foarte serioşi, de ce omul ucide alte fiinţe umane în numele lui Dumnezeu, în numele păcii. In numele unor ideologii, sau pentru ţara sa, indiferent care ar fi, sau pentru rege sau regină şi tot restul acestei chestiuni. Omul trăieşte pe acest pământ pe care îl distruge încet, şi de ce nu poate trăi în pace cu alte fiinţe umane? De ce există naţiuni separate, care înseamnă glorificarea tribalismului? Şi religiile sunt de asemenea în război unele cu altele. Ideologiile, indiferent dacă sunt ruseşti sau americane, sau orice altă ideologie, toate sunt în conflict, se războiesc unele cu altele. Şi trăind pe acest pământ timp de secole, de ce nu poate omul trăi în pace pe acest minunat pământ? Această întrebare trebuie pusă din nou şi din nou. O organizaţie ca aceasta a fost formată în acest scop. Care este viitorul acestei organizaţii? Ce se află dincolo de aceşti patruzeci de ani? Deci, se cuvine să ne întrebăm dacă noi, ca fiinţe umane, putem trăi in pace cu ceilalţi, în comunitate sau familie.

Avem agitaţia războiului in viaţa noastră zilnică, şi fară o transformare în noi înşine suntem legaţi de antagonisme naţionale şi rasiale, certuri copilăreşti cu privire la ideologii, crescând numărul soldaţilor, salutând steaguri, şi tot mai multe violenţe, care creează crima organizată.

Nu dorim să ne confruntăm cu aceste lucruri, nu vrem să ne confruntăm cu faptul că tu şi eu suntem responsabili pentru războaie. Tu şi cu mine vorbim despre pace, avem conferinţe, stăm în jurul unei mese şi discutăm, dar interior, psihologic, ne dorim puterea, poziţia. Suntem motivaţi de lăcomie, avem intrigi, suntem naţionalişti, suntem legaţi de credinţe, de dogme pentru care suntem dispuşi să murim şi să ne distrugem reciproc. Crezi că astfel de oameni, tu şi eu, pot avea pace în lume? Pentru a avea pace trebuie să fim paşnici. Pacea nu este un ideal.

Ţi-ai trimite copiii la război dacă i-ai iubi? Ii creşti cu atâta grijă, după care îi arunci pradă lupilor. Asta este ceea ce numeşti iubire. Există iubire atunci când există violenţă, ură, antagonism?

Interlocutorul: Vrei să spui că acest război este făcut de mine?

Krishnamurti: Da, este responsabilitatea ta. Tu l-ai determinat prin naţionalismul, lăcomia, invidia şi ura ta. Eşti responsabil pentru război, atâta timp cât ai toate acestea in inima ta, atâta timp cât aparţii unei naţionalităţi, credinţe sau rase. Doar cei care sunt liberi de toate aceste lucruri pot spune că nu au creat această societate. De aceea responsabilitatea noastră este să vedem, să ne schimbăm şi să-i ajutăm şi pe ceilalţi să se schimbe, fără violenţă şi fără vărsare de sânge.

Aţi avut in Europa două războaie cumplite, cu toată brutalitatea, cu exterminarea şi măcelul din lagărele de concentrare, şi totuşi nu v-aţi schimbat. Sunteţi în continuare germani, austrieci, ruşi, catolici şi toate celelalte. Deci, aţi acceptat asta ca un mod de viaţă, nu-i aşa? Evident. Şi poţi, de bună voie, normal, lăsa toate astea deoparte? Psihologic începe cu asta şi vezi unde te va duce. Poate face cineva asta?

Pentru a pune capăt războiului exterior trebuie să începi să pui capăt războiului din tine. Unii dintre voi vor da din cap şi vor spune: “Sunt de acord.” şi pleacă; şi fac exact la fel cum au făcut în ultimii zece sau douăzeci de ani.

O doamnâ din America a venit sa ma vadă cu un număr de ani in urmă, in timpul războiului. A spus câ şi-a pierdut fiul in Italia şi că mai avea un fiu de şaisprezece ani pe care dorea sâ-l salveze; aşa câ am vorbit despre asta. I-am sugerat câ, pentru a-şi salva fiul, ea ar trebui să înceteze a mai fie un american; ar trebui să înceteze a mai fi lacomă, să inceteze a mai aduna avere, să nu mai caute puterea, dominarea şi să fie morală, simplă nu simplă doar în îmbrăcăminte, in lucrurile exterioare, ci simplă în gândurile şi sentimentele ei, în relaţiile ei. Ea a spus: “Asta e prea mult. Îmi cereţi mult prea mult. Eu nu pot s-o fac deoarece circumstanţele sunt prea puternice pentru ca eu să le pot modifica.” De aceea ea era responsabilă pentru pierderea fiului ei.

Eram in norul de isterie al războiului când Krishnaji a deschis seria discuţiilor la Oak Grove, Ojai, in mai 1941. Fiind îngrijorat pentru el, l-am întrebat dacă în aceste circumstanţe neobişnuite nu ar putea diminua comentariile sale împotriva războiului. El nu a făcut-o, el şi-a exprimat punctul de vedere cât mai clar şi răspicat ca şi cum nu ar fi fost război, lovind “această crimă în masă, numită război” şi proclamând: “a ucide pe altul este cel mai mare rău.” El a dezarmat interlocutorii ostili cu o linişte, chiar cu blândeţe, reamintindu-le că problema nu era persoanele care nu erau de acord cu el ci ostilitatea înnăscută a acestora “Războiul din voi” spunea el – “este războiul care ar trebui să vă preocupe, şi nu războiul exterior”.

La un moment dat mă aşteptam să izbucnească un scandal. Nu am putut ajuta, dar am admirat calmul său in aceste circumstanţe, şi mă întrebam dacă i se va permite de către oficialităţi – care erau cu ochii pe el –  să-şi încheie aceste discuţii. Oamenii FBI-ului erau în public, printre auditori.