site
	stats

Jiddu Krishnamurti – O lume inegala

Screen Shot 12-16-15 at 07.59 AM

Vezi un cerşetor pe drum. De ce asta nu este un şoc pentru tine? De ce nu plângi? De ce plângi doar atunci când moare fiul tău? Nu plângem atunci, dar acum da. De ce? Există un ”de ce”, evident. Există un ”de ce”, deoarece suntem insensibili.

Omul a împărţit pământul ca şi cum ar fi al tău şi al meu. De ce?

Este posibil să facem o lume în câre “cei care au” şi “cei care nu au” să nu existe? Inţelegi problema? Realitatea este că lumea este împărţită în cei care sunt bogaţi, care sunt puternici, care au totul, poziţie, prestigiu şi cei care nu au. In lume există o enormă inegalitate din punct de vedere al capacităţii – omul care inventează avionul cu reacţie şi omul care lucrează cu plugul. Există un mare contrast al capacităţii – intelectuale, verbale, fizice. Am acordat o enormă valoare şi semnificaţie anumitor funcţii, şi astfel funcţia îşi asumă statutul şi poziţia. Atâta timp cât acordăm un anumit statut funcţiilor, care conduc la această inegalitate, la această diferenţă dintre cei care sunt incapabili şi cei care sunt capabili, această inegalitate va fi de nedepâşit.

Nu trebuie ca cineva să meargă în multe ţări pentru a vedea toate acestea; o poate observa mergând de-a lungul străzilor de aici, sau in Europa sau America. Necesităţile fizice pot fi mari unde materialismul este agresiv şi se poate cumpăra orice; dar atunci când cineva vine in această ţară, vede această sărăcie nemiloasă. Vede de asemenea lupta de clasă – eu nu folosesc termenul de luptă de clasă în sensul comunist ci doar pentru a observa un fapt, fără a-l interpreta in niciun fel. Vede divizarea religiilor – creştin, hindus, musulman, buddhistcu diferitele lor subdiviziuni, toate inghesuindu-se pentru a converti sau pentru a arăta o altă cale, o cale diferită.

Când loveşti cu piciorul oamenii care nu sunt importanţi pentru tine şi lingi cizmelor celor care sunt deasupra ta, oficialii, politicienii, cei mari, nu exista un sentiment de teamă în asta? De la cei mari ai speranţa de a obţine ceva, prin urmare eşti respectuos. Dar oamenii săraci ce-ţi pot da? Deci pe săraci îi dispreţuieşti, îi tratezi cu dispreţ, nu te uiţi la ei, nu te priveşte că ei tremură în frig, ca sunt murdari şi înfometaţi. Insă vei oferi celor mari chiar şi din puţinul pe care îl ai, pentru a primi mai multe favoruri din partea lor.

Aţi remarcat în ziare şi reviste, spaţiul mare acordat politicii, cuvintelor şi activităţilor politicienilor? Desigur, se acordă atenţie şi altor ştiri, dar ştirile politice predomină; viaţa economică şi politică a devenit cea mai importantă. Circumstanţele exterioare – confort, bani, poziţie şi putere – par să domine şi să modeleze existenţa noastră. Spectacolul exterior titlul, ţinuta, salutul, steagul, au devenit tot mai importante, iar adevăratul proces al vieţii a fost uitat sau îndepărtai intenţionat.

Noi investigăm împreună. Vorbitorul nu este important. Iar vorbitorul chiar înţelege acest lucru. Important este ca tu şi vorbitorul să investigaţi împreună, să gândiţi împreună, apoi dacă avem o minte comună putem acţiona împreună. Noi putem determina apariţia unei societăţi diferite, împreună.

Interlocutorul: Cum se poate trece, progresa, de la o formă de societate la alta fără conflict? De ce “cei care au” nu renunţă de bunăvoie la averea lor, trebuind să fie forţaţi şi acest conflict aduce o nouă ordine socială, un mod nou de viaţă. Asta nu se poate face paşnic. Noi nu vrem să fim violenţi, dar trebuie să ne confruntăm cu realitatea.

Krishnamurti: Presupui că ştii cum ar trebui să fie o nouă societate şi că ceilalţi nu ştiu, tu singur ai această extraordinară cunoaştere şi eşti dispus să-i lichidezi pe cei care-ţi stau în cale. Această metoda despre care tu crezi că este esenţială va aduce numai opoziţie şi ură. Ceea ce tu ştii este doar o altă formă de prejudecată un alt mod de condiţionare. Orice răspuns al gândirii este condiţionat, şi a realiza o revoluţie bazată pe gândire sau idee înseamnă a perpetua ceea ce a fost, într-o formă modificată. Tu in esenţa eşti un reformator şi nu un revoluţionar adevărat.

Nefiind capabili de schimbări interioare, psihologice, ne îndreptăm către factorii exteriori: transformarea mediului, structura socială şi economică, iar omul va dori inevitabil să le schimbe! Ceea ce s-a dovedit a fi in totalitate fals, chiar dacă comuniştii insistă cu această teorie. Şi autorităţile religioase spun: crede, acceptă, abandonează-te în mâinile a ceva mai mare din afara ta. Şi asta şi-a pierdut veridicitatea, deoarece nu este adevărat, este doar o invenţie intelectuală, o structură verbală care nu are nicio profunzime. Identificarea cu naţiunea, de asemenea, a adus războaie îngrozitoare, mizerie, confuzie şi o tot mai mare divizare. Văzând toate acestea, ce vei face? Vei evada la mănăstire, vei învăţa meditaţia zen, acceptând o teorie filosofică şi singur te vei angrena in acestea ca mijloace de evadare şi de auto-hipnoză. Dacă observi toate acestea cu adevărat, efectiv, nu verbal sau intelectual, şi văzând că toate acestea nu duc nicăieri, nu vei abandona în mod inevitabil totul, negând toate acestea, total, complet?

Foamea este foame. Nu este foamea ta sau a mea. Este foame.

Egalitatea nu este posibilă dacă nu există iubire. Iubirea este cea care distruge sensul inegalităţii.

Imi amintesc un sfat profund dat de Krishnamurti încă din 1976. Krishnamurti, Mary Zimbalist şi eu eram în Malibu. La masa de prânz s-a discutat despre îmbătrânire şi despre oamenii care au boli grave şi handicap. Am afirmat că nu aş mai dori să trăiesc dacă aş ajunge handicapată sau paralizată. Răspunsul său a fost oarecum ciudat.

El a spus: ”Ce aroganţă! Există milioane de oameni handicapaţi şi defavorizaţi din punct de vedere fizic şi mental. Nu poţi dicta în ceea ce priveşte viaţa. Oricum ar fi confruntă-te cu asta cu inteligenţă.”