site
	stats

Jiddu Krishnamurti – Nu se poate negocia cu moartea

Screen Shot 12-16-15 at 09.34 AM

Ştii ce este viaţa ta, nu-i aşa? Este o bătălie din momentul în care te naşti şi până când vei muri, o serie nesfârşită de conflicte, o serie de eforturi disperate care nu conduc nicăieri, cu excepţia faptului de avea mai mulţi bani, mai multă plăcere, mai multe lucruri. Aceasta este viaţa ta zilnică, urâtă, brutală. Ştii foarte bine asta şi ţi-e frică să o laşi şi să pleci. Vei fi obligat s-o laşi şi să pleci atunci când vei muri: nu se poate negocia cu moartea.

Luaţi de exemplu o frunză primăvara – cât este de delicată, şi are totuşi extraordinara putere de a rezista vântului; vara se maturizează şi toamna se îngălbeneşte şi apoi moare. Ea este unul din cele mai frumoase lucruri pe care le vedem. Este o întreagă mişcare de frumuseţe şi vulnerabilitate. Frunza care este foarte delicată devine viguroasă, capătă formă, înfruntă vara, iar apoi, când vine toamna, devine aurie. Este o perpetuă mişcare de la o frumuseţe la alta. Există o plenitudine in frunza de primăvară, precum şi în frunzele moarte.

De ce omul nu poate trăi şi muri in acest fel? Ce anume îl distnige, îl macină de la început până la sfârşit? Priviţi un copil de zece, doisprezece sau treisprezece ani – cât de plin de veselie este el. La patruzeci de ani el devine dur şi greoi, comportamentul şi faţa i se schimbă. El este prizonierul unui model.

Şi aceasta este de asemenea o formă de moarte: a fi în închisoarea porpriei activităţi, centrat în sine la nesfârşit. Când eşti prins în propriile gânduri, in propria suferinţă, în superstiţiile tale, în ucigătoarele tale obiceiuri şi necugctări zilnice, asta este de asemenea moartea – nu doar sfârşitul corpului.

Ai trăit zece ani, treizeci sau optzeci de ani; ce ai tăcut cu viaţa ta? Nu spune: “voi continua in viaţa viitoare.” Există doar prezentul, frumuseţea prezentului, bogăţia prezentului. Aveţi această viaţă, acest extraordinar lucru numit viaţă. In care există durere, plăcere, frică, vinovăţie şi toate toturile şi singurătatea şi disperarea vieţii, dar şi frumuseţea vieţii. O ai, şi ce faci cu ea? Intreabă-te, şi este foarte important să te întrebi şi să-ţi răspunzi, nu pentru vorbitor, ci pentru tine.

Când te întrebi asta, nu mergi la culcare cu tristeţe pentru că nu ai făcut nimic, nu ai făcut absolut nimic. O viaţă ţi-a fost dată, cel mai preţios lucru din lume, şi tu ce ai făcut? Ai distorsionat-o, ai torturat-o, ai sfâşiat-o in bucăţi, ai împărţit-o, ai adus in ea violenţa, distrugerea, ura, trăieşti fără iubire, fără compasiune, fără pasiune.

Deci, când vă puneţi această întrebare, şi sper că v-o puneţi serios – ce ai făcut cu viaţa ta. Inevitabil, dacă nu sunteţi deloc sensibili, veţi avea lacrimi în ochi. Dar aceste lacrimi vor fi deoarece vă gândiţi la trecut, aceste lacrimi vor fi de auto-compătimire. Aşa că nu trebuie să aveţi lacrimi când vă puneţi această întrebare, iar răspunsul se află numai în prezent, nu în viitor sau trecut. Asta înseamnă ce faci acum cu viaţa care ţi-a fost dată – acum, nu mâine!

Sunteţi cu toţii speriaţi de moarte, nu-i aşa? Sau credeţi intr-o viaţă următoare şi prin urmare nu sunteţi speriaţi. V-aţi raţionalizat viaţa, ştiind că aceasta va ajunge la sfârşit, această viaţă mică, de proastă calitate, pe care o trăiţi. Sunteţi speriaţi de asta şi prin urmare spuneţi: ”s-o raţionalizăm, să ne gândim ce facem, să clarificăm”.

Intreaga Asie crede într-o viaţă viitoare, milioane de oameni cred în reîncarnare. Dacă crezi în reîncarnare, atunci ceea ce contează este modul în care trăieşti azi, deoarece vei plăti pentru asta în viaţa viitoare – cum trăieşti, ceea ce faci, ce gândeşti, cât eşti de moral. Deci, chiar dacă poţi crede în reîncarnare, contează modul în care trăieşti acum. Deci, trebuie să te confrunţi cu moartea, nu să amâni până la bătrâneţe, până când vei avea un accident, o boală şi aşa mai departe. Trebuie s-o întâlneşti, trebuie s-o înţelegi, nu să îţi fie frică de ea.

Spunem că trebuie să înţelegem viaţa şi să evităm moartea. Dar dacă vezi viaţa ca un întreg, atunci ce este moartea? Organismul, datorită uzurii, bolii şi tot restul, va avea un sfârşit; acesta vine mai repede atunci când există conflict. Deci poţi spune: “acesta este sfârşitul, finalul” sau “acesta este sfârşitul întregii structuri şi naturi a eu-lui care crează împărţirea între eu şi tu”. Acum, “eu” pot să mor, nu la final, ci în fiecare zi? Atunci veţi şti ce este moartea, astfel încât mintea să fie mereu proaspătă mâine pentru că a murit pentru trecut. Fă-o. Mori pentru plăcerea ta, pentru proprietăţile tale; asta este ceea ce eşti tu – proprietăţile pe care le-ai acumulat în mintea ta, ceea ce tu numeşti cunoaştere.  Aşa că mori în fiecare zi faţă de ceea ce ai acumulat. Asta înseamnă golirea minţii de tot ceea ce cunoaştem, ceea ce înseamnă că mintea devine în totalitate inocentă. Şi doar această minte are această extraordinară calitate de religiozitate şi puritate.

Interlocutorul: Pot să-ţi pun doar o întrebare? In ce fel ar trebui să-şi trăiască cineva viaţa zilnică?

Krishnamurti: Ca şi cum ar trăi o singură zi, ca o singură oră.

Interlocutorul: Cum?

Krishnamurti: Dacă ai avea doar o oră pentru a trăi, ce ai face?

Interlocutorul: Nu ştiu.

Krishnamurti: Nu ţi-ai aranja necesităţile exterioare, afacerile, testamentul şi aşa mai departe? Nu ţi-ai chema familia şi prietenii să le ceri iertare pentru neplăcerile pe care poate le-ai creat lor şi să-i ierţi pentru orice rău pe care ţi l-au făcut? Nu ai muri complet pentru lucrurile minţii, pentru dorinţe şi pentru lume? Şi dacă o poţi face pentru o oră, atunci o poţi face de asemenea pentru zilele şi anii care au rămas.

Interlocutorul: Asta este oare posibil?

Krishnamurti: Incearcă şi vei afla.