site
	stats

Jiddu Krishnamurti – Este Dumnezeu o inventie?

Screen Shot 12-17-15 at 12.55 PM

Ce ai spune dacă nu ai fi fost condiţionat de religia ta, de temerile tale; ce ai spune despre Dumnezeu? Desigur, Dumnezeu este o minunată investiţie – puteţi predica despre Dumnezeu şi puteţi face mulţi bani – cum fac unii.

Intrebare: Tu crezi în Dumnezeu?

Krishnamurti: Fie pui această întrebare din curiozitate să afli ce cred eu, fie doreşti să descoperi dacă există Dumnezeu. Dacă eşti doar curios, firesc nu există niciun răspuns, dar dacă vrei să afli tu însuţi dacă există Dumnezeu, atunci trebuie să abordezi această cercetare fără prejudecăţi; trebuie să abordezi asta cu o minte proaspătă, nici cu credinţa, nici cu necredinţa.

De-a lungul veacurilor omul a căutat ceva dincolo de el însuşi, dincolo de bunăstarea materială – ceva ce numim Dumnezeu sau realitate, sau o stare atemporală, ceva ce nu poate fi perturbat de nici o circumstanţă a gândirii sau a corupţiei umane. Şi, negăsind acest ceva fără nume, căutându-l dintotdeauna intr-o mie de nume, el a cultivat credinţa – credinţa într-un mântuitor sau într-un ideal.

Cum poate mintea, care este atât de condiţionată, care este modelată de mediu, prin cultura in care ne naştem, a găsi ceea ce nu este condiţionat? Cum poate o minte care este mereu in conflict cu ea însăşi a găsi ceea ce niciodată nu este în conflict? Deci, în această investigare, căutarea nu are nicio semnificaţie. Ceea ce are sens şi semnificaţie este dacă mintea poate fi liberă – liberă de frica, liberă de toate luptele mărunte, egoiste, liberă de violenţă, şi aşa mai departe. Poate mintea, mintea ta, să se elibereze de toate acestea? Aceasta este adevărata investigare, şi când mintea este cu adevărat liberă, numai atunci este capabilă, fără nicio iluzie sau amăgire, să se întrebe dacă există sau dacă nu există ceva care este absolut, adevărat, care este atemporal, incomensurabil.

Nu “lumea cealaltă” este importantă, ci faptul că eşti in această lume. Tu eşti această viaţă de invidie, violenţă, iubire efemeră, ambiţie, frustrare, frică: şi de asemenea eşti dornic să scapi de toate acestea şi să mergi spre ceea ce numeşti “cealaltă lume”, permanenţa, sufletul, atman. Dumnezeu, şi aşa mai departe. Fără înţelegerea acestei vieţi, făra a fi liber de invidie, de plăcerile şi durerile ei, celălalt tărâm este doar un mit, o iluzie, un ideal inventat de o minte speriată care caută securitatea.

Credinţa ta în Dumnezeu îţi oferă experienţa a ceea ce tu numeşti Dumnezeu. Vei experimenta întotdeauna ceea ce crezi, şi nimic altceva. Şi asta invalidează experienţa ta. Creştinul va vedea fecioare, îngeri şi pe Hristos, iar hinduşii vor vedea divinităţi similare intr-o extravagantă pluralitate. Musulmanii, buddhiştii, evreii şi comuniştii sunt la fel. Credinţa condiţionează tot ceea ce presupune o dovadă proprie. Nu este important ceea ce crezi, ci doar să nu ai deloc credinţe. De ce ai avea credinţe? Deoarece exista frica, nesiguranţa vieţii, frica de necunoscut, absenţa securităţii in această lume aflată într-o continuă schimbare?

In India oamenii sunt condiţionaţi într-un fel: ei cred in diferiţi zei. In Europa ei cred intr-un anumit Dumnezeu, în fiul lui Dumnezeu, in Absolut, şi aşa mai departe. Dar exista oameni care niciodată nu au auzit de Hristos şi zic: “Cine este acesta? Dumnezeul meu este mai important decât acest om”. Deci totul depinde de condiţionările voastre. Mulţi nu văd asta. Atunci când mintea este liberă de această condiţionare, ce este Dumnezeu? Deci, de aceea, omul din frica lui, din extraordinara sa singurătate şi deznădejde, spune că trebuie să existe ceva care să-l protejeze – imaginea tatălui pe care o venerează. Deci omul îl creaza pe Dumnezeu.

A fi teist sau ateu, pentru mine ambele sunt absurde. Dacă ai şti ce este Adevărul, ce este Dumnezeu, nu ai fi nici teist, nici ateu, deoarece in această conştientizare credinţa este inutilă. Deci, pentru a-l descoperi pe Dumnezeu sau Adevărul, mintea trebuie să fie liberă de toate obstacolele care au fost create de-a lungul secolelor, bazându-se pe nevoia de auto-protecţie şi securitate.

Sadhu i-a spus lui Krishnaji: “Domnule, de paisprezece ani m-am dedicat meditaţiei, dar nu sunt capabil a obţine samadhi. Am practicat meditaţia, dhyana, dar nu am fost capabil sâ-i pătrund adâncimile. Aş putea face asta? Aţi putea să-mi spuneţi care sunt obstacolele?”

Krishnaji i-a cerut să descrie tipurile de practici meditative pe care le-a urmat. După ce l-a ascultat, el a spus: “îţi dai seama că încă urmăreşti să dobândeşti? Deschide-ti pumnul. Nu este nimic de dobândit.”

Pentru câteva minute Sadhu a rămas tăcut. Apoi el s-a ridicat şi s-a prosternat înaintea lui Krishnaji, care apoi i-a cerut să mai rămână un pic. După un timp Sadhu a spus: “Domnule, vreau să vă mai pun o întrebare. Este oare impactul personalităţii tale, care mi-a oferit această experienţa? Aceasta se datorează gurugripa dumneavoastră? (graţia gurului)”

Krishnaji a răspuns: “Ştiam că o să pui această întrebare. De aceea te-am rugat să mai rămâi un timp. Asta nu înseamnă a dobândi ci a renunţa. Eliberează-ţi pumnul. Lasă totul.” El s-a oprit pentru un moment după care a spus. “Este din nou mintea care pune această întrebare? Ai fost prins in ea din nou. Te-am scos din ea, dar te-ai întors din nou la ea. Dacă eşti ferm pe această poziţie şi dai drumul la tot. “aceasta” va veni. “Aceasta” va veni nu pentru că tu o vrei, doar va veni.

carmen -

il ador pe acest om foarte multe am invatat de la dansul am vazut si discutiile lui J.K cu dr allen foarte interesante…SPER SA-L DESCOPERE CAT MAI MULTA LUME…