Jiddu Krishnamurti – Despre existenta lui Dumnezeu

k-bw4

Krishnamurti: Daca aveti o dovada a existentei lui Dumnezeu, atunci nu este Dumnezeu (rasete), deoarece este o dovada a mintii. Cum il poate mintea dovedi sau infirma pe Dumnezeu? Prin urmare Dumnezeu este o proiectie a mintii in functie de satisfactiile tale, apetitul, placerea sau frica ta. Acest ceva nu este Dumnezeu, ci doar o creatie a gandirii, o proiectie a cunoscutului, care este trecutul. Ceea ce este cunoscut nu este Dumnezeu, desi mintea poate sa-l caute, poate activa in cautarea lui Dumnezeu.

Cel care intreaba spune ca rugaciunile sale primesc raspuns si intreaba daca acest lucru este o dovada a existentei lui Dumnezeu. Nu vrei o dovada de iubire? Atunci cand iubesti pe cineva, cauti o dovada? Daca cer o dovada de iubire, este aceasta iubirea? Daca esti iubit de sotia si copilul tau, si tu vrei o dovada, atunci iubirea este cu siguranta o afacere. Deci, rugaciunea ta catre Dumnezeu este doar o negociere. (rasete). Nu radeti acolo, urmariti asta cu seriozitate, ca o realitate.

Cel care a intrebat se apropie de Dumnezeu prin rugaciune si apeluri. Nu puteti gasi realitatea prin sacrificiu, prin respect, prin responsabilitate, deoarece acestea sunt mijloace care au o finalitate, un scop, iar scopul nu este diferit de mijloace. Mijloacele au o finalitate, un scop.

O alta parte a intrebarii este: “Ma rog la Dumnezeu, si rugaciunile mele primesc raspuns”. Sa examinam. Ce vrei sa spui prin rugaciune? Te rogi atunci cand esti plin de bucurie, cand esti fericit, atunci cand nu exista confuzie, nici nefericire? Te rogi atunci cand exista nefericire, frica, cand esti tulburat, in criza, iar rugaciunea este o implorare, o petenta. Cand esti in suferinta, vrei pe cineva care sa te ajute, o entitate superioara, care sa-ti ofere o mana de ajutor, si acest proces de implorare in diferite forme, se numeste rugaciune.

Deci, ce se intampla? Intinzi vasul tau cersind cuiva; nu conteaza cine este – un inger, sau propria-ti proiectie pe care tu o numesti Dumnezeu. In momentul in care cersesti, implorand, ceri ceva – insa daca acel ceva este real sau nu, este o alta intrebare. Doresti ca nefericirea si confuzia ta sa fie rezolvata, asa ca spui expresiile tale traditionale, te intorci la devotiunea ta, si repetarea constanta face mintea linistita.

Doar ca aceasta nu este liniste – mintea este doar distrasa si adormita. In aceasta liniste indusa, cand exista rugaciune, exista un raspuns. Dar nu este deloc un raspuns de la Dumnezeu – este de la propriile tale proiectii. Iata raspunsul la aceasta intrebare. Insa nu sunteti interesati de toate acestea, de aceea puneti intrebarea. Rugaciunea ta este implorare – esti interesat doar de a obtine un raspuns la rugaciunea ta, deoarece doresti sa te eliberezi de probleme. Ceva iti roade inima, si prin rugaciune te auto-linistesti.

In aceasta liniste artificiala, auto-indusa, exista un raspuns – evident satisfacator, altfel l-ai respinge. Rugaciunea ta este satisfacere, si prin urmare este ceea ce tu ti-ai creeat. Proiectia ta este cea care te ajuta – este un anume tip de rugaciune. Apoi mai exista tipul deliberativ de rugaciune pentru a face mintea linistita, receptiva si deschisa. Cum poate fi deschisa mintea atunci cand este conditionata de traditie, de fundalul trecutului? Deschiderea implica intelegerea, capacitatea de a urma imponderabilul. Cand mintea este captiva, legata de o credinta, nu poate fi deschisa.

Cand este “deschisa” intentionat, orice raspuns primit este o auto-proiectie. Doar atunci cand mintea este neconditionata, atunci cand stie sa gestioneze fiecare problema care apare – doar atunci nu mai exista nici o problema. Atata timp cat fundalul continua, acesta de a fi deschis fara nici o respingere sau justificare fata de ceea ce este; si de aceasta incercati sa scapati prin rugaciune.

Your email is never published or shared.