Jiddu Krishnamurti – De ce avem credinte?

Screen Shot 12-17-15 at 10.44 AM

Se pare că pentru majoritatea dintre noi credinţa de un anumit fel este necesară: credinţa în fraternitate, în sfârşitul războiului, în sfârşitul suferinţei, în pacifism, într-o viaţă mai bună. De ce trebuie să avem vreo credinţă?

De ce vrei să crezi în ceva? De ce crezi în unitatea tuturor fiinţelor umane? Noi nu suntem uniţi, aceasta este realitatea: de ce crezi în ceva care este nereal?

Tu “crezi” că soarele răsare? El este acolo, îl poţi vedea, nu trebuie să crezi în asta!

Ai multe credinţe, diferite, însă credinţa ta nu are nicio realitate. Realitatea este ceea ce eşti, ceea ce faci, ceea ce gândeşti, iar credinţa ta este pur şi simplu o evadare din viaţa ta monotonă, stupidă şi crudă.

Puteţi crede sau nu în Dumnezeu, dar această credinţă înseamnă foarte puţin în viaţa zilnica, unde trişaţi, unde distrugeţi, unde sunteţi ambiţioşi, lacomi, geloşi, violenţi. Crezi în Dumnezeu sau intr-un mântuitor sau într-un guru, dar rămâi încă atât de departe încât toate acestea nu-ţi ating viaţa zilnică.

Când credinţa devine extrem de importantă, atunci sunteţi dispuşi să sacrificaţi totul pentru asta; dacă acea credinţă este reală sau nu, nu are nicio importanţă, nu contează, atâta timp cât oferă confort, securitate şi un sensiment de permanenţă.

Cerem protecţia zeilor pe care noi i-am creat. Este cu adevărat extraordinar, fantastic!

Este cu adevărat o problemă foarte interesanta, chestiunea credinţei şi a cunoaşterii. Acestea reprezintă o parte extraordinară din viaţa noastră! Cât de multe credinţe avem!

Cei care au aruncat bomba atomică de la Hiroshima au spus că Dumnezeu era cu ei; cei care au zburat din Anglia pentru a distruge Germania au spus că Dumnezeu le-a fost co-pilot. Dictatorii, prim-miniştrii, generalii, preşedinţii, toţi vorbesc despre Dumnezeu, ei au o imensă credinţă în Dumnezeu. Oamenii care au spus că au credinţă în Dumnezeu aproape au distrus lumea, iar lumea este intr-o mizerie totală.

Toată propaganda este falsă, iar omul trăieşte in propagandă: de la săpun la Dumnezeu.

Un om care ucide din ură sau furie este privit ca un criminal şi condamnat la moarte. Cu toate acestea omul care in mod deliberat bombardează mii de oameni de pe faţa pământului in numele ţării sale, este onorat, decorat şi privit ca erou. Animalele sunt ucise pentru hrană, pentru profit, sau pentru aşa-numitul sport; toate acestea sunt ucise pentru “bunăstarea” omului. Se fac progrese extraordinare în tehnologie, pentru uciderea unui număr cât mai mare de oameni în doar câteva secunde şi la distanţe cât mai mari. Mulţi oameni de ştiinţă se ocupă cu asta, iar preoţii binecuvântează bombardierele şi navele de război.

Care sunt cauzele războiului, religioase, politice sau economice? Evident credinţa, fie in naţionalism, intr-o ideologie sau intr-o anumită dogmă. Ne-am săturat de credinţe, idei şi dogme şi prin urmare dăm naştere nemulţumirii. Criza actuală are un caracter excepţional, iar noi ca fiinţe umane trebuie să urmăm fie calea unui conflict constant şi războaie permanente – care sunt rezultatul acţiunilor noastre zilnice sau altfel, a vedea cauzele războiului şi a le abandona definitiv din viaţa noastră.

Credinţa vine în fiinţă atunci când există frica. Când cineva vede lucrurile trecătoare ale vieţii -in care nu exista nicio certitudine, nu există securitate, confort, doar o intensă suferinţă – şi astfel gândirea proiectează ceva care are atributul permanenţei, numit Dumnezeu, în care mintea omului se simte confortabil.

Credinţa nu este realitate. Credinţa ta este un rezultat al fundalului religiei tale, a fricilor tale, iar non-credinţa comuniştilor şi a altora este de asemenea rezultatul condiţionării lor. Pentru a descoperi ce este adevărul, mintea trebuie să fie liberă de credinţă şi de non-credinţă.

Eu nu atac credinţele. Incercăm doar să aflăm de ce am acceptat credinţa; şi dacă putem înţelege motivele, cauzalitatea acceptării, atunci am putea fi capabili nu doar să înţelegem de ce o facem, ci de asemenea să fim liberi de ea. Putem vedea cum credinţele politice şi religioase, naţionaliste şi diverse alte tipuri de credinţe, separă oamenii, duc la conflict, confuzie şi antagonism, ceea ce este un fapt evident şi totuşi nu suntem dispuşi să renunţăm la ele. Este posibil să trăim in această lume fără nicio credinţă – nu schimbând credinţele, nu substituind o credinţă cu alta – ci a fi in întregime liber de toate credinţele, astfel încât să întâlnim viaţa reînnomdu-se în fiecare clipa?

Observaţiile şi explorările lui Krishnamurti asupra omului modern sunt profunde şi pătrunzătoare şi oferite cu o dezarmantă simplitate şi sinceritate. A-i asculta şi a-i citi gândurile înseamnă a te confrunta tu însuţi cu lumea, ca o uimitoare prospeţime a dimineţii.

Your email is never published or shared.