site
	stats

Jiddu Krishnamurti – Capcana divertismentului

Screen Shot 12-16-15 at 07.44 AM

Urmărind toate acestea, în diferite părţi ale lumii, observăm cum mintea fiind ocupată cu divertismentul, distracţia, jocurile, chiar dacă cineva nu este deloc preocupat de acestea, trebuie totuşi să se întrebe în mod inevitabil: Care este viitorul? Unde şi la ce duc toate acestea?

Ne întrebăm care este viitorul omenirii, viitorul tuturor acestor copii? Vezi la televizor un nesfârşit divertisment de dimineaţă până târziu în noapte. Reclamele susţin sentimentul că vă distraţi. Există divertismentul sportiv – treizeci, patruzeci de mii dc oameni care urmăresc câţiva oameni din arenă, strigând până răguşesc. Şi tu, de asemenea, mergi şi urmăreşti ceremoniile care se desfăşoară într-o mare catedrală sau vreun ritual, care de asemenea sunt forme de divertisment. Tu numeşti asta religios, sfant, dar acestea sunt totuşi divertisment – o experienţă romantică, sentimentală, o senzaţie de religiozitate.

Atunci când industria de divertisment preia controlul, atunci când tinerii, studenţii, copiii sunt în mod constant instigaţi spre plăcere, spre fantezie, spre senzualitate romantică, cuvintele reţinere şi austeritate sunt date deoparte şi nimeni niciodată nu se gândeşte la ele. Tu probabil nu vei asculta acest lucru, ce anume implică austeritatea. Incă din copilărie aţi fost învăţaţi să vă distraţi şi să evadaţi din voi înşivă prin divertisment, religios sau de altă natură şi când majoritatea psihologilor spun că trebuie să exprimi tot ceea ce simţi şi că orice formă de reţinere sau constrângere este dăunătoare, conduc la diferite forme de nevroză, firesc, tu intri tot mai mult şi mai mult în lumea sportului, a distracţiei şi divertismentului, toate acestea ajutându-te să evadezi din tine însuţi.

Cei bogaţi evadează în cluburi de noapte, în distracţii, în maşini, călătorii. Şi cei inteligenţi şi ingenioşi vor să evadeze, să uite de ei înşişi, aşa că încep să inventeze, să susţină credinţe extraordinare. Şi cei proşti doresc acelaşi lucru şi astfel ei urmează alţi oameni, ei au un guru care le spune ce să facă. Cei ambiţioşi, de asemenea evadează făcând ceva. Deci, cu toţii, atunci când ne maturizăm, când creştem mari, vrem să uităm de noi şi vom încerca să găsim ceva mai mare, cu care să ne identificăm.

In lumea plăcerilor senzualitatea a devenit foarte importantă. Plăcerea simţurilor, gândirea vicleană şi subtilă, cuvintele şi imaginile făurite de mintea şi de mâna omului, constituie cultura şi educaţia, plăcerea violenţei şi plăcerea sexuală. Omul este modelat în forma plăcerii şi întreaga existenţă religioasă sau de altă natură este o căutare a acesteia. Când mintea nu este liberă şi conştientă, atunci senzualitatea devine un factor de corupţie şi asta se petrece în lumea modernă.

Cinematografele, revistele, povestirile, modul în care se îmbracă femeile, totul ne conduce gândul către sex. De ce? De ce acesta a devenit o problemă centrală în viaţă? Când există atât de multe lucruri care ne cheamă, care ne atrag atenţia, întreaga noastră gândire va fi atrasă de sex. De ce minţile noastre sunt ocupate cu acesta? Deoarece acesta este o cale ultimă de scăpare, de evadare, nu-i aşa?

Ce lucru straniu este singurătatea şi cat de înspăimântătoare este! Noi înşine nu ne îngăduim niciodată să ne apropiem de ea; şi dacă din întâmplare o facem, fugim repede departe de aceasta. Vom face orice pentru a scăpa de singurătate, să ne ascundem de ea. Preocupările noastre conştiente şi subconştiente încearcă să o evite sau să o depăşească. Te poţi pierde intr-o mulţime şi totuşi să fii extrem de singur. Poţi fi foarte activ şi singurătatea să se strecoare tăcută în tine; lasă cartea jos şi ea devine prezentă. Distracţiile şi băuturile nu ne pot îneca singurătatea; o putem evita temporar, dar atunci când buna diospoziţie şi efectele alcoolului au trecut, frica de singurătate revine.

Devenind conştienţi de această mizerie, de acest gol al singurătăţii, încerci să-l îmbogăţeşti, să-l umpli cu cunoaştere sau acţiune, cu distracţie sau mister. Cu cât mai mult încerci să-l umpli, să-l acoperi, cauza reală a singurătăţii va fi tot mai profund îngropată.

Nimeni nu te poate băga psihologic în închisoare eşti deja acolo!