site
	stats

Jiddu Krishnamurti – Am facut din religie un circ

Screen Shot 12-17-15 at 08.08 AM

Mintea religioasă nu are nimic de-a face cu credinţa în Dumnezeu; ea nu are nicio teorie, filosofie sau concluzie, deoarece este neînfricată, şi prin urmare nu are nevoie de credinţă.

De-a lungul istoriei, teologiei am fost asiguraţi de liderii religioşi că dacă facem anumite ritualuri, dacă repetăm unele rugăciuni sau mantre, in conformitate cu anumite tipare, suprimându-ne dorinţele, controlându-ne gândurile, sublimându-ne pasiunile, limitându-ne poftele, practicând abstinenţa sexuală, iar după ce ne-am torturat suficient mintea şi corpul vom putea descoperi ceva dincolo de această mică viaţă. Şi asta este ceea ce milioane de aşa-zişi oameni religioşi au făcut de-a lungul timpului, fie în mod izolat, retrăgându-se in deşert, în munţi, intr-o peşteră sau rătăcind dintr-un sat in altul cu un bol de cerşit, sau în grup, mergând la o mănăstire, forţându-şi mintea să se conformeze unui model stabilit. Doar o minte torturată, o minte fragmentată, care vrea să scape de întreaga criză, care neagă lumea exterioară şi este plictisită, monotonă prin disciplină şi conformare – o astfel de minte, oricât de mult ar căuta, va găsi doar ceea ce este in conformitate cu propriile sale distorsiuni.

Gândiţi-vă la un medic care este specialist ORL-ist, şi care a practicat timp de cincizeci dc ani. Care este cerul lui? Cerul său este nasul şi gâtul, evident!

Religia in sensul acceptat al cuvântului a devenit acum o chestiune de propagandă, cu un interes deosebit, cu multe proprietăţi, cu o înaltă ierarhie, cu un sistem birocratic al “spiritualităţii”. Religia a devenit o chestiune de dogmă, de credinţă şi ritual, ceva care este complet separat de viaţa noastră zilnică. Puteţi crede sau nu in Dumnezeu; doar că credinţa are foarte puţin sens în viaţa zilnică unde vă înşelaţi, vă distrugeţi, sunteţi ambiţioşi, lacomi, geloşi, violenţi. Tu crezi în Dumnezeu sau intr-un mântuitor, sau într-un guru, şi totuşi te menţii atât de departe încât aceştia nu-ţi pot atinge cu adevărat viaţa ta de zi cu zi.

Religia, aşa cum este acum, a devenit un fenomen extraordinar care nu are nicio validitate. Religiile din întreaga lume, acum, sunt total lipsite de sens. Noi dorim o distracţie spiritulă şi astfel mergem la biserică, la templu sau moschee, dar asta nu are nimic de-a face cu suferinţa noastră zilnică, cu confuzia şi ura. Un om care este cu adevărat serios, care vrea cu adevărat să descopere dacă există ceva mai mult decât acest lucru îngrozitor numit existenţă, trebuie în mod evident să fie total liber de dogmă, de credinţă, de propagandă, el trebuie să se elibereze de structura în care a fost adus pentru a fi un “om religios”.

Religia organizată este doar o copie urmând autoritatea, tradiţia şi frica, mai degrabă decât să urmeze exemplul, idealul. Religia a devenit rutină, religia a devenit o repetare zadarnică de ritualuri, practicarea disciplinelor, impunerea credinţelor care nasc doar obiceiuri şi imitaţii. Când mintea şi inima sunt captive în imitaţie ele se ofilesc. Mintea şi inima trebuie să fie alerte, capabile de profunzime, pătrundere şi înţelegere, dar atunci când toate acestea sunt realizate ca o maşină de înregistrare şi redare, acestea încetează de a mai fi vii.

Un mare număr de oameni ascultă de tot felul de yoghini şi profesori care le spun ce să facă, oferindu-le un slogan, unele mantre, un cuvânt care le va aduce experienţe extraordinare – ştiţi la ce anume mă refer. Există ideea controlului sexual pentru a avea mai multă energie spre a-l descoperi pe Dumnezeu şi întreaga implicaţie religioasă din asta. Gândiţi-vă la toţi acei săraci sfinţi şi călugări care se torturează pentru a-l găsi pe Dumnezeu! Şi Dumnezeu – dacă există aşa ceva – nu vrea o minte torturată, o minte sfâşiată, distorsionată, sau care a devenit plictisită şi care trăieşte în monotonie.

Separarea dintre viaţa religioasă şi lume este chiar esenţa spiritului lumesc. Mintea tuturor acestor oameni călugări, sfinţi, reformatori nu este diferita de mintea celor care sunt preocupaţi doar cu lucrurile care le oferă plăcere.

Am investigat întregul domeniu al existenţei, aşa că nu mă înşel. Mintea este foarte clară cu privire la toate acestea, nu ca o concluzie, nu ca o idee, ci cu adevărat. Apoi se mişcă în domeniul pe care omul l-a investigat şi a fost prins în diverse forme dc iluzie; substituie imaginile şi face imagini sacre, venerând simbolurile şi uitând realitatea, construind în jurul acestor simboluri, a acestor imagini, mari şi minunate catedrale, temple şi moschei. Eu văd toată această degradare produsă de nenumăraţi guru cu sistemele lor, cu pofta lor pentru putere, bani şi degenerarea activităţilor lor. Văd toate acestea. Deci mintea nu va fi prinsă în niciunul dintre aceste lucruri.

Singura preocupare a religiei este transformarea totală a omului. Iar tot circul care se face in jurul său este un non-sens. De aceea, adevărul nu poate fi găsit în niciun templu, biserică sau moschee, oricât de frumoase ar fi. Frumuseţea adevărului şi frumuseţea pietrei sunt două lucruri diferite. Singuri deschideţi uşa incomensurabilului sau a închisorii omului; a libertăţii şi cealaltă a sclaviei gândirii.

Mintea religioasă este ceva cu totul diferit de mintea care crede în religie.

Mintea religioasă nu aparţine niciunui grup, niciunei secte, niciunei credinţe, niciunei biserici, niciunui circ organizat; prin unitare este capabilă de a privi lucrurile în mod direct şi a le înţelege imediat. Astfel este mintea religioasă, deoarece ca este propria-i lumină.

Atunci ce este religia? Ea este investigarea cu toată atenţia, însumând întreaga energie, pentru a descoperi sacrul, pentru a atinge ceea ce este sfanţ.

Religia este încetarea ”eu-lui”.

Marea realizare a vieţii sale nu a fost că el a refuzat tronul unui mesia, ci ca a reuşit sa iasa din roba sa, care era împodobita cu toate capcanele sacre şi lipsindu-se de auroeolă, s-a coborât în randul oamenilor obişnuiţi, debarosându-se de tonte practicile unei vieţi religioase intr-o societate seculară, modernă.

Era acolo fata in fata cu mame, cu instalatori, profesori, studenţi, constructori, oameni pierduţi sau miniştri, in banalitatea unei săli de seminar, pe un scaun din plastic, împlinindu-şi rolul său. El a atins contemporaneitatea lăsând o influentă incalculabilă. El a fost un vestitor al unei ere noi, un îndrumător pentru aspiraţiile metafizice ale omului viitor, o stea a Orientului. 

Your email is never published or shared.