Ilie Cioara – Sexualitatea

Omul obişnuit încarnat într-un corp fizic, are de indeeplinit o seamă de obligaţii faţă de această structură carnală. Mai întâi este obligat să-i ofere o hrană corespunzătoare creşterii, dezvoltării şi menţinerii sale în condiţii optime de funcţionare. Îmbrăcămintea pentru protejarea corpului constituie o altă necesitate, realizată cu mijloace diferite, în funcţie de mediul climatic respectiv. De asemenea, el mai are nevoie şi de un adăpost sau spaţiu locativ spre a-l feri de intemperii şi pentru odihnă. Nu insistăm asupra acestor necesităţi, întrucât ele au fost cuprinse şi dezvoltate în alte teme.

Revenind la tema noastră, sexualitatea, vom încerca să-i scoatem în evidenţă o seamă de nuanţe mai puţin cunoscute de către omul obişnuit. Imboldul sexual este o necesitate organică, aidoma nevoilor corpului de a se hrăni. Scopul adevărat al acestui impuls energetic este legat de instinctul de procreare pe care îl întâlnim atât la regnul animal, cât şi la cel vegetal – la acesta din urmă sub alte aspecte.

La nivelul fiinţei umane, procrearea se realizează prin cuplarea bărbat – femeie care, de fapt, nu sunt decât autori ai corpului fizic şi a dublurii acestuia (corpul vital sau odic).

Spiritul şi celelalte învelişuri ale sale, în care se află înregistrat tot trecutul acestei individualităţi, coboară la reîncarnare din dimensiunea astrală şi se instalează în noua locuinţă terestră. O dată cu apariţia nou-născutului, spiritul şi celelalte învelişuri, de-acum strâns legate de noul corp, îşi continuă procesul de evoluţie în noua dimensiune.

Un alt aspect al temei se referă la ciclul de înmulţire la fiinţa umană în raport cu regnul vegetal şi animal. Inmulţirea la plante şi animale se încadrează în termene precise şi imboldul de împreunare nu urmăreşte decât înmulţirea şi perpetuarea speciei.

In schimb, la om imboldul firesc a fost pervertit de către mintea ştiutoare. Astfel, sacrul îndemn, destinat înmulţirii prin împreunare, s-a păstrat memorial sub formă de amintire a senzaţiei plăcute.

Şi această umbră a trecutului, adusă mereu în prezent prin gândire, a devenit obişnuinţă, ce se cere a fi mereu repetată. In final, sublimul îndemn iniţial de împreunare – păstrat memorial ca amintire şi repetat ca satisfacere a unei senzaţii plăcute – a degenerat în obsesie sexuală.

In lumea pe care împreună o străbatem, nu de puţine ori aflăm diverse năzdrăvănii ale monştrilor sexuali. Desigur că numărul anomaliilor legate de acest fenomen natural este infinit mai mare. Insă anormalitatea, oricare ar fi ea, nu poate fi eliminată nici prin duritatea sau asprimea dezvăluirii şi nici prin condamnarea, ci mai degrabă prin înţelegerea autentică a întregii structuri funcţionale a “sinelui personal”.

Atata vreme cât omul se identifică, din necunoaştere, cu propriul său corp fizic condus de către mintea posesivă, interesată doar de ceea ce îi procură plăceri şi satisfacţii imediate, el va continua să fie sclavul senzualului cu inerentele degradări morale şi fizice.

Dacă, însă, ajungem la convingerea că atât mintea, cât şi corpul sunt trecătoare şi perisabile, atunci începem să ne punem întrebări cu privire la propria existenţă şi a scopului real al acestei vieţi.

“Cunoaşterea de sine” vă stă la dispoziţie pentru ca singuri să vă puteţi descoperi adevărata natură – în esenţa ei Divinitate veşnic simţitoare.

In noua ipostază veţi putea elimina cu uşurinţă orice anormalitate, precum şi măştile înşelătoare sub care vă ascundeţi urâciunea interioară, ce vă caracterizează.

Iată ceea ce avem de făcut. Oriunde v-aţi afla, fie singur, fie în mijlocul mulţimilor, întrebaţi-vă simplu: Sunt eu un întreg “acum şi aici”? Adică, minte, corp şi spirit: Una?

A funcţiona ca un întreg, prezent la prezent, înseamnă că în acea clipă suntem în comuniune cu Viaţa în eterna Ei mişcare şi noutate succesivă. In această situaţie “sinele personal” lipseşte cu desăvârşire şi noi, fiind atraşi în atemporalitate, funcţionăm ca fiinţă universală. In acest context nici dorinţe, nici imagini nu-şi mai găsesc vreo motivaţie. Fericirea la care aspiră orice vieţuitoare, numai în acest climat se întâlneşte. Acest mod de vieţuire aşteaptă pe fiecare făptură umană.

Ne mai putem descoperi divinitatea şi prin demolarea chiar din prima clipă a structurii noastre temno-spaţiala în felul următor: Cu ajutorul Atenţiei-Lumină. Intâmpinăm orice reacţie a minţii ca gând, imagine, dorinţă, sentimente etc. Simpla conştientizare spulberă instantaneu toate aceste apariţii intempestive, deoarece ele sunt simple imagini goale de conţinut. Iar în “golul psihologic” ce survine în mod firesc, întâlnim Iubirea cu care ne contopim! Şi, cu ajutorul Ei, vom duce o viaţă neîntinată, adică fără greşeli şi păcate.

Your email is never published or shared.