Experimentul Milgram: Cu cartile pe fata despre supunerea fata de autoritati

Screen Shot 11-04-15 at 08.04 AM

Cunoscut drept cel mai important studiu în întreaga istorie a psihologiei asupra mecanismelor din spatele supunerii oamenilor în faţa autorităţii şi autorităţilor. Experimentul Milgram a evidenţiat conflictele complexe dintre supunerea faţă de o autoritate imperativă, abuzivă şi absurdă şi conştiinţa personală a omului. Desfăşurat în anii 1961-1963 în cadrul prestigioasei Universităţi Yale, scopul final al controversatului experiment a fost acela de a afla toate motivaţiile din minţile celor care au executat ororile din cadrul lagărelor de exterminare în masă din Germania Nazistă. Mare parte din rezultate şi concluziile aferente ale specialiştilor au fost de-a dreptul neaşteptate.

Secvente luate din filmul Experimentatorul(2015) 

Clip 1 Online link:

https://goo.gl/0YppqO

Clip 2 Online link:

https://goo.gl/qwGydY

 

Cei în rol de „învăţăcel” trebuiau să răspundă unor întrebări diverse, iar refuzul de a răspunde sau răspunsurile greşite se pedepseau de către „profesori” prin delanşarea unui şoc electric în corpurile subiecţilor „învăţăcei”. Dacă din milă sau compasiune, aceştia refuzau să-i pedepsească pe ceilalşi colegi de experiment, atunci intra în scenă „experimentatorul suprem” cel care avea rol de autoritate absolută şi venea să transmită un set de cinci ordine diferite.

Cei în rol de „profesor” primeau astfel câte un set de instructiuni tipărite cu următoarele îndemnuri. Acestea erau: – Te rog continuă, -Insist să continui, -Experimentul îţi cere să continui, -Este absolut esenţial să nu renunti şi să continui, -Nu ai altă soluţie decât să continui. Văzuţi în faţa situaţie implacabile, oamenii au ales.

Rezultate care nu ne fac cinste şi întrebări fără răspuns

Rezultatele au fost înfricoşătoare pentru destinul speciei umane. Putem spunne chiar că acesta a fost un mare examen picat de omenire, chiar dacă s-a desfăşurat într-o sală pierdută a unei singure universităţi. Nu mai puţin de 65% dintre participanţii în rol de „profesori” au continuat să-şi chinuie subiecţii cu impulsuri electrice care tindeau să se apropie de valoarea de 450 de volţi, în ciuda urletelor evidente de durere ale acestor oameni.

Şi mai grav de atât, absolut toţi „profesorii” şi-au supus colegii de experiment la şocuri electrice de 300 de volţi. În decursul experimentului, mulţi subiecţi au avut accese de panică şi angoase, iar trei dintre aceştia au intrat în crize manifestate prin spasme şi mişcări incontrolabile. În faţa unei asemenea realităţi implacabile. Milgram nu a vrut să accepte datele şi evidenţele şi a mai efectuat un număr de alte 18 experimente similare, dar care au avut aceleaşi rezultate.

Înainte de desfăşurarea experimentelor, majoritatea experţilor credeau că doar 1-3% dintre subiecţi vor administra şocuri electrie colegilor în urma îndemnurilor de pe hârtie. Experţii credeau iniţial că doar o persoană cu o psihopatologie avansată, cu nebunie periculoasă şi iresponsabilă putea face asemenea acte de sadism, în niciun caz nişte oameni normali, fără antecedente penale, dar cărora li s-a dat putere pe mână şi erau continuu presaţi de o autoritate intransingentă în privinţa îndeplinirii ordinelor. Cei 65% nu s-au oprit din a administra puternice dureri fizice colegilor lor, nici când într-unul dintre cazuri, unul dintre „învăţăcei” şi-a rugat „torţionarul” să înceteze deoarece are probleme cardiace, iar şocurile electrice repetate l-au putea ucide oricând.

Se pare că oamenii prezintă un comportament înăscut în urma căruia acceptă fără crâcire cele mai absurde şi crude ordine dacă acestea vin din partea unei autorităţi căreia nu i se pot opune. Oamenii tind să îndeplinească ordine de la persoane cărora le recunosc autoritatea ca un drept moral sau legal. Reacţia de supunere la o autoritate legitimă este învăţată de-a lungul generaţiilor, încă din copilărie când ascultăm de părinţi, bunici, membri mai mari din familie, profesori şi apoi şefii de la locul de muncă.

Într-o altă sesiune de comunicări din anul 1974, Stanley Milgram a explicat comportamentul subiecţilor săi sugerând că oamenii au două stadii distincte de comportament atunci când se află în public sau în societate. Astfel atunci când sunt în stadiul autonom, oamenii îşi aleg liber acţiunile şi îşi asumă conştient toată responsabilitatea pentru ele. Însă aflaţi în aşa numitul stadiu agentic oamenii le permit altora să le dirijeze şi să le comande acţiunile şi libertatea, alegând însă să paseze responsabilitatea faptelor către persoanele care le-au dat ordine. Cu alte cuvinte, oamenii se poartă ca nişte servitori ai dorinţei altora.

Milgram a mai sugerat colegilor săi psihosociologi că pentru a intra în stadiul agentic, oamenii trebuie să recunoască două conjucturi. Anume aceea în care persoana care dă ordine este percepută ca fiind calificată şi îndreptăţită să acţioneze asupra comportamentului lor. Următoarea conjunctură este aceea în care persoana care primeşte ordinele este convinsă că autoritatea va accepta toate responsabilităţile faptelor făcute în comun. Aceste realităţi sunt susţinute de rezultatele experimentelor lui Milgram.

Spre exemplu, când participanţilor li s-a spus că vor fi responsabili pentru acţiunile lor, niciun „profesor” nu a îndrăznit să-şi chinuie colegul. În contrast, când li s-a spus că „experimentatorul” este responsabil pentru tot ce se va întâmpla, oamenii au abuzat butonul declanşatorului electric în ciuda faptului că ştiau că astfel provoacă dureri celoralţi semeni. Au existat şi numeroase critici ale experimentelor, unele dintre acestea acuzând că experimentele au avut loc în condiţii de laborator, ceea ce ridică întrebări asupra unei astfel de situaţii identice şi în realitate. Adevărul este că restul oamenilor se supun fără să crâcnească, în viaţa de zi cu zi, la constrângeri mult mai minore decât ameninţarea unui şoc electric.

Situaţiile recreate de Milgram se potrivesc mai mult unui context militar decât unuia civil, adică exact ce a vrut acesta să afle în privinţa crimelor de război. Cercetători ca Martin T. Orne şi Charles H. Holland au acuzat studiile lui Milgram de lipsa unui realism experimentar, atâta timp cât subiecţii ştiau că nu vor primi în realitate niciun şoc electric. Cu toate acestea descoperirile lui Milgram au fost confirmate în multe alte culturi, iar unele rezultate au obţinut procente mai mari de obedienţă în faţa autorităţi, decât cele din experimentele lui Milgram.

În plus, cercetătorii Peter Smith şi Michael H. Bond au descoperit în anul 1998 că cu excepţia Iordaniei, majoritatea acestor studii au fost efectuate în ţări occidentale industrializate, ceea ce nu înseamnă că a fost identificat un tipar comportamental social valabil peste tot pe planetă.

Regia lui Milgram a fost excepţională, căci subiecţii „profesori” credeau şi erau convinşi că administrează la modul real şocuri electrice unor voluntari asemenea lor, făsă să ştie că „învăţăceii” erau de fapt studenţii profesorului. Tot Milgram şi-a intervievat subiecţii după încheierea experimentelor pentru a afla procentul regretelor acestora. Aparent 83,7% dintre subiecţi au declarat că „se bucură foarte mult că au făcut parte din experiment”, iar doar 1,3% au spus că (aş fi vrut să nu iau parte la aşa ceva dacă ştiam despre ce este vorba”.

În apărarea sa, Stanley Milgram a mai declarat că efectele secundare ale experimentului asupra psihicului subiecţilor vor fi de scurtă durată. De fapt, după ce totul s-a sfîrşit iar cei care au avut vremelnic puterea de a electrocuta au văzut că partenerii lor sunt bine, sănătoşi, nivelul lor de stres a scăzut la valori normale, căci se temeau de eventuale represalii.

Clip 3 Online link:

https://goo.gl/6vYc3a

 

Cum se poate creea iluzia prin media! (tv, ziare, internet)

Clip 4 Online link:

https://goo.gl/YdRT8K

 

Opinia publica!

Clip 5 Online link:

https://goo.gl/61e4vV

Your email is never published or shared.