Ramtha – Esenta invizibila numita sentiment

IMG_20151027_141309

La originea formelor create, Dumnezeii s-au contemplat pe sine – luminile ce erau – şi au creat idealul luminii în materie, prin faptul că au creat ceea ce voi numiţi sori. Şi au creat un infinit de sori. Toţii sorii au fost creaţi din concentrarea sau fuziunea materiei gazoase ce a rezultat din scăderea vibraţiei electrumului. Şi din marii sori – scânteile centrale dătătoare de viaţă -au fost create sfere rotitoare numite planete, ce au fost aruncate pe orbitele lor. Pe suprafaţa sferelor, Dumnezeii au creat modele. Aţi avut nevoie de eoni pentru a învăţa să faceţi proiectele.

Cine a creat acest univers şi toate universurile ce înconjoară un ciclu solar şi mai mare decât acesta? Voi, desigur. L-aţi creat simplu. Fiecare lucru pe care l-aţi creat prin gând contemplat v-a extins experienţa, ceea ce a permis sentimentelor – adevărata comoară a gândului – să ia naştere în sufletul vostru. Iar planul material a fost creat prin sentimente.

Divinitatea voastră constă în faptul că voi sunteţi cu adevărat scânteile de lumină iniţiale şi că voi, creatorii, aţi creat de la Tătăl Tot Ceea Ce Este – totul, prin intenţia voastră suverană. Nu Dumnezeu a creat universurile; el este universurile. Voi sunteţi cei care le-aţi creat, prin procesele voastre mentale – simţindu-le în suflete.

Majoritatea dintre voi v-aţi numărat printre Dumnezeii care au venit în acest loc al vostru numit Pământ, cu eoni în urmă, iar aici aţi creat şi aţi dezvoltat tot ce înseamnă viaţă. In decursul a milioane de ani, după cum percepeţi voi timpul, aţi luat din gândul ce tătal este, şi, prin intermediul inteligenţei voastre absolute şi al forţei creatoare, v-aţi creat idealurile de creaţie.

Voi, entităţile de lumină, aţi format aici organisme vii, din bacteriile ce s-au format prin reacţia materiei gazoase în apă. Aceasta a fost ţărâna din care aţi creat diferitele calităţi ale vieţii. La început, creaţiile voastre erau doar materie grupată, ce se exprima ca un glob de ceva. Creativitatea voastră era foarte simplă, întrucât de abia începeaţi să înţelegeţi realitatea materiei şi cum să creaţi din ea. Dar, de-a lungul eonilor, aţi creat plantele, animalele şi fiecare creatură vie din acest plan.

Creaturile au fost concepute ca o expresie a emoţiei voastre creatoare, ca o expresie a vieţii creatoare, forme de viaţă ce aveau mobilitate şi care se puteau exprima la rândul lor. Unul dintre grupurile voastre a creat floarea. Aţi folosit culoarea. Aţi adăugat parfumul. Mai târziu, diversele aspecte ale florii au căpătat modele diferite.

Trebuie să înţelegeţi că voi nu aţi muncit pentru a crea toate aceste lucruri – căci, în calitate de fiinţe de lumină, voi nu aveaţi o întrupare cu ajutorul căreia să munciţi. Orice vă doreaţi să creaţi – pur şi simplu, deveneaţi. Pentru a da substanţă materiei – să-i daţi personalitate, inteligenţă şi formă – aţi devenit o parte a tot ce aţi creat. Odată ce fiecare creaţie a devenit un lucru viu ce deţinea inteligenţa creatorului său, vă retrăgeaţi din ceea ce aţi creat, mereu în căutarea unor creaţii mai complexe.

Tot ce aţi creat aici nu ar fi atât de frumos sau de sublim, nici n-ar avea aceeaşi însemnătate, dacă nu ar fi purtat în interior, suflul vital al creatorului său. Voi sunteţi cei care aţi suflat în creaţiile voastre, inteligenţa sau tiparele de memorie genetică, numite instinct. Aceasta le-a dat creaţiilor un scop pentru a exista şi mijloacele – prin procesele de reproducere şi de răspândire a genelor – pentru a evolua în specii noi.

Cu toate acestea, noile specii deţineau încă inteligenţa instinctului, suflul de viaţă al marilor Dumnezei creatori care au pus în mişcare tiparele pentru evoluţie. De aceea, toate fiinţele poartă în interior esenţa Divină ce reprezintă scânteia de viaţa dăruită de voi, Dumnezeii, creatorii lor.

Doar după ce s-a format aici un lanţ trofic, Dumnezeii au decis să creeze un vehicul material, prin intermediul căruia să poată interacţiona cu creaţiile lor şi să continue să-şi exprime creativitatea – dar ca ei înşişi, mai degrabă decât prin creaţiile lor. In acest scop, ei au creat întruparea numită om.

Gândul este o frecvenţă penetrantă, o esenţă ce trece prin materie. Prin urmare, Dumnezeii care erau gând în forma de lumină, puteau deveni floarea – dar nu o puteau mirosi, nu puteau cunoaşte niciodată ce era ea cu adevărat. Ei erau ca adierea vântului care sufla printre ramurile copacilor, dar care nu puteau simţi sau îmbrăţişa copacul. Puteau trece prin piatra, însă fără să o simtă, deoarece gândul nu este afectat de materia pietrei, întrucât îi lipseşte sensibilitatea cu care să perceapă esenţa unei vibraţii inferioare.

Pentru ca Dumnezeii să poată mirosi floarea, să o strângă, să o poarte – pentru ca ei să-i poată cunoaşte frumuseţea şi să-i simtă viaţa – au trebuit să creeze un vehicul material, ce vibrează cu aceeaşi viteză ca cea a florii. Prin urmare, a fost creată întruparea numită om, după crearea tuturor celorlalte lucruri, astfel ca Dumnezeii să-şi poată simţi şi să poată interacţiona cu creaţiile lor şi să-şi exprime capacitatea creatoare folosind materie densă – sau ceea ce se numeşte masă solidă: gând prins în forma sa cea mai joasă.

Omul a fost creat printr-un ideal-gând, pentru a fi un vehicul prin care să acţioneze Dumnezeii. El a fost întruparea perfectă pentru un Dumnezeu, căci putea găzdui sufletul şi putea fi învăluit de către Spiritul lui Dumnezeu. Prin intermediul unei întrupări, Dumnezeii puteau atinge floarea şi îi puteau simţi mirosul, iar această experienţă avea să fie înregistrată pentru totdeauna în sufletele lor, ca sentimente – comoara acţiunilor lor. Acum puteau să privească un copac şi să-l contemple, să se bucure de parfumul său şi să-i atingă frumuseţea. Dumnezeii puteau acum să se vadă, să se atingă, să se îmbrăţişeze si să vorbească unii cu alţii. Puteau să aibă grijă unii de alţii, să se observe şi să se deschidă unul faţă de celălalt. Astfel, Dumnezeii – în calitate de oameni – aveau parte de o aventură nouă în materie, în care se jucau pentru a obţine esenţa invizibilă numită sentiment.

In acest fel, Dumnezeii, fiinţe de lumină ce nu aveau densitatea masei materiale, au creat o densitate care să se potrivească cu idealul lor. Prin intermediul masei întrupării se puteau exprima şi în altă realitate: gând materializat în forma numită materie. Astfel au devenit Dumnezeu – gând Divin materializat în inteligenţa masei celulare, numită omenire. Au devenit Dumnezeu/om, om/Dumnezeu: Dumnezeu ce se exprimă în minunăţia formei umane; om ce-l exprimă pe Dumnezeul lăuntric, pentru a continua exprimarea Tâtălui său în eternitate.

Primii oameni au apărut numai după multe experimente făcute de către un grup de Dumnezei. La început, au fost creaţi doar bărbaţi, iar aceştia nu aveau organe sexuale. Acestea se aflau în interiorul lor, în aşa fel încât să se poată reproduce prin procesul numit clonare. La început, când au fost create, toate întrupările de bărbaţi arătau la fel. Erau creaturi simple, pe care astăzi le-aţi considera a fi groteşti. Dar pentru Dumnezeii acelor vremuri, aceste fiinţe erau foarte frumoase. Din păcate, picioarele lor nu se mişcau foarte rapid; motiv pentru care ajungeau adesea să fie hrana animalelor din jur. Astfel că Dumnezeii le-au testat şi le-au modificat timp îndelungat, până când aceste întrupări au devenit demne de a fi locuite. De îndată ce au fost perfecţionate, mulţi Dumnezei au pus cu mare entuziasm stăpânire pe aceste corpuri, pentru a începe o nouă aventură în explorarea vieţii.

Intrupările locuite de Dumnezei au fost concepute pentru a găzdui o structură de putere, care să le dea fiinţelor de lumină posibilitatea de a-şi îmbunătăţi în permanenţă trupul, astfel încât să poată trăi şi coexista într-un mediu foarte periculos. Corpul a fost proiectat în aşa fel încât memoria fiecărui gând pe care Dumnezeul îl transforma în emoţie, să fie întipărită în absolut fiecare celulă şi, astfel, să fie dusă mai departe prin procesul clonării.

Mult mai târziu, când a fost creat pântecele bărbatului sau femeia ca o formă perfecţionată a bărbatului, a devenit posibilă unicitatea şi rafinarea întrupării prin împărtăşirea de gene. Bărbatul avea să poarte în sămânţa sa tiparele cunoaşterii dobândite până în acel moment, iar femeia avea să o poarte în ovulele sale. Prin actul reproducerii, tiparele genetice ale femeii şi ale bărbatului se uneau pentru a crea o entitate şi mai remarcabilă, pe baza celor învăţate şi realizate de către părinţii săi. Totuşi, prin acest proces, ei nu făceau decât să creeze un corp mai bun – şi nu un Spirit mai bun.

Pe măsură ce înţelegerea Dumnezeilor care trăiau ca om a început să se dezvolte – întrucât supravieţuirea le cerea acest lucru – corpul a fost perfecţionat în permanenţă, de la forma sa primitivă, ceea ce voi numiţi evoluţie – un proces ce a continuat de peste zece milioane de ani şi jumătate din timpul vostru. Atât de mult v-a luat să deveniţi ceea ce sunteţi în prezent.

Corpul omenesc este tânăr. Omul, în forma sa bipeda, după ce i s-a testat mobilitatea, are doar zece milioane şi jumătate de ani. Dar voi, fiinţele de lumină, aţi existat dintotdeauna. Cum am putea afla când a fost creat gândul contemplativ, folosind timpul – când la acea vreme nu exista noţiunea de timp?

Deci, sunteţi infinit de bătrâni. Şi, de miliarde de ani, după felul în care percepeţi voi timpul, aţi creat în electrum. Apoi, doborârea electrumului în materia densă a devenit o nouă aventură, complet diferită. Astfel, după miliarde de ani de proiectare şi explorare, omul a devenit o creatură vie, de gând coagulat şi materie densă.

Voi aţi creat acest plan. De aceea spun că realitatea nu ar exista dacă nu aţi fi fost voi. Animalele sunt iubite, căci, prin voi – creatorii lor – ele au primit suflul vieţii. Florile sunt iubite, întrucât au fost înzestrate cu tiparele frumuseţii voastre. Tot ce înseamnă viaţă are această frumuseţe – şi asta vi se datorează vouă.

Cine sunteţi voi?

Voi sunteţi marii Dumnezei de lumină, extraordinarii creatori ai întregii vieţi.

Voi sunteţi gândul grandios şi infinit, dezvoltat şi coborât în materia creatoare.

Voi sunteţi Dumnezeu – gândul veşnic – ce experimentează forma numită omenire.

Voi sunteţi Dumnezeul care s-a materializat ca om, pentru a continua extinderea gândului în eternitate.

 

Your email is never published or shared.