site
	stats

Bruce Lipton – Efectul Nocebo: Puterea credintelor negative

BiologiaCredintei

Deşi mulţi dintre cei care lucrează în domeniul medical sunt conştienţi de efectul placebo, puţini au luat în considerare implicaţiile acestuia pentru autovindecare. Dacă gândirea pozitivă te poate scoate din depresie şi poate să vindece un genunchi bolnav, gândiţi-vă ce poate să facă gândirea negativă!

Atunci când mintea îmbunătăţeşte starea de sănătate, prin sugestionare pozitivă, acest lucru se numeşte efectul placebo. In mod contrar, când aceeaşi minte este angajată în sugestionare negativă, care poate să deterioreze sănătatea, efectele negative se numesc efectul nocebo.

In medicină, efectul nocebo poate fi la fel de puternic ca şi efectul placeboun lucru pe care ar trebui să-i ţineţi minte, de fiecare dată când intraţi în cabinetul unui doctor.

Prin cuvintele şi prin comportamentul lor, doctorii le pot transmite pacienţilor mesaje care să le distrugă speranţa – mesaje care, după părerea mea, sunt complet nejustificate. De exemplu, Albert Mason crede că incapacitatea sa de a le transmite optimism pacienţilor i-a zădărnicit mult eforturile în cazul bolnavilor cu ihtioză. Un alt exemplu este puterea potenţială a afirmaţiei: „Mai ai de trăit şase luni“. Dacă alegeţi să credeţi mesajul doctorului, este probabil să nu petreceţi mai mult timp pe acest Pământ.

In acest capitol, am citat emisiunea din 2003, de la canalul de televiziune Discovery Health, Placebo: Mintea mai presus de medicină, pentru că este un compendiu bun al unora dintre cele mai interesante cazuri din medicină. Unul dintre segmentele mai deosebite era despre un doctor din Nashville, Clifton Meador, care reflectase la puterea potenţială a efectului nocebo, vreme de treizeci de ani. în 1974, Meador avusese un pacient, Sam Londe, un vânzător de pantofi la pensie, care avea cancer la esofag – afecţiune considerată sută la sută fatală, la vremea aceea. Londe a fost tratat de cancerul respectiv, însă întreaga comunitate medicală „ştia“ că acest cancer la esofag avea să apară din nou. Aşa că moartea lui Londe, la câteva săptămâni după diagnostic, nu a fost deloc o surpriză.

Surpriza a venit după moartea lui Londe, când o autopsie a descoperit foarte puţină masă tumorală în corpul său – care nu era suficientă ca să-l omoare. Avea câteva pete pe ficat şi una pe plămân, dar nu era nici urmă de cancerul la esofag, despre care toată lumea credea că îl omorâse. Meador a declarat pentru Discovery Health: „A murit de cancer, dar nu avea cancer“. De ce murise Londe, dacă nu avea cancer la esofag? Oare murise, întrucât credea că avea să moară? Cazul încă îl bântuia pe Meador, la treizeci de ani după moartea lui Londe: „Credeam că are cancer. El credea că are cancer.” Toată lumea în jurul lui credea la fel… oare au îndepărtat, în vreun fel, speranţele? Cazuri tulburătoare de nocebo sugerează că doctorii, părinţii şi învăţătorii pot să distrugă speranţa, programându-vă să credeţi că sunteţi neputincioşi.

Credinţele noastre pozitive şi negative nu au impact numai asupra sănătăţii, ci şi asupra tuturor aspectelor din viaţa noastră. Henry Ford avea dreptate în ceea ce priveşte eficienţa liniilor de asamblare – şi avea dreptate cu privire la puterea minţii: „Dacă crezi că poţi, sau dacă crezi că nu poţi… ai dreptate”.

Gândiţi-vă la situaţia omului care a băut pe nerăsuflate bacteriile despre care medicina credea că provoacă holera. Gândiţi-vă la oamenii care merg pe jar, fără să se ardă. Dacă se clatină în credinţa lor nestrămutată că pot să o facă, sfârşesc prin a se arde la tălpi. Credinţele acţionează ca nişte filtre pe un obiectiv şi modifică modul în care vedeţi lumea – iar sistemul vostru biologic se adaptează la aceste credinţe.

Atunci când recunoaştem, cu adevărat, că credinţele noastre au chiar atâta putere, deţinem cheia libertăţii. Deşi nu e uşor să schimbăm codurile machetelor noastre genetice, putem să schimbăm ce gândeşte mintea şi să decidem altceva.

In prelegerile mele am două seturi de filtre de plastic – unele roşii şi unele verzi, li cer publicului să aleagă o culoare şi apoi să privească prin filtru, la un ecran alb. Apoi le cer să spună cu voce tare, daca imaginea pe care o proiectez pe ecran generează iubire, sau frică.

Cei care privesc prin filtrul roşu de „credinţe” văd o imagine atrăgătoare, cu o cabană care se numeşte „Casa iubirii”, flori, un cer însorit şi mesajul „Trăiesc în iubire”.

Cei care au filtrele verzi văd un cer ameninţător şi întunecat, o fantomă care pluteşte pe lângă o casă întunecată şi mohorâtă şi cuvintele: „Trăiesc în frică”. Intotdeauna sunt încântat să văd reacţiile publicului, atunci când jumătate strigă: „Trăiesc în iubire”, iar cealaltă jumătate, cu aceeaşi siguranţă, strigă: „Trăiesc în frică”, privind aceeaşi imagine.

Apoi le cer să schimbe filtrele între ei. Ideea pe care vreau să o transmit este că putem să alegem ceea ce vedem. Putem să ne filtrăm viaţa prin credinţe colorate în roz, care să ne ajute corpul să se dezvolte, sau putem să folosim un filtru întunecat, care transformă totul în negru şi ne face corpul/mintea mai susceptibil la boală. Putem să trăim o viaţă de frică, sau una de iubire. Alegerea e a noastră!

Insă pot să vă spun cu siguranţă că, dacă alegeţi să vedeţi o lume plină de iubire, corpul vostru va reacţiona dezvoltându-se sănătos. Dacă alegeţi să credeţi că trăiţi într-o lume întunecată, plină de frică, sănătatea corpului vostru va fi compromisă, căci, la nivel fiziologic, vă veţi retrage într-o reacţie de protecţie.

Să învăţăm cum să ne folosim mintea, pentru a promova dezvoltarea care reprezintă secretul vieţii – de aceea am şi numit această carte, Biologia credinţei. Desigur că secretul vieţii nu este deloc secret. Invăţători cum au fost Buddha şi Iisus ne spun aceeaşi poveste, de mii de ani încoace. Acum, ştiinţa arată şi ea în aceeaşi direcţie. Nu genele, ci credinţele noastre sunt cele care ne controleaza viata.

Da, dragele noastre credinţe!

A trăi în iubire şi a trăi în frică produc efecte opuse la nivelul corpului şi minţii. Inainte să părăsim acest capitol, aş vrea doar să mai subliniez încă o dată că nu e nimic rău să mergi prin viaţă, purtând proverbialii ochelari roz.

De fapt, ochelarii roz sunt necesari pentru ca celulele tale să prospere.

Gândurile pozitive sunt o cerinţă biologică, pentru o viaţă fericită şi sănătoasă.

Ca să folosesc cuvintele lui Mahatma Gandhi:

Credinţele tale devin gândurile tale,

Gândurile tale devin cuvintele tale,

Cuvintele tale devin acţiunile tale,

Acţiunile tale devin obiceiurile tale,

Obiceiurile tale devin valorile tale,

Valorile tale devin destinul tău.

 

Your email is never published or shared.