David Eagleman – Experimentul “ochi albastri – ochi caprui”

David Eagleman

Primul documentar pe marginea experimentului a fost realizat în 1970 pentru ABC News de William Peters şi s-a numit “Eye of the storm”. Peters a filmat-o pe Elliott împreună cu elevii săi de clasa a III-a din Riceville în timpul desfăşurării experimentului. Pelicula a fost distinsă cu premiul pentru excelenţă George Foster Peabody. Deşi era al treilea an în care Elliott îl punea în practică, este pentru prima oară când experimentul este filmat.

În 1985 Peters produce documentarul “A Class Divided” pentru emisiunea Frontline de la PBS. Acest film include şi secvenţe originale din “Eye of the Storm” şi, de asemenea, trece în revistă şi mini-reuniunea din 1984 a 11 dintre cei 16 elevi participanţi în 1970 la filmările iniţiale, moment la care micuţii de odinioară, acum tineri adulţi, rememorează exerciţiul şi vorbesc despre efectul pe care acea experienţă a avut-o asupra lor.

CONCLUZII ŞI INTERPRETĂRI

O primă concluzie este aceea că prejudecăţile de natură rasială, stereotipiile şi tendințele discriminatorii sunt latente în fiecare dintre noi. Este suficient un context social nefericit pentru ca acestea să iasă în evidenţă în orice individ.

În al doilea rând, acest experiment trebuie privit din perspectiva faptului că mediul social pus în scenă este dominat de figura autoritară pe care Jane Elliott o reprezintă în relaţia sa cu elevii. Aşa cum au arătat şi alte studii (Milgram şi Zimbardo), în relaţiile superior-subordonat este de aşteptat că în cazul majorităţii  subordonaţilor să apară efectul unei obedienţe aproape oarbe.

Omul este prin definiţie o fiinţă socială şi sociabilă, care se adaptează la mediul înconjurător. Dacă se reuşeşte pentru un timp îndelungat controlarea mediului, omul poate fi literalmente “încarcerat” într-o realitate subiectivă, deformată, în care abilităţile de a gândi critic să-i fie într-o mare măsură suprimate. Este remarcabil cum în acest caz mici diferenţe între oameni pot declanşa prejudecăţi în fiecare dintre subiecţi şi cât de greu este să te debarasezi de ele.

Studiul lui Jane Elliott demonstrează că poate fi creată aproape instantaneu o construcţie alternativă a realităţii pentru a-i defini pe cei care ne displac sau pe cei de care ne temem pentru că sunt diferiţi. Elevii lui Elliott şi Jane demonstrează cât de uşor este să alterezi realitatea obiectivă şi să-i substitui o concepţie alternativă, arbitrară, despre lume. Oricât de mici sau de superficiale ar fi diferenţele dintre copiii din Riceville, în momentul în care acestea devin indicatorii superiorităţii, respectiv ai inferiorităţii , ai acceptabilităţii sau respingerii sociale, ai valorizării ori devalorizării, ele sunt de îndată instituţionalizate, nasc reguli şi creează norme, dând naştere unor aşteptări faţă de comportamentul oamenilor învestiţi cu un anumit statut.

O perspectivă interesantă este şi cea a felului în care aşteptările, pozitive sau negative, pe marginea abilităţilor unei persoane, pot influenţa situaţia şi performanţele respectivului. Este uşor de făcut o paralelă cu studiile lui Robert Rosenthal privind efectul Pygmalion, fenomen psihologic denumit astfel după piesa omonimă a lui Bernard Show. Aşa cum aşteptările pozitive ale profesorilor din studiul lui Rosenthal determină în mod clar o îmbunătăţire a rezultatelor şi abilităţilor subiecţilor, în cazul celor etichetaţi artificial ca “inferiori”, unde aşteptările scad, rezultatele sunt mai slabe.

În cazul experimentului din Riceville, elevii artificial etichetaţi ca inferiori aveau rezultate mai slabe atât din cauza tensiunilor create de prejudecăţile create în jurul lor, cât şi din cauza slabelor aşteptări pe care Jane le avea, în mod artificial, faţă de ei, pe cale de consecinţă din cauza atitudinii pe care o afişa faţă de ei. Realitatea subiectivă capătă forţă  de obiectivare, suprascriind faptele şi situaţiile iniţiale.

Un alt unghi din care putem privi experimentul „Jane Elliott” şi care credem că este cel mai important, pentru că în aceasta zonă se situează intenţiile iniţiale ale autoarei, dar şi întreaga ei activitate ulterioară realizării filmului “Eye of the storm”, se referă la efectul de reducere a prejudecăţilor şi discriminării pe care aceste experimente îl au asupra subiecţilor.
Este oare posibil un soi de “recondiţionare” a naturii umane (altfel predispusă la comportamente discriminatorii) prin exerciţii similare cu cel imaginat de Jane Elliott, în vederea reducerii predispoziţiilor existente? Autoarea experimentului spune şi încearcă să demonstreze de ani că da…

Your email is never published or shared.