site
	stats

Corrado Malanga – Povestea lui Frankenstein si King Kong

Sunt două istorii identice, chiar dacă din punct de vedere iconografic foarte diverse. Ca și cercurile din lanuri, după părerea mea au aceeași semnificație, chiar dacă din punct de vedere iconografic sunt diferite, King Kong și Frankenstein reprezintă același lucru. Monstrul?…Sigur că nu. Este vorba despre ceva ce este ascuns metaforic între coperțile povestirii. Ceva de care nici măcar autorii nu și-au dat seama în timp ce scriau.

Adevăratul Frankenstein nu este un monstru, ci un fel de Golem construit de un om de știință nebun. Frankenstein este cel bun, dar este violent pentru că nu are subconștient și este schizofrenic. Monstrul se împrietenește cu o fetiță, care reprezintă încă o dată partea feminină din tot, adică sufletul. Monstrul nu are suflet, dar e atras de fetiță, care este singura în măsură să-l ajute să supraviețuiască în rătăcirea sa.

Omul de știință nebun îl reprezintă pe omul fără suflet, care creează pentru a putea el însuși să-și garanteze gloria științei mondiale și creează fără să se întrebe măcar o dată dacă creația sa va putea fi fericită sau nu. Creatura sa nu poate avea viitor, pentru că este chiar societatea cea care o refuză pentru că este diferită.

Doar fetița îl plânge pe Frankestein după moarte, pentru că sufletul vede în toată această poveste un eșec al umanității.

Însă King Kong reprezintă ceva ascuns planetei noastre, un fel de conștiință rea care încă nu apăruse. Dar la un moment dat iese din pădure și se manifestă ca forță brută. Și aici maimuța este reprezentarea umanității primitive.

Este bună, puternică și naivă, dar este atrasă de fata frumoasă, și aici simbol al părții sufletești feminine.

Bestia nu vede în “Suflet” o fată pe care să o “măture”…și cum ar fi posibil așa ceva?

Ea vedea în fată aspectul sufletesc și este atrasă de ea, dar este mai ales curios. Acest aspect reprezintă arhetipic curiozitatea pe care primitivul o are pentru evoluție, unde evoluția este ținută în mod simbolic în palma mâinii stângi, cea care depinde de lobul drept al creierului.

Fetei nu îi este frică de bestie. Păi cum ar putea să-i fie frică Sufletului de ceva?

În ultimele versiuni ale acestui film Sufletul are mereu părul în vânt (aerul este arhetipul sufletului). Sufletul este interesat de King Kong, la fel cum era și de Frankestein – un corp în care să intre, prin intermediul căruia să se îmbunătățească și pe ea, dacă asta ar fi fost posibil.

Dar omul fără suflet nu înțelege, tinde să distrugă ceea ce este diferit și vrea să cheme sufletul la el, sufletul părând că nu are grijă de sine însuși și pierde timpul în ghearele acelui monstru, care de fapt nu este deloc un monstru.

Puterea armatelor și a ignoranței contra dorinței Sufletului și a uimirii Bestiei.