site
	stats

Brian Tracy – Comportamentul de tip A

IMG_20150914_085033

Doctorii Rosenman şi Friedman, specialişti cardiologi din San Francisco, au definit această obsesie pentru performanţă: „Comportament de tip A“. Ei au estimat că probabil 60% dintre bărbaţi şi 10% (procentul este în creştere) dintre femei sunt de tip A. Acest comportament variază de la forme uşoare, la forme extreme. : Oamenii de tip A pur, cum îi numesc ei, exercită o presiune atât de mare asupra lor înşişi pentru a reuşi, încât se consumă până la distrugere şi, adesea, mor din cauza bolilor de inimă, înainte de vârsta de cincizeci şi cinci de ani. Acesta este, probabil, cel mai serios fenomen legat de stres, întâlnit la locurile de muncă din America.

Persoana de tip A pur, are o multitudine de atitudini şi comportamente similare cu celelalte persoane de tip-A. Comparaţivă : comportamentul cu aceste simptome şi observaţi dacă se aplică vreunul şi în cazul vostru.

Cel mai evident semn al adevăratului tip A este „simţul acut al linsei de timp“. Tipul A simte că este într-o “cursă de soareci”. El simte că a intrat într-un vârtej şi nu poate scăpa din el. Simte că trebuie să facă din ce în ce mai mult, având la dispoziţie din ce în ce mai puţin timp, că e în permanenţă într-o grabă continuă şi sub presiune. Această senzaţie că este „presat de timp“ apare, de obicei, pentru că se oferă întotdeauna voluntar să facă tot mai multe munci pentru a câştiga aprobarea şefului – aprobare pe care nu a primit-o de la tatăl său, în copilărie.

Nu este un lucru neobişnuit pentru companii să angajeze, în mod deliberat, persoane cu profil de tip A. Ei ştiu că aceste persoane vor munci cu o intensitate uriaşă şi că vor produce, de departe, mai mult decât media – cel puţin până când nu vor mai fi buni de nimic. Apoi, companiile îi concediază sau ii retrogradează şi angajează, în locul lor, alte persoane de tip de A.

Cei cu personalitate de tip A au o obsesie pentru performanţă, pentru realizare, pentru un anume standard înalt, determinat. Indiferent cât de mult realizează, niciodată nu le este îndeajuns. Intrucât nu si-au stabilit niciodată un standard cuantificabil, după atingerea căruia să se poată relaxa si bucura de realizări, ei vor continua să se supună, din ce în ce mai mult, presiunii autoimpuse.

Nu contează câte succese va realiza tipul A, el va simţi întotdeauna o imensă stare de nesiguranţă. Ei nu vor simţi niciodată că au realizat destul. Dacă vor câştiga premii pentru cel mai bun agent de vânzări sau cel mai bun manager al anului pe data de 31 decembrie, vor simţi că trebuie să înceapă din nou, la 1 ianuarie. Ei nu pot niciodată să se relaxeze sau să se culce pe laurii victoriei.

Tipul A este mult mai preocupat de lucruri, decât de oameni.

Ei lucrează din ce în ce mai mult pentru a avea tot mai multe realizări – venituri mai mari, mai multe vânzări, proprietăţi mai multe şi mai mari, un număr mai mare de articole publicate. Ei cred că ,,câstiga cel care moare, având cele mai multe jucării!”

Persoanele de tip A pur măsoară bunăstarea, prin intermediul a ceea ce pot număra. Tipul A vorbeşte tot timpul despre proprietăţile sale, numărul realizărilor sau nivelul veniturilor. Se compară continuu cu ceilalţi – în special cu cei care par că o duc mai bine decâtel – şi este hotărât să-i depăşească.

Tipul A isi aduce de lucru acasă. Vorbeşte încontinuu ilespre sef. El este preocupat de ceea ce a spus şeful, ce a făcut şeful sau ce a intenţionat acesta să faca. El are o obsesie în legătură cu opiniile şi punctele de vedere ale celorlalţi angajaţi. Nimic nu-l face pe tipul A mai fericit, decât aprobarea şefului. Nimic nu-l face pe tipul A mai trist, decât a fi în dizgraţia şefului, indiferent din ce motiv.

Ce a mai importantă caracteristică distinctivă a tipului A e o stare de agresiune si ostilitate îndreptată, în special spre colegii de serviciu, cu care tipul A se simte mereu a fi în competiţie.

Persoanele de tip A sunt, în general, furioase, nerăbdătoare şi iritate, lucrează din ce în ce mai mult dar obţin puţină satisfacţie din munca sau realizările lor. Ei au un acut sentiment de neputinţă, simt că nu pot face absolut nimic. Simt că nu deţin controlul. Ei spun, în mod constant: „Trebuie să fac cutare sau cutare lucru!” Simt că nu se mai pot opri pentru a se odihni sau relaxa. In cele din urmă, ei trimit următorul mesaj subconştientului: „Scapă-mă de aici!” Şi, nu la mult timp după aceea, apar primele semne ale unor boli de inimă, sau alte tipuri de maladii.

PRELUAREA CONTROLULUI

Dacă recunoaşteţi în voi tipul A de comportament, în special atitudinea de ostilitate şi sentimentul chinuitor şi acut de lipsă de timp, există modalităţi specifice pe care le puteţi adopta pentru a le depăşi.

Primul pas este simplu. Acceptaţi! Acceptaţi că aveţi o personalitate de tip A. Mulţi oameni de tip A au reţineri când e vorba să accepte că munca lor îi controlează în totalitate, în loc ca ei să-şi controleze munca. Dacă îi veţi acuza că manifestă un comportament de tip A, ei îşi vor îndrepta agresiunea şi ostilitatea spre voi şi vor nega cu îndârjire. Vor deveni agresivi, atunci când soţiile sau soţii lor vor încerca să-i mai domolească. Devin defensivi şi furioşi când li se atrage atenţia asupra comportamentului lor.

Pentru a scăpa de comportamentul de tip A (care, de obicei, este fatal), trebuie să înţelegeţi că nu veţi găsi niciodată pacea şi fericirea în realizările voastre. Veţi găsi pace doar în interior. Dacă tatăl vostru nu v-a dat niciodată, în mod necondiţionat, aprobarea de care aveaţi nevoie, trebuie să acceptaţi că a făcut ce a putut el mai bine, în condiţiile de atunci.

Nu există nici un motiv să doriţi încontinuu să câştigaţi aprobarea şefului, pentru a compensa iubirea şi aprobarea pe care tatăl vostru nu vi le-a putut oferi.

Acest lucru doar vă va scurta viaţa.

Al doilea pas pe care trebuie să-l faceţi pentru a scăpa de comportamentul de tip A este de a lua decizia da a va schimba. Luaţi decizia ca niciodată de acum înainte, să nu mai doriţi să trăiti astfel. Luaţi decizia de a deveni mult mai relaxaţi, persoane mai productive şi mai plăcute, ca părinţi sau soţi.

 Mulţi oameni vor admite că sunt de tip A, dar apoi se vor spune că sunt mândri de acest lucru. Nu cădeţi în această capcană. A muri cu douăzeci de ani mai devreme, pentru că aţi lucrat prea mult, nu este un lucru de care să fiţi mândri. De fapt, este chiar o prostie.

Al treilea pas pentru a depăşi comportamentul de tip A este a învăţa să vă relaxaţi şi cel mai bun mod de a vă relaxa este să vă opriţi. Practicaţi relaxarea completă sau meditaţia, chiar singurătatea, timp de douăzeci de minute, de două ori pe zi.

A merge la plimbare în parc la vremea prânzului este un antidot minunat pentru stres. Si când sunteţi convinşi că nu aveţi deloc timp să luaţi o pauză, atunci este absolut necesar să vă disciplinaţi ca să o faceţi. Când simţiţi că nu aveţi deloc timp pentru voi, ca să vă îngrijiţi, exact atunci sunteţi aproape de punctul de a ceda.

DEOSEBIREA DINTRE TIPUL A ŞI DEPENDENŢII DE MUNCĂ

Există o diferenţă fundamentală între personalitatea de tip A şi „Dependenţii de muncă“. Cele două tipuri sunt total diferite. Tipul A pur nu se poate opri din muncă, fără a se gândi sau vorbi despre aceasta. Tipul A se laudă că nu si-a luat o vacanţă de ani de zile. Tipul A pur îsi ia o servietă plină de documente pentru a lucra acasă în weekend si, chiar dacă pleacă în vacanţă cu familia, îşi ia foarte mult de lucru cu el şi toată ziua vorbeşte la telefon cu colegii de serviciu. Caracteristica distinctivă a tipului A pur este incapacitatea de a-si lua timp liber.

0 altă caracteristică distinctivă a celor de tip A este faptul că ei au un centru de control extern. Ii veţi auzi folosind, în mod repetat, cuvintele: ” ..Trebuie sa fac, trebuie sa fac, trebuie sa fac!” . Ei nu simt că au vreun control asupra a ceea ce fac. Intotdeauna ei fac ceva, pentru că altcineva doreşte sau se aşteaptă ca ei să facă acel lucru.

Dependenţii de muncă sunt diferiţi. Ei au un centru de control intern şi muncesc pentru scopuri si obiective hotărâte de ei înşişi. Ei au un sentiment puternic de satisfacţie şi plăcere când este vorba despre munca lor. Dependenţii de muncă pot lucra din greu zece, douăsprezece sau paisprezece ore pe zi, timp de cinci, şase sau chiar şapte zile pe săptămână, dar, spre deosebire de tipul A, ei îşi pot lua o zi sau o săptămână de concediu, pleacă în vacanţă, nu i se mai gândesc la munca lor şi nici nu-şi fac griji din cauza ei.

Dependenţii de muncă tind să fie personalităţi pozitive, să-şi împlinească potenţialul făcând ceva ce ei consideră a fi important. Ei nu sunt ostili, furioşi sau plini de resentimente, ci plini de entuziasm şi plăcere în ceea ce priveşte munca lor. Ei fac, de obicei, ceea ce le place să facă, ceea ce le face cu adevărat plăcere.

Aceasta este diferenţa esenţială dintre dependenţii de muncă si tipul A de personalitate: cantitatea de plăcere pe care fiecare o obtine cand este vorba de munca lui.

Acum, sincer, voi cum sunteţi? Tipul A, sau dependentul de muncă? Viaţa voastră poate depinde de cât de precis răspundeţi la această întrebare.