Jiddu Krishnamurti – Ce este moartea, ce inseamna ea ?

Krishnamurti_LearnOutLoud

Ce anume moare? In afara de existenta fizica, biologica, ce anume moare? Ce anume este eul, egoul, persoana – sinele. Ce anume sunte-ti voi? Oare nu sunte-ti toate amintirile acumulate? Amintiri agreabile, dureroase, cei 30 , 50, 70 de ani de amintiri, nu asta sunteti, cu totii? Amintiri ale placerii voastre, ale durerii si anxietatii provocata de dorintele voastre, ale singuratatii, ale depresiei, a luptei, nu asta suntem cu totii ?

Timpul inseamna acum, timpul include trecutul si viitorul, el exista acum. Deci moartea exista acum. Asta inseamna daca sunte-ti atasat de una sau alta, de mobila mea, etc, si vine moarte si zice, asta-i finalul ei, sfarsitul. Atasamentul inseamna timp. Puteti sa va eliberati complect de atasament, care inseamna timp.

Consecintele atasamentului sunt ca genereaza teama de pierdere. Si din acea teama apare gelozia. Exista intodeauna aceea suspiciune, tendinta de a fi secretos.

Deci oare puteti sa va eliberati de atasare? Drept urmare atunci traiti si muriti, simultan. Deci viata si moartea, marsaluiesc intodeauna impreuna.

Atunci exista acel sentiment al eliberarii absolute, de mica truda a sinelui, insusi. Si deci aceasta este adevarata libertate, si din aceasta libertate rasare iubirea.

Seamana cu un fluviu vast, in care omul este prins in capcana, cu toate bunurile sale lumesti, cu toate capriciile, planurile si cunostintele sale. Daca nu abandoneaza toate lucrurile, pe care le-a acumulat, in fluviu si nu inoata catre mal, moartea va fi permanent la usa sa, asteptand si pandind. Cineva trebuie sa moara complect, pentru a descoperi ce este iubirea.

Nemurirea nu inseamna, cuvantul, cartea, imaginea, pe care trebuie sa le pui laolalta. Sufletul, eul, atman, este vlastarul gandiri, care inseamna timp. Cand timp nu exista, atunci moarte nu exista. Numai Iubire.

Suntem asemenea restului lumii. Un vast si nesfarsit fluviu. Si atunci cand vom murim vom fi la fel ca restul lumii, plutind in acelasi curent ca si inainte, atunci cand existam, cand traiam.

Dar omul care se intelege pe sine insusi, radical, care a rezolvat toate problemele launtrice, psihologice, nu se mai afla in acel curent. El a iesit din curent.

Moartea exista acum, cand nu mai exista timp, cand nu mai exista nici un “eu”, care sa devina ceva, cand nu mai exista propriul interes, o activitate egoista. Care sunt toate integrate in procesul timpului.

Incerca, fara efort, sa traiesti alaturi de moarte, intr-o tacere atemporala .

 

Your email is never published or shared.