site
	stats

Barbara si Gerry Clow – Stiinta dimensiunii a saptea

IMG_20160709_103256

Voi începe prin a rezuma ceea ce se ştie despre sunet şi undele de frecvenţă. Sunetul operează în ambele intervale de frecvenţă, audibilă şi neaudibilă, având o intensitate mai scăzută decât lumina.

Toate vibraţiile acustice sunt grupate în octave, sau secvenţe de opt note. Ca să înţelegem cel mai bine acest lucru, putem studia claviatura unui pian. Clapele albe cântă şapte sau opt octave. Fiecare octavă este alcătuită din notele Do-Re-Mi-Fa-Sol-La-Si-Do, iar nota do se repetă la începutul următoarei octave mai înalte.

Fiecare notă vibrează cu un anumit număr de oscilaţii pe secundă – hertz (Hz) – iar la fiecare octavă se dublează frecvenţa. De exemplu, nota la de jos are 220 Hz, la de mijloc are 440 Hz, iar la de sus are 880 Hz; şi, atunci când e cântată nota la, toate celelalte la-uri de pe claviatura pianului vibrează cu ea. Acesta e principiul rezonanţei – răspunsurile vibratorii ale frecvenţelor, cum ar fi notele la de pe claviatura pianului. Ce anume se întâmplă, în realitate?

Sunetul reprezintă vibraţia moleculelor de aer, pe care le măsurăm prin oscilaţii pe secundă sau hertzi. Vibraţiile moleculelor creează consistenţă, sunet, culoare, lumină, dar şi toate fiinţele vii.

Lumina vibrează la o frecvenţă foarte înaltă,- cu multe octave deasupra undelor acustice. Lumina albă este gamă de frecvenţe (ca şi sunetul), numită spectrul vizibil, fiind împărţită în culori.

Culoarea roşie are frecvenţa cea mai joasă, violet cea mai înaltă, ordinea de succedare fiind roşu-oranj-galben-verde-albastru-indigo-violet (ROGVAIV).

Asta înseamnă că rezonaţi cu frecvenţe mai înalte atunci când vă îmbrăcaţi în haine de culoare violet şi cu frecvenţe mai joase atunci când purtaţi haine de culoare roşie; de aceea, mulţi lideri religioşi poartă robe violet, în timp ce cheflii se îmbracă în roşu.

Aceste octave simple structurează întreaga materie; totul este alcătuit din vibraţii. Odată ce înţelegem pe deplin acest lucru, faptul că dimensiunile se pot forma în planuri în care vibrează anumite frecvenţe capătă înţeles.

Nu putem vedea sau auzi dimensiunile extrem de înalte, la fel cum nu putem auzi sunete din game cu mult mai înalte decât cele de pe claviatura pianului.

Realmente, orice ar putea vibra în aceste zone mai înalte, însă astfel de lucruri nu ar avea forme fizice, aşa cum suntem noi în 3D.

Cea mai uşoară cale de a înţelege dimensionalitatea este să ne gândim la undele de frecvenţe în octave şi să vizualizăm obiectele ca fiind tipare ale undei de frecvenţă.

Gama audibilă umană are o frecvenţă mult mai joasă decât spectrul vizibil. Pianele şi diapazoanele prezintă gamele vibratorii audibile. Cristalele aşezate în lumina soarelui proiectează spectrul vizibil al luminii sub forma spectrelor de culoare de pe pereţii încăperii; în mod similar, picăturile de ploaie fac vizibile frecvenţele luminii din curcubee.

Aceste fenomene simple, pe care le întâlnim în natură, ne ajută să ştim că frecvenţele mai înalte (pe care nu le putem vedea sau auzi) sunt prezente.

Principiul rezonanţei şi al octavelor arată că frecvenţele devin tot mai înalte; de fiecare dată când notele scalei – de la do la do – se dublează, obţinem o nouă octavă.

Imaginaţi-vă că ele continuă să se dubleze, ieşind în afara scalei pianului şi a gamei audibile. Dacă aţi putea face acest lucru, aţi ajunge, într-un final, la frecvenţa luminii = şi, dacă aţi continua să le dublaţi, aţi descoperi razele gama. Noi rezonăm cu toate aceste frecvenţe.

La fel cum nota do rezonează cu do de la pian, noi rezonăm cu octave foarte înalte de sunet şi lumină, indiferent că suntem conştienţi sau nu de acest lucru.

Modul în care lumina este subiectul planului 8D, însă acum este util să ştim că, atunci când auzim sunetul, noi rezonăm cu Lumina.