Articole

Robert A. Monroe – Anexa Loosh (Gradina Creatorului)

calatorii-indepartate

Confruntat cu această chestiune de Cerere şi Ofertă (o lege universală în Undeva), Cineva a decis s-o producă! în mod artificial, ca să spunem aşa, decât să o caute în forma ei „naturală“. S-a hotărât să construiască o Grădină şi să crească Loosh. In stare naturală, Loosh s-a constatat că provine dintr-o serie de acţiuni vibratorii din ciclul carbon-oxigen, iar reziduul era Loosh în diferite grade de puritate. Apărea doar în timpul unei astfel de acţiuni – şi secundar, în timpul procesului de reacţie. Specialiştii în prospecţiuni din Undeva au căutat surse de Loosh, în lung şi în lat, iar noile descoperiri erau salutate cu entuziasm şi recompense. S-a întâmplat ca Cineva şi Gradina lui să schimbe toate aces­tea. Departe, într-o zonă îndepărtată, a început să lucreze la expe­rimentul lui. In primul rând, a creat un mediu bun pentru ciclul car­bon-oxigen, unde să se poată dezvolta. A creat cu multă grijă un Echilibru, astfel încât radiaţiile potrivite şi alte substanţe hrănitoar să existe în continuu.

Apoi a încercat Prima lui Cultură, care a produs Loosh, dar numai în cantităţi mici şi la un grad comparativ scăzut, nu suficient de semnificative pentru a le duce înapoi în inima tărâmului Un­deva. Problema avea un dublu aspect. Durata de viaţă era prea scurtă şi unităţile de cultură erau minuscule. Acest lucru a creat limite în ceea ce priveşte calitatea şi cantitatea, întrucât cultura nu a avut timp să genereze Loosh la toleranţe atât de apropiate. Mai mult, Loosh putea fi recoltată doar la finalul ciclului de viaţă – şi nici o clipă mai devreme.

A Doua lui Cultură nu a fost mai bună, ci chiar mai puţin bună. El a schimbat mediul intr-o altă parte a Grădinii, unde densi­tatea era mai degrabă gazoasă, decât lichidă şi substanţele chimice cu densitate mare formau o bază solidă şi astfel, erau in continuare disponibile. A plantat unităţi nenumărate de multe soiuri intr-o for­mă nouă, cu o creştere mai mare in mărime – unele de multe mii de ori mai mari şi mai complexe decât Prima Cultură unicelulară sim­plă. A inversat ciclul carbon-oxigen. Cu toate acestea, toate au avut o uniformitate fundamentală. Ca şi Prima Cultură, se reinsămânţau la intervale regulate şi işi incheiau ciclul de viaţă, in mod auto­mat. Pentru a evita distribuirea inegală a substanţelor chimice şi radiaţiilor predominante la Prima Cultură, el a imobilizat a Doua Cultură. Fiecare era concepută pentru a rămâne, in principal, in propria sa secţiune de Grădină. In acest scop, fiecare a primit terminaţii ferme, care săpau adânc in materia chimică mai densă. Ata­şat la asta era o tulpină sau trunchi, care ajuta la ridicarea părţii su­perioare pentru cota necesară de radiaţii. Partea superioară, lată, subţire şi oarecum fragilă, era concepută ca un traductor de com­puşi de carbon-oxigen, către şi de la unitatea de culturi. Ca un gând suplimentar, pe fiecare unitate au fost montate radiatoare in culori strălucitoare, însoţite de mici generatoare de particule, de obicei în partea superioară şi centrate simetric.

El a creat tipare de circulaţie în învelişul gazos din jurul cul­turilor – în principal pentru a ajuta la procesul de reinsămânţare. Mai târziu a descoperit că acelaşi efect de turbulenţă servea ca mijloc de recoltare a Loosh. Dacă turbulenţa era destul de violentă, cultura era culcată la pământ, durata de viaţă încheiată, iar Loosh s-ar fi descărcat. Acest lucru era deosebit de util, atunci când se do­rea mai degrabă o aprovizionare imediată de Loosh, intr-un un anumit moment, decât la Vremea Recoltării. In ciuda tuturor acestor măsuri, a Doua Cultură a fost extrem de nesatisfăcătoare. Deşi era adevărat că era obţinută o cantitate mult mai mare, substanţa Loosh nerafinata produsa avea o calitate atât de scăzută, încât de-abia merita efortul.

In plus, perioada de creştere era acum prea mare şi nu rezulta nici o ridicare a calităţii. Lipsea un element vital.

Cineva a plutit peste Grădina lui, o lungă perioadă de timp, pentru a studia, înainte de a încerca a Treia Cultură. Era într-adevăr o provocare. E adevărat că a avut un succes parţial. A cultivat Lo­osh. Cu toate acestea, produsul eforturilor sale era mult mai redus faţă de soiul sălbatic, necultivat.

Era inevitabil să perceapă răspunsul. A Treia Cultură a fost do­vada vie a acestui adevăr. Ciclul original carbon-oxigen trebuie să fie inclus. Mobilitatea trebuie să fie restabilită. Ambii factori arătaseră un potenţial mare în producţia de Loosh de înaltă calitate. Dacă di­mensiunea putea fi adăugată la asta, multe ar putea fi realizate.

Cu acest proiect în prim plan, Cineva a eliminat diferitele unităţi eşantion din Prima Cultură, care prospera încă în partea li­chidă a Grădinii. El le-a modificat ca să existe şi să crească în zona gazoasă. Le-a adaptat mai întâi să ia hrană de la a Doua Cultură, că­reia i-a permis să abunde în acest scop. Astfel, primul dintre Mobile, a Treia Cultură, a luat fiinţă. Mobilele şi-au luat substanţele nutri­tive din a Doua Cultură, încheindu-şi astfel viaţa şi producând Lo­osh de grad inferior. Când fiecare Mobil imens îşi încheia ciclul pro­priu de viaţă, se producea Loosh suplimentar. Cantitatea era enor­mă, dar tiparul frecvenţei reziduului Loosh lăsa, în continuare, mult de dorit.

Intâmplător, Cineva a dat peste Primul Catalizator în ceea ce priveşte producţia de Loosh. Mobilele monstruoase şi lente au avut o durată de viaţă mult disproporţionată faţă de necesităţile lor de hrană. Procesul de creştere şi de încheiere a vieţii lor era atât de lung, încât curând ele ar fi decimat a Doua Cultură. Intreaga Gră­dină ar fi fost dezechilibrată şi nu ar fi existat nici o producţie de Loosh. Atât Prima cât şi a Doua Cultură se confruntau cu dispariţia.

Pe măsură ce a Doua Cultură a devenit neîndestulătoare, ne­voile energetice ale Mobilelor a devenit o problemă acută. Adesea două Mobile încercau să ingereze unitatea identică a celei de-a Doua Culturi. Asta a creat Conflict, care a dus la luptă fizică între două sau mai multe dintre Mobilele greoaie.

Cineva a observat aceste lupte, la început uimit de problemă, apoi cu mare interes. Pe măsură ce luptele apăreau, Mobilele ema­nau Loosh! Nu în cantităţi fracţionare, ci în cantităţi substanţiale, utilizabile – şi de o puritate mult mai mare.

El a testat repede teoria. A îndepărtat o altă unitate din Pri­ma Cultură din zona Grădinii lichide, a reproiectat-o pentru mediul gazos – dar cu o modificare semnificativă. Noul Mobil urma să fie oarecum mai mic, dar avea nevoie de ingerarea altor Mobile pentru hrană. Acest lucru ar fi rezolvat problema suprapopulării cu Mobile şi, în acelaşi timp, ar fi creat cantităţi bune de substanţă Loosh, uti­lizabilă în timpul fiecărui conflict-luptă, plus un bonus dacă noua clasă de Mobile încheia ciclul de viaţă al celuilalt. Cineva putea să transmită Undeva cantităţi practice de Loosh, acceptabil de pur.

Astfel s-a întâmplat că Regula Primului Catalizator a luat fi­inţă, Conflictul dintre unităţile ciclului carbon-oxigen a produs ema­naţii consistente de Loosh. Era simplu.

Mulţumit că a găsit formula, Cineva a pregătit a Patra Cul­tură. El ştia acum că Mobilele din a Treia Cultură erau prea mari şi aveau durata de viaţă prea mare pentru a fi, în cele din urmă, prac­tice. Dacă erau cultivate în număr mare, întreaga Grădină ar fi tre­buit să fie extinsă. Nu era suficient spaţiu pentru a creşte astfel de unităţi singulare enorme şi o a Doua Cultură cu frunze pentru a le susţine. De asemenea, el s-a gândit în mod corect că o mobilitate mai mare şi mai rapidă ar extinde factorul Conflict, rezultând o producţie mai mare de Loosh.

Intr-o singură mişcare, Cineva a încheiat ciclul de viaţă al tuturor Mobilelor greoaie din a Treia Cultură. Revenind la Prima Cultura din zona lichidă, el le-a modificat şi extins într-o multitudine de forme şi dimensiuni, le-a dat structuri multicelulare complexe, de o mare mobilitate. A proiectat în ele un tipar de echilibru. Erau cele care au ingerat o unitate a ciclului carbonului de tipul celei de-a Doua Culturi (iniţial imobile), ca sursă de energie. Erau şi al­tele, extrem de mobile, care, pentru energie, aveau nevoie să ingereze alte unităţi mobile Modificate din Prima Cultură.

Circuitul complet funcţiona destul de satisfăcător. Modifica­rea în mediul lichid al celei de-a Doua Culturi staţionare, prospera. Mobilele mici, extrem de active, care respirau în lichid îşi luau hra­na, „mâncau” modificarea celei de-a Doua Culturi. Mobilele active mai mari şi/sau altele îi consumau, pentru energie, pe cei care „mân­cau plante” mai mici. Atunci când orice Mobil creştea prea mare şi lent, devenea o ţintă uşoară pentru Mobilele mai mici, care atacau în grupuri lacome. Reziduul chimic de la aceste acţiuni ingestive se sedimenta în partea de jos a mediului lichid – şi astfel, constituiau noua hrană pentru Staţionare (a Doua Cultură Modificată), înche­ind circuitul. Rezultatul era un flux constant de Loosh – de la înche­ierea ciclului de viaţă al Staţionarelor, de la conflictul intens dintre Mobile, pentru a evita ingestia şi, în cele din urmă, de la încetarea bruscă a ciclului de viaţă al unor astfel de Mobile, ca produs inevi­tabil al acestor conflicte.

Revenind la o altă parte a Grădinii lui – zona gazoasă cu o bază densă de compuşi chimici – Cineva a aplicat aceleaşi tehnici cu îmbunătăţiri şi mai avansate. El a adăugat multe soiuri de Staţio­nare (A Doua Cultură originală), pentru a furniza hrană suficientă şi diversă, noilor Mobile pe care urma să le creeze. Ca în cealaltă parte a Grădinii, a făcut astfel de Mobile, încât să existe un echili­bru între două specii cei care ingerau şi atrăgeau energie din Staţio­narele celei de-a Doua Culturi şi cei care aveau nevoie de alte Mo­bile, pentru a supravieţui. Le-a creat în mii de tipuri originale, mici, mari – dar nici una atât de mare ca Mobilele din a Treia Cultură – si, în mod ingenios, le-a dat fiecăreia o oarecare dependenţă pentru conflict. Acestea au fost sub formă de masă, viteză evazivă, acoperire înşelătoare şi/sau de protecţie şi receptoare şi detectoare de radiaţie cromatică, unde şi particule şi protuberanţe unice de densitate mare, pentru a scobi, apuca şi sfâşia în timpul conflictului. Toate cele din urmă serveau perfect pentru a suplimenta şi prelungi perioadele de conflict, având ca rezultat, creşterea de emanaţie Loosh.

Ca un experiment separat, Cineva a proiectat si a creat o for­mă de Mobil care era slabă şi ineficientă, după standardele celor­lalte Mobile din cea de-a Patra Cultură. Totuşi, acest Mobil experi­mental avea două avantaje distincte. Avea capacitatea de a ingera şi de a lua energie atât din Staţionare, cât şi din celelalte Mobile, în al doilea rând, Cineva a extras o Bucată din Sine – nici o altă sursă de astfel de Substanţă fiind cunoscută sau disponibilăpentru a acţiona ca un declanşator de mobilitate, intensiv şi final. Ca urmare a Regulii Atracţiei, Cineva ştia că o astfel de infuzie va crea, în aceas­tă specie specială de Mobile, o mobilitate permanentă. Intotdeauna va căuta să satisfacă atracţia pe care acest minuscul fir de praf din Sine îl genera, pe măsură ce căuta reuniunea cu întregul infinit. Astfel, impulsul pentru satisfacerea cerinţelor de energie prin ingestie, nu ar fi singura forţă conducătoare. Mai important, nevoile şi dorinţele nestăpânite create de Bucata din Cineva nu puteau fi potolite în Grădină. Astfel, nevoia de mobilitate ar fi fost mereu prezentă şi conflictul dintre această nevoie şi reîncărcarea cu ener­gie va fi constantă – eventual, un emanator continuu de Loosh de calitate înaltă, dacă supravieţuia.

A Patra Cultură a depăşit toate aşteptările lui Cineva. A deve­nit evident că un flux consistent, util, de Loosh era produs în Gră­dină. Echilibrul „vieţii” funcţiona perfect, cu Factorul de Conflict producând cantităţi imense de Loosh şi un supliment constant pro­dus de încheierea continuă a ciclului de viaţă, a tuturor tipurilor de mobile si stationare. Pentru a avea grija de productie, cineva a infinţat Colectori Speciali pentru a ajuta la recoltare. El a stabilit Ca­nale pentru a transmite materia primă Loosh din Grădina lui, către Undeva. Undeva nu a mai depins, în principal, de „starea sălbatica, ca sursă principală de Loosh. Grădina lui Cineva pusese capăt aces­tui lucru.

Odată cu succesul Grădinii şi a producţiei de Loosh, prin mij­loace agricole, Alţii au început să-şi proiecteze şi să-şi construiască propriile Grădini. Acest lucru a fost în conformitate cu Legea Cere­rii şi Ofertei (Vidul este o stare instabilă), întrucât cantităţile de Lo­osh din Grădina lui Cineva acopereau, doar parţial, cerinţele tărâ­mului Undeva. Colectorii, în numele Altora au intrat efectiv în Gră­dina lui Cineva, pentru a profita de acele emanaţii mici de Loosh, trecute cu vederea sau ignorate de către Colectorii lui Cineva.

Cineva, terminându-şi lucrarea, a revenit în Undeva şi s-a ocupat cu alte probleme. Producţia de Loosh a rămas la un nivel constant, sub supravegherea Colectorilor. Singurele modificări au fost comandate doar de Cineva însuşi. In conformitate cu instrucţiunile de la Cineva, Colectorii recoltau periodic segmente din a Pa­tra Cultură. Acest lucru a fost făcut pentru a asigura substanţe chi­mice, hrană şi radiaţii adecvate, pentru unităţile mai tinere. Un scop secundar a fost acela de a oferi ocazional cantităţi suplimenta­re de Loosh, create de o astfel de recoltare. Pentru a culege o astfel de recoltă, Colectorii au generat turbulenţe şi tumult, atât în înveli­şul gazos, cât şi în formaţiunile chimice mai solide, care au stat la baza Grădinii în sine. Aceste tulburări au avut ca efect încheierea ciclului de viaţă al multor unităţi din a Patra Cultură, deoarece ele au fost strivite sub formele de bază în mişcare sau înăbuşite în va­lurile din zona lichidă, agitată, a Grădinii. (Prin specificul proiectu­lui, unităţile din a Patra Cultură nu-şi puteau menţine ciclul lor carbon-oxigen, înconjurate de mediul lichid.)

Tiparul Grădinii „Vieţii” ar fi putut să continue astfel o eternitate, dacă nu ar fi fost percepţia si curiozitatea lui Cineva. Uneori, el studia mostrele de Loosh din Grâdina sa. Nu era nici un motiv ca să o facă, altul decât faptul că Cineva era interesat in continuare,  de proiectul său.

La o analiză specială a unui eşantion de loosh, Cineva a examinat emanaţiile şi era pe punctul de a-l pune înapoi in Rezervor, când a devenit conştient de o Diferenţă. Era foarte mică, dar era.

Interesul său s-a trezit imediat şi s-a uitat din nou. Întreţesut delicat în emanaţiile mai obişnuite de Loosh,  era un fragment sub­ţire de Loosh purificat şi distilat. Aceasta era o imposibilitate, loossh purificat şi distilat rezulta numai după ce loosh „in  stare  sălbatică“ era prelucrat de multe ori. Loosh din Grădina lui Cineva nece­sita acelaşi tratament, înainte de a putea fi folosit.

Insă era aici, de un grad atăt de fin in radiaţiile sale rafinate,  încât nu putea sau nu revenea în compus cu substanţa primă. Cineva a repetat Testele, iar rezultatul a fost, în continuare, pozitiv . Exis­ta un factor în Grădina lui, de care el nu avea cunoştinţă.

Repede, Cineva a plecat de Undeva şi s-a întors la Grădina  lui. In exterior, toate păreau la fel.  Zonele gazoase cu bază solidă, din Grădină, erau un covor nesfârşit de verde, de la înfloritoarea celei de a Doua Cultură. Prima Cultură Modificată din zona lichidă era într-un echilibru perfect cu Legea Acţiune-Reactiune (o subdivi­ziune a Cauzei şi Efectului). Cineva a perceput,  fără întârziere, că, Diferenţa – sursa de Loosh distilat – nu provenea nici de la Prima nici de la a Doua Cultură.

A descoperit prima urmă de emanaţie de Loosh distilată, in una dintre unităţile celei de-a Patra Culturi , (care deja se infiltrase în toate unităţile din a Doua Cultură). Ideea i-a venit in timpul actiunii neobişnuite a acestei unităţi, pe măsură ce ea a intra intr-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu o altă unitate, din a Patra Cultura. Dar nu asta a creat Loosh distilat, Cineva ştia şi a cercetat mai adanc, pentru a găsi sursa.

In acel moment, a descoperit diferenţa. Unitatea din a Patra Cultură nu se lupta, în Conflict, pentru o rămăşiţă ingerabilă a unei unităţi mai slabe din a Patra Cultură, sau pentru o frunză gustoasă, dintr-o ramură aprobată din a Doua Cultură – sau pentru a evita încheierea vieţii şi ingestia de către alte unităţi din a Patra Cultură, aflate în Conflict. Se găsea în Conflict, pentru a proteja şi salva de la încetarea din viaţă a trei unităţi nou generate, din specia pro­prie, ghemuite sub o unitate mare din a Doua Cultură, aşteptând rezultatul. Nu era nici o îndoială. Aceasta era acţiunea care a pro­dus străfulgerările de Loosh distilat.

Cu acest indiciu, Cineva a examinat acţiunile altor unităţi din a Patra Cultură din Grădină. El a descoperit străfulgerări similare, când alte unităţi din a Patra Cultură executau aceeaşi acţiune de apărare a „tinerilor” lor. Totuşi, exista o nepotrivire. Suma tuturor acestor străfulgerări de emanaţie de Loosh distilat, de la toate aces­te acţiuni ale unităţilor din a Patra Cultură, nu constituiau nici ju­mătate din totalul găsit în proba de la Rezervor. Era evident că mai exista un alt factor. Sistematic, el a plutit deasupra Grădinii, extinzându-şi percepţia în toate zonele. Aproape imediat, a găsit sursa. Radiaţia de Loosh distilat extrapur îşi avea originea într-o secţiune specială a Grădinii. Repede, s-a repezit la faţa locului.

Era acolo – o unitate experimentală din a Patra Cultură, una dintre cele care conţinea o bucată din Sine, în tiparul ei funcţional. Stătea singură sub partea superioară cu frunze a unei unităţi mari din a Doua Cultură. Nu îi era „foame”. Nu era în conflict cu o altă unitate din a Patra Cultură. Nu acţiona în apărarea „tinerilor” ei. Atunci, de ce emana Loosh distilat, într-o cantitate atât de mare?

Cineva s-a apropiat. Percepţia lui a intrat în unitatea Modifica­tă a celei de-a Patra Culturi şi atunci şi-a dat seama. Unitatea se sim­ţea singură! Acesta era efectul pe care îl producea Loosh distilat.

Pe măsură ce Cineva s-a retras, a observat o altă nepotrivire neobişnuită. Unitatea Modificată din a Patra Cultură a devenit brusc conştientă de Prezenţa Lui. Se prăbuşise şi avea convulsii ciu­date, pe formaţiunea solidă de bază. Lichid limpede era expulzat din cele două orificii de radiaţie-percepţie. Odată cu această acţi­une, emisia de Loosh distilat a devenit şi mai pronunţată.

Din acest lucru, Cineva a promulgat acum celebra sa Formu­lă DLP, care este în vigoare în Grădină, în acest moment.

Rezultatul poveştii este bine cunoscut Cineva a inclus princi­piul în formula sa: …Crearea de Loosh pur, distilat se datorează unităţilor de Tip 4M, prin acţiunea de neîmplinire – dar numai în cazul în care un astfel de tipar este adoptat la un nivel de vibraţie superior limitelor senzoriale ale mediului. Cu cât intensitatea unui astfel de tipar este mai mare, cu atât cantitatea de Loosh distilat va fi mai mare…”

Pentru a pune în formula în vigoare, Cineva a conceput câte­va modificări subtile în Grădina sa, toate familiare oricărui istoric. Divizarea tuturor unităţilor de Cultură în Jumătăţi (pentru a genera singurătate, în timp ce încearcă să se reunească) şi încurajarea poziţiei dominante a unităţii de Tip 4M sunt două dintre inovaţiile cele mai demne de menţionat.

Aşa cum apare acum, Grădina este un spectacol fascinant de eficienţă. Colectorii au devenit, de multă vreme, Maeştri în Arta Formulei DLP. Unităţile de Tip 4M domină şi s-au răspândit în întreaga Grădină, cu excepţia porţiunilor mai adânci din mediul li­chid. Acestea sunt producătorii principali de Loosh distilat.

Din experienţă, Colectorii au dezvoltat o întreagă tehnologie cu instrumente complementare pentru recoltarea de Loosh, de la unităţile de Tip 4M. Cele mai comune au fost numite iubire, priete­nie, familie, lăcomie, ură, durere, vină, boală, mândrie, ambiţie, proprietate, posesie, sacrificiu – şi, pe o scară mai largă, naţiuni, se­parări pe provincii, războaie, foamete, religie, maşini, libertate, in­dustrie, comerţ, ca să menţionăm doar câteva. Producţia de Loosh este mai mare decat oricand …

 
Cartile lui Robert Monroe se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Te-au ajutat informațiile publicate pe acest website?

Spune "mulțumesc" printr-o donație:


Hide picture