Eckhart Tolle – Adevarata natura a spatiului si a timpului

IMG_20150914_084230

Gândiţi-vă şi la acest lucru: dacă nu ar mai fi nimic în afara liniştii, ea nu ar exista pentru dvs.; nu ati sti ce este. Numai când apare sunetul se naşte liniştea. Analog dacă ar exista numai spaţiu fără niciun obiect în el, spaţiul nu ar exista pentru dvs. Imaginaţi-vă că sunteţi un punct al conştiinţei ce pluteşte în imensitatea spaţiului — fără stele, fără galaxii, numai vid. Brusc, spaţiul nu ar mai fi imens; nu ar mai fi deloc. Nu ar mai exista viteză, mişcare dintr-un loc în altul. Este nevoie de cel puţin două puncte de referinţă pentru ca distanţa şi spaţiul să apară. Spatiul ia naştere în momentul în care Unu devine doi şi „doi” devine „zece mii de lucruri”, cum numeşte Lao-tzu lumea manifestată, spaţiul devine din ce m ce vast. Astfel, lumea şi spatiul apar simultan.

Nimic nu ar putea exista fără spaţiu, şi totuşi spaţiul este nimic. Înainte de naşterea universului, înainte de „Big Bang”, dacă doriţi, nu exista un imens spaţiu gol care aştepta să fie umplut. Spaţiul nu exista, nu exista niciun lucru. Exista numai Nemanifestatul — Unu. Când Unu a devenit „zece mii de lucruri”, dintr-odată a început să existe spaţiul şi a permis existenţa a o mulţime de lucruri. De unde a venit el? A fost creat de Dumnezeu pentru a face loc universului? Sigur că nu. Spaţiul este lipsa lucrurilor, aşa că nu a fost niciodată creat.

Ieşiţi din casă într-o noapte senină şi priviţi cerul. Miile de stele pe care le puteţi vedea cu ochiul liber, nu sunt mai mult decât o fracţiune infinitezimală din tot ceea ce există acolo. Peste 100 de miliarde de galaxii pot fi deja detectate cu cele mai puternice telescoape, fiecare galaxie fiind un „univers insular” cu miliarde de stele. Totuşi, şi mai uimitoare este infinitatea spaţiului însuşi, profunzimea şi liniştea care-i permite acestei realităţi magnifice să existe. Nimic nu ar putea fi mai uimitor şi mai maiestuos decât imensitatea şi liniştea spaţiului — şi, cu toate acestea, ce este spaţiul? Un gol, un imens gol.

Ceea ce nouă ne apare ca spaţiu în universul nostru perceput prin intermediul minţii şi al simţurilor este însuşi Nemanifestatul, exteriorizat. Este „corpul” lui Dumnezeu. Şi cel mai mare miracol este că această linişte şi vastitate care îi permit universului să existe nu se află numai acolo în spaţiu — ci şi în sinea dvs. Când sunteţi total prezent, îl întâlniţi sub forma spaţiului interior nemental, aflat în nemişcare. în sinea dvs., este imens ca profunzime, nu ca întindere. Intinderea spaţială este, in ultimă instanţă, o percepţie eronată a profunzimii infinite — un atribut al realităţii transcendente.

După Einstein, spaţiul şi timpul nu sunt separate. Nu înţeleg prea bine acest lucru, dar cred că el spune că timpul este a patra dimensiune a spaţiului. O numeşte „continuumul spaţio-temporal “.

Da. Ceea ce percepeţi în exterior ca spaţiu şi timp sunt, în ultimă instanţă, iluzii, dar ele conţin un miez de adevăr. Ele sunt cele două atribute esenţiale ale lui Dumnezeu , infinitatea şi eternitatea, percepute ca şi cum ar avea o existenţă externă în afara dvs. în sinea dvs., atât spaţiul cât şi timpul au un echivalent interior ce dezvăluie natura lor adevărată, dar şi a dvs. în vreme ce spaţiul este lumea non-mentală, de o profunzime infinită, aflată în nemişcare, echivalentul interior al timpului este prezenţa, conştiinţa eternei clipei de Acum. Amintiţi-vă ca nu există nicio diferenţă între ele. Când spaţiul şi timpul sunt realizate în interior ca Nemanifestat — prezentă şi absenţa minţii — spaţiul si timpuI exterior continuă să existe pentru dvs., dar devin mult mai puţin importante. Şi lumea continuă să existe, dar nu va mai fi capabilă să vă impună constrângeri.

Din acest motiv, scopul ultim al lumii nu se află în ea, ci în transcendenţa ei. Aşa cum dvs. nu aţi fi conştient de spaţiu dacă el nu ar conţine obiecte, lumea este necesară pentru ca Nemanifestatul să se realizeze. Poate că aţi auzit proverbul budist: „Dacă nu ar fi iluzii, nu ar mai exista iluminare”. Prin intermediul lumii şi, în ultima instanţă, prin dvs., Nemanifestatul se cunoaşte pe sine. Sunteţi aici pentru a-i permite scopului divin al universuluisă se împlinească. Atât de important sunteţi!

Your email is never published or shared.