site
	stats

Patrick Drouot – A saptea chakra (Sahasrara) si tattwa Soma

IMG_20151109_120010

Semnificaţia Sahasrarei: lotusul cu o mie de petale.

Localizarea: creştetul capului, plexul cerebral. A nu se confunda cu fontanela.

Anumite tradiţii tantrice menţionează o chakră minoră în interiorul celei de a şaptea chakre. Soma este localizată deasupra celui de al treilea ochi, Ajna, în centrul frunţii. Ea are forma unei corn lunar de argint, într-un lotus albastru-alb luminos. Este un lotus cu 12 petale (anumite scrieri indică 16) şi este centrul în care se odihneşte cornul lunii, izvor al nectarului.

Această energie (acest nectar) se filtrează neîncetat din şanţul dintre cele două emisfere numite în sanscrită Bramaragupha. în parcursul său natural, această energie – acest nectar – pluteşte în jos şi cînd ajunge la chakra a treia, este ars de energia plexului solar. Practicînd un anumit tip mudra (gest sacru) yoghinii pot bloca fluxul descendent al acestei energii meditînd pe o altă chakră minoră, situată în interiorul celor şapte chakre. Se spune ca acela care meditează pe această chakră şi stopează fluxul descendent al nectarului de energie realizînd khechari-mudra (kahe: eterul; chari: în mişcare) devine nemuritor în corpul fizic. Poate opri procesul îmbătrînirii şi deci rămîne tînăr pentru totdeauna. El obţine victorii asupra bolii, morţii şi se bucură de fericirea eternă. Cel care meditează, yoghinul, este capabil să rămînă într-un spaţiu vid, mai exact în spaţiul ca un şanţ situat între cele două emisfere, cel de al treilea ventricul numit şi a doua poartă a corpului, situată în Sahasrara. A şaptea chakră, Soma-chakra, se găseşte deasupra chakrei Ajna, pe linia mediană a craniului şi aici îşi au sălaşul Soma, luna, Amrita, nectarul (energia) şi Kamadhenu. Culoarea lui Kamadhenu (o zeiţă) este albă; ea are cap de vacă, fruntea este lată, ochii umani, coarne de vacă, ceafă de cal, coadă de răţoi şi aripile de lebădă.

O misterioasă glandă endocrină este asociată celei de a şaptea chakre: epifiza, numită şi glanda pineală. Epifiza se găseşte exact în centrul capului. Ea are forma unui con larg, de mărimea unui bob mic de mazăre, şi cîntăreşte abia 0,16 grame, fiind situată la poarta de intrare, între al treilea şi al patrulea ventricul cerebral, scăldată în fluidul cerebrospinal.

Glanda pineală a fost subiectul unor considerabile speculaţii, începînd de la greci pină în anii cei mai recenţi. In mijlocul secblului al XVII-lea, Descartes credea că ea este sălaşul sufletului raţional. Cercetarea modernă a pus în lumină faptul că funcţionarea sa este implicată în ritmul circadian al corpului, prin secreţiile ciclice şi intermitente al hormonului său, melatonina. La anumite reptile sau amfibii, epifiza este un al treilea receptor al luminii, localizat sub pielea lor, în timp ce la om şi mamifere ea informează asupra condiţiilor luminoase exterioare printr-o legătură neurală din ganglionul cervical superior (în ceafă). Bineînţeles că nu este singura informaţie transmisă.

Rezultatele recente din osteopatia cranio-sacră au determinat că există unde fizice distincte care străbat fluidul cerebrospinal, create de către mişcările ritmice ale boitei craniene, inclusiv musculatura şi mişcările oaselor craniene. Osteopaţii cranieni sînt antrenaţi să simtă aceste expansiuni şi contracţii ritmice, exercitînd o presiune lejeră asupra capului, reglînd ritmurile dacă este nevoie. Este evident că între palparea fizică şi palparea energetică pasul poate fi repede făcut de către osteopaţii suficient de sensibili. Astfel, Doctorul John Upledger, fondatorul unui institut la Palm Beach, în Florida, acţionează în acest sens de mai bine de zece ani. In Franţa, Jean-Philippe Mathieu, la Villurbane, Jean-Andre Gaunand la Nancy, Jean-Yves Noel la Saint-Malo – şi alţii pe care mi-e este greu să-i mai amintesc aici – pot retrasa traumatismele din copilărie imprimate în ţesuturi, plecînd de la palparea craniană şi energetică. Gerard Sueur din Perigord, unul din osteopaţii cei mai talentaţi ai generaţiei sale, deschide calea unei viziuni globale a omului, situîndu-se mult dincolo de concepţia clasică a corpului. Toţi aceştia sînt urmaţi, pe calea croită de ei, de sute de osteopaţi.

Epifiza sau glanda pineală este situată într-un şănţuleţ, excelent punct de rezonanţă pentru crearea oricărei vibraţii sau oscilaţii. Relaţia pe care o întreţine atît cu ritmurile corporale cît şi cu fluidul, cerebrospinal ne sugerează că ea ar putea fi foarte bine un emiţător şi un monitor vibrator din interiorul corpului, furnizînd o parte din pattern-ul general de control al ritmurilor fiziologice, în special la nivel endocrin.

Fie că aceste forme de undă acţionează ca unde sonore, fie că sînt electromagnetice, plasmice, scalare sau alte variaţii de energii ritmice, totul rămîne deschis pentru speculaţii. Rezonanţele energetice inerente formei moleculare a hormonului melatonină ar putea totuşi furniza nişte indicaţii.

Molecula de melatonină are formă şi structură unice, fiind foarte deosebită de oricare alt hormon din corp. Ea este legată de serotonină, dopamină şi alţi neurotransmiţători. Prin extensie, ne putem deci gîndi că adrenalina şi anoradrenalina avînd structuri similare şi îndeplinind roluri analoge în sistemele nervoase, autonome şi endocrine, melatonina (hormonul) şi serotonină (neurotransmiţătorul) ar exprima o similaritate neurală. Este la fel de probabil ca rezonanţe interne şi structura însăşi a melatoninei să poată declanşa un anumit număr de funcţii pineale ale unor patern-uri de unde atomice sau oscilaţii energetice inca nedetectate pînă în prezent. In excelenta sa carte, John Davldson înaintează Ipoteza conform căreia epifiza ar putea si un emiţător şi receptor de pattern-uri energetice moleculare care guvernează ritmurile fiziologice şl este legată de sistemul neural endocrin prin mecanisme energetice încă nedescoperite. Şi pentru că ritmurile, pattem-urile şl polarităţii-le sunt esenţiale în oricare sistem energetic, epifiza ar avea o funcţie unică foarte puternică.

Prezenţa unei multitudini de alţi hormoni în interiorul glandei pineale, reprezentativă pentru toate glandele endocrine majore, şi rolul său în administrarea ritmurilor corporale ne conduc la eventualitatea unei rezonanţe moleculare în interiorul epifizei. Dacă fiecare moleculă este o armonică joasă vibratorie dintr-o energie mai înaltă şi dacă hormonul este definit ca reflexul unei funcţii energetice anumite, glanda pineală ar fi în rezonanţă cu energiile mai înalte provenite din chakre, pe care le distribuie prin funcţia celulară în tot sistemul endocrin. Astfel, epifiza ar putea fi canalul de pattern-uri energetice care, în materie, devin ritmuri prin oscilaţiile craniene, în toate ritmurile corporale. Bineînţeles că aceste ritmuri sînt sesizabile la palparea osteopatului antrenat (palparea craniană nu trebuie să exercite o presiune mai mare de 5 grame). Pot intra în disacuţie şi alte ritmuri – fie că sînt electromagnetice, electrice, gravitaţionale – şi orice formă de energie cu care încă nu sîntem familiarizaţi. Căile de încrucişare ale sistemului nervos central găsindu-se sub meet brain (creierul mijlociu), epifiza sau glanda pineală are o pozitie perfectă pentru a împlini rolul de “radar” al energiilor subtile care concretizează în materie şi apoi sînt distribuite prin tot sistemul endocrin.

Dintr-un punct de vedere energetic, este probabil ca fiecare glandă endocrină să-şi ia vibraţia dominantă plecînd de la chakra şi tattwa asociate, vibratie modulată de diversele petale şi influenţaţă într-un grad mic de către celelalte energii tattwice.

Pot fi incluse ventriculele cerebrale deja menţionate. Ele constituie un aranjament foarte imbracat de ţesuturi interconectate, umplute de fluidul cerebrospinal.

Acest fluid care scaldă epifiza şi glanda pineală înconjură şi creierul între peretele interior al craniului şi cortexul cerebral. Se consideră în general că are rol de protecţie, nutriţie, suport; este de asemenea un mijloc de a înlătura deşeurile metabolice. In plus, lichidul cerebrospinal este similar plasmei sanguine, deşi este mai puţin concentrat avînd mai puţin potasiu, mai puţini ioni de calciu şi mai puţine proteine. In schimb, o concentraţie foarte înaltă de sodiu, de clorit şi ioni de magneziu ne conduce la presupunerea că acest fluid are funcţia unor pulsatii vibratorii de unde purtătoare, care ar putea fi foarte bine patern-uri energetice sub formă de neurohormoni.

Cea de a şaptea chakră, chakra misticilor, poate fi la fel de bine chakra schizofrenilor. Ea este legată de iluminare. După Ronald Laing, părintele antipsihiatriei, misticii şi schizofrenii se regăsesc în acelaşi ocean (lichidul cefalo-rahidian?). Dar acolo unde misticul înoată, schizofrenul este dus de curent. Misticul este deci capabil să pătrundă şi să gereze viziunile de după viaţă, să intre în stări de fericire, de Samadhi şi uniune, în timp ce schizofrenul nu ştie ce i se întîmplă. El este aici şi-n acelaşi timp acolo. Se apreciază ca delir mistic dereglarea celei de a şaptea chakre care trebuie reglată la fel ca şi glanda endocrină corespunzătoare, epifiza, şi chiar glanda pineală. Poate că Descartes nu era foarte departe de adevăr cînd afirma, în secolul al XVII-lea, că glanda pineală este sediul sufletului raţional. Calificativul pe care îl acordă sufletului ni se pare totuşi exagerat.

Your email is never published or shared.